3,535 matches
-
suspiciune asupra cochetăriilor, manejelor și provocărilor ei de mai înainte. Te împilă toată lumea, și nu decretezi infamia universală și iremediabilă a omenirii. A fost cu tine puțin mai indiferentă ea, și universul întreg devine "un episod trist, care tulbură liniștea neantului". Amorul, ca și soarele, e un singur moment la zenit: în momentul primului "da". Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia să alungi tentațiile, din toate puterile, în fiecare moment al vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
decât femeile, pentru că au sentimentul trecutului mai puternic, pentru că au inteligența și imaginația mai vii și pentru că ei sunt elementul activ în crearea vieții. Viața, cu cât e mai intensă și mai conștientă, cu atâta are mai mult oroare de neant. Crima fundamentală a naturii împotriva omului e că a pus conștiința unui Kant într-un corp de mamifer supus legilor stupide ale materiei care, cu un curent imperceptibil de aer ori cu o infimă bacterie, poate stinge pentru eternitate conștiința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
auguste, de om echilibrat al pământului, obiectul mărunt al cercetărilor sale entomologice. Prin pădure, zurgălăii cântau în toți copacii, și felinarul trăsurii (unul, din economie, deși badea Vasile pretexta că celălalt s-a stricat...) scotea mereu din întuneric, ca din neant, picioarele stejarilor, și din când în când, o movilă de prund, care trecea pe lingă trăsură ca o dihanie informă și misterioasă. Când am ieșit la câmp, s-a deschis o noapte înaltă, o noapte a cerului și a stelelor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deplasat. Asemenea linii imaginare sunt înseși rândurile din a căror suprapunere se alcătuiește cartea, orizontul atins al lecturii. Cititorul nu-și poate depăși condiția decât într-un singur sens, printr-o lectură "vizionară": scrutând, prin fanta-vizor deschisă între două rânduri, neantul. Mihai DINU GHEORGHIU, Ibrăileanu. Romanul criticului, Editura Albatros, București, 1981, p. 136-155. OMUL DIN GÎND ȘI FICȚIUNE Amintirile, prin statutul lor, reprezintă o cheie pentru descifrarea unei personalități așa cum vrea ea să pară și, uneori, așa cum este în realitate. Nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amîndouă" (p. 30). Omul nu are inițiativă, fiind supus hazardului. Nimic din ceea ce se va produce nu poate fi anticipat, viitorul fiind considerat ca un neant (p. 26-27). Sunt păreri care contravin tinereții sale socialiste, ba chiar democratismului poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
morți. Nu poți să treci ușor peste tine ca să poți muri... - Cum asta? Își exprimă nedumerirea Mașa. - Pur și simplu. Tu singur stai În calea ta. Propria ta conștiință, de altfel, destul de Încărcată, te Împiedică să dispari pentru totdeauna În neant... - Din punctul ăsta de vedere, la noi e mult mai simplu, spuse Mașa, Încercând să mențină conversația la un nivel Înalt. Când ți-a sunat ceasul, ai Închis ochii și-ai murit. Ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voințe de a fi. Ai trecut de prima treaptă, dar mai există a doua și a treia. Un număr aproape infinit de trepte pe care trebuie să ai răbdarea să le parcurgi, ca să ajungi În vârful piramidei, unde te așteaptă neantul. Dispariția totală. Urcușul acesta e ca un examen. Dacă l-ai picat, iei totul de la Început. Uneori, drept pedeapsă, ești trimis să Încerci pe propria-ți piele alte existențe. Urci sau cobori pe scara evoluției de la a la z și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noi, după cum ți-am spus, ca să mori Îți trebuie o dispensă. Iar sinuciderea e exclusă. Închipuie-ți că atomii sau celulele s-ar sinucide tam-nisam!... Unde am ajunge? Toată materia e Încărcată de suferință. Toți am vrea să dispărem În neant, odată pentru totdeauna. Dar dacă am dispărea cu toții ce s-ar Întâmpla? Cu ce ar fi Înlocuită suferința? Mult timp, Extraterestrul peroră despre sensibilitatea materiei. Despre vidul care există În fiecare, despre faptul că materia nu e decât o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Împiedică de-o scară. Părea că un vânt năprasnic ar fi bătut prin Încăpere și ar fi făcut vraiște tot ce a Întâlnit În cale. Inclusiv ar fi mișcat pereții sau, adunându-i ghemotoc, i-ar fi rostogolit În neant. În sfârșit, tot bâjbâind cu mâna, Ippolit dădu peste comutator. Era atât de bucuros, Încât scoase un sunet pe care probabil că l-a scos Cristofor Columb atunci când a descoperit America! Exagerez, desigur, dar aceasta a fost totuși senzația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mult rupându-le, reușind să intre În așternut Într’o stare de inconștiență totală! La a doua lor perioadă de evoluție, „Toxinele Radioactive”, se deslănțuiră cu o violență greu de imaginat, Tony Pavone prăbușindu-se cu Întreaga lui ființă În neant, de unde din nou - numai o minune - a tuturor minunilor Îl mai putea salva...!! XI VEDENII APOCALIPTICE...! După un somn letargic În care viața abea mai pâlpâise În trupul său,Tony Pavone deschise ochii a doua zi către ora prânzului. Lengeria
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea și din nou
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea și din nou mă înalț în urma aripilor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea și din nou mă înalț în urma aripilor fâșii ale trecutului se pierd suferința o ridic odată cu mine în drumul meu spre neant purtat în zbor trecem dincolo de nori este drumul către acolo căutam calea găsim drumul urc pe scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ridic odată cu mine în drumul meu spre neant purtat în zbor trecem dincolo de nori este drumul către acolo căutam calea găsim drumul urc pe scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt destramă în fire iluzia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vis mai există dar nu uita când nu vei mai vedea infinitul caută-mă acolo unde niciodată n-am fost Cu ce cuvinte să ascult? Îți povesteam aseară despre tristeți înnodau gândurile serilor trecute în necuvânt tangent la stele arătai neantul nu știam cine-mi ascunsese nemurirea concert pentru pianul meu de Clayderman cum clipa își plimbă tăcerile între îngeri și delfinii îmi respiră aerul strâmt brățară la gât desfac nodul uitării aprind lumânări pentru stele printre degete îmi retrag visul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pînă și porii. MÎna ce ținea una din coapse părea foarte osoasă și se potrivea cît se poate de prost cu restul; Îți venea să crezi că-i a altcuiva, poate mînă de bărbat. Se Îngusta Însă și dispărea În neant pe măsură ce-ți mutai privirea de la Încheietură spre cot. Era cu siguranță efectul creat de un obiectiv cu unghi larg de deschidere. O dată ce ți-ai stabilit scopul urmărit, fixîndu-ți-l din punct de vedere tehnic În minte, nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spate în camera în care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam în fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă prezența. Pentru cine și de ce? Eram tânăr, bărbat la intersecția decadelor de vârste, ce se refuzau neantului devorator ce începuse și continua... În 1945 încetase războiul, dar cu un an înainte, în august 1944, în noaptea aceea de neuitat pentru mine și generația mea ascultasem, la aparatul de radio, gâtuit de emoție mesajul tânărului rege prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plăcerea urcând, înălțându-mă... Ritmul se accelera și doream mai mult. Mai repede, l-am implorat. Aidan, cred că o să... Se mișca din ce în ce mai repede înăuntrul meu, și eu eram purtată din ce în ce mai sus, spre culmi, apoi, după o secundă de pur neant, m-am dezintegrat, iradiată de o plăcere desăvârșită, străbătută de unde de șoc. Apoi a ajuns și el la orgasm, cu degetele împletite în părul meu, cu ochii închiși, cu chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Capitolium-ul. Acolo și-au făcut lăcaș însuși zeul Saturnus și Romulus... — Du-te, zise Vitellius nerăbdător. — Capitolium-ul e un loc sacru, simbolul Imperiului nostru, simbolul eternității... Oracolul spune că, dacă arde Capitolium-ul, Roma și întregul Imperiu se vor prăbuși în neant! - Allius Cerpicus clătina din cap, disperat. Nu pot să fac așa ceva, zise și-și scoase pumnalul. Nici tu nu poți să faci așa ceva, Vitellius. Ridică pumnalul și, fără un cuvânt, și-l înfipse în piept. Se prăbuși pe pardoseală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clipa în care reușise - vraja spiritelor, cea care îl dusese atât de departe și care îl făcuse să urce atât de sus, se desprinse ca o pală de vânt ce apare din senin, trecu prin copaci și se topi în neant ca o stafie. Pasagerii care priveau întâmplător pe fereastră ar fi putut să jure că văzură un om-maimuță sărind prin livadă, făcând frunzele să salte și să tremure. Dar erau obosiți după ce vânduseră lapte toată dimineața și se frecară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa pe crengi. Sus, urcată într-o magnolie acoperită de mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îndrăgostit nebunește de fetița de nouă ani a lui Alec Llewellyn, micuța Mandolina, micuța Mando. Totul era de un erotism deplin (îmi plăcea tare mult atingerea ei), iar simptomele erau clasice (o singură privire încruntată din partea ei și, și urma neantul, sinuciderea) - dar povestirea nu avea nimic sexual în ea, nu, hotărât lucru. Probabil că ceea ce simt eu acum pentru Spunk e o revenire a acelei stări. Îmi spun uneori - liniștește-te, sunt împunsăturile eului tău mai tânăr. Uneori, în mijlocul frământărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amintești ? ! Ia țară veneau visări Din Orient. Trecea vânzătorul Cu panerul de cărți. Ți-amintești ? ! Ecouri scurte, Și târgul brumat. Monoton, Împușcături de vânătoare. * SINE DIE Nu trebuie Să-ți spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din multe ce se vorbesc. Nu este, și nici n-a fost; Trec zile șirag. Orizont suspect, Și metafizic prag. * STANȚĂ LA VIN Amici e ora Când vinul Ne-a făcut
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]