2,581 matches
-
dovadă. Această înțeleaptă selecție a elementelor asimilabile din cultura antică a scutit ortodoxia de gravele erori ce apasă asupra catolicismului, după cum vom vedea. Și dacă unii scriitori s-au rătăcit, disciplina ecumenică a știut să-i izoleze și să păstreze neatinsă puritatea doctrinei ortodoxe. Iată ce spune în această privință un învățat de mare prestigiu, care nu e ortodox: „Chiar acolo unde sistemele și ideile antice sunt reproduse aproape în mod sclav, ele primesc din noua concepție universală ( adică cea ortodoxă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
produs al unor inteligențe încă neeliberate de superstiția culturală a mitologiei grecești. Apariția celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski, geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălțimi neatinse. Scriitorul rus nu și-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine și Corneille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ceva din veșnica desfătare a ordinii cerești, iar divinitatea se amestecă printre oameni, revărsând asupra lor ca un polei de nemurire. Începutul lumii e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care urâțește și desfigurează, de moartea care seceră fără alegere. întâiul om care a cunoscut desfătarea paradisiacă a primăverii divine se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe îngeri și pe sfinți; geniile alcătuiesc de asemenea un cor de laudă în Biserica slavei sale. Dacă violența politică ar înăbuși credința sub orice formă și dacă toate altarele de închinare s-ar dărâma și, în urma tuturor, ar rămâne neatinsă în lume marea artă câtă s-a făurit în gloria lui, ea ar fi de ajuns să reapnndă în suflete numele Domnului și nostalgia paradisului. Anticrist ar trebui să distrugă însăși esența culturii europene ca să întunece, pentru o vreme, numele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anului 1941). Situația s-a modificat drastic după intrarea nemților, pe data de 19 martie 1944. Guvernul Sztójai schimba în ritm alert funcționarii din administrație și aplica deciziile antievreiești - începând de la purtarea obligatorie a stelei galbene până la confiscarea averilor evreiești, neatinse până la ordinul de înființare a ghetourilor. Pentru acestea din urmă încuviințarea juridică s-a dat din ordinul premierului, pe 26 aprilie 1944. László Endre, secretar de stat la Interne, care se ocupa de chestiunile administrative ale "ghetoizării", adusese măsurile la
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
momentul cunoașterii. Pe deasupra, acest lucru s-a făcut în ambele direcții: orașele Ungariei, mai ales Budapesta, erau cutreierate de zeci de mii de transilvani, prin intermediul organizațiilor de cercetași și "levente" (organizație premilitară). Din cauza claustrării epocii comuniste, măreția imaginii orașului dunărean, neatins încă de bombe, a persistat încă mult timp în memoria celor din Transilvania. Totodată, a fost și perioada în care Budapesta își putea plăti vechea datorie față de regiune. Așa se face că s-au construit căi ferate și cazărmi, s-
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
nechibzuință a schimbat preafrumoasele așezăminte despre Sfintele Paști, stabilite și hotărâte de cei 318 Sfinți Părinți ai Sfântului Întâi Sobor Ecumenic din Niceea, care cu cea mai mare sfințenie se respectă de toți creștinii din întreaga lume ca niște așezăminte neatinse, astăzi devine cauza ispitelor... Cel ce nu urmează tradițiilor și obiceiurilor Bisericii și celora, cum au poruncit cele șapte Soboare Ecumenice despre Sfintele Paști, legiund toate bine, ca să-i urmăm, și voiește a da Pashaliei grigoriane și calendarului papist, acela
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Dumnezeu, întru fire omenească, un singur și același Hristos, Fiu, Domn, Unul-născut, pe care-l recunoaștem în două naturi, fără amestec sau schimbare, neîmpărțit și nedespărțit; diferența dintre naturi nu este nicidecum desființată de unire, ci, dimpotrivă, proprietățile fiecăreia rămân neatinse și se întâlnesc într-o singură persoană sau ipostază [...]" (Denzinger-Schönmetzer, Enchiridion Symbolorum Definitionum et Declarationum, ediția XXXVI, Roma, Herder, 1986). 13 Victor N. Popescu (1897-1978), doctor în teologie în 1929; teolog și prefect de studii la Internatul teologic din București
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un eveniment important, transmițând de la fața locului. A.N.: La noi de ce nu se prea practică acest lucru? Ca prezentatorul să iasă și să facă și teren? C.S.: Pentru că la noi e o prejudecată că dacă ești prezentator, ești de neatins, ești vedetă. Apari în fața camerei și citești de pe prompter și toată lumea e la picioarele tale. Nu vor nici prezentatorii, nici șefii nu au încredere să îi trimită. E.Z.: Hai să nu generalizăm. Uneori prezentatorii preferă să rămână în studio. În
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
stat, o deplină receptivitate (responsiveness) este pur și simplu imposibilă. Dacă se iau în considerare problemele generate de șomaj și imigrație, se remarcă imediat cum o satisfacere deplină a nevoilor, o legitimitate și o amplă a receptivitate (responsiveness) sunt aproape de neatins în democrațiile de astăzi, în care nemulțumirea, teama de sărăcire și un oarecare malaise democratic sunt tot mai pregnante, lăsând loc, prin slabirea legitimității, populismului (menționat la începutul capitolului). Condițiile de bază ale receptivității (responsiveness) sunt impuse de o societate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
intrigă perfectă nici nu este dezirabila, chiar în acele genuri ce se bazează pe imitația vieții, cum ar fi românul, ori dramă. Intrigă, continuă Poe, este "perfecțiunea infinită, pe care artistul adevărat o poartă mereu în minte - acel țel de neatins spre care privirile îi sunt mereu îndreptate, dar pe care se străduiește să îl atingă, dacă știe cum să se amăgească". Duce argumentul chiar mai departe și, într-o notă, publicată în Democratic Review, în noiembrie 184463, reluată, apoi, aproape
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
către Dumnezeu, cu puterea coborâtă de la El, dar și cu participarea efortului nostru de zi cu zi. Desigur, prin lipsa de grijă și prin neputințele noastre, adeseori ne Întinăm haina albă a sufletului primită În dar la Botez, nu păstrăm neatinsă și nestricată nici pecetea și Întărirea primită prin taina Mirungerii. Mântuitorul, cunoscând slăbiciunea noastră și faptul că ,,sufletul este osârduitor, dar trupul neputincios’’, ne iese din nou În Întâmpinare, ne Întinde din nou o mână, precum a făcuto față de Apostolul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Edvica Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92291]
-
cărțile de critică și istorie literară cu o plăcere nedisimulată. G. Ibrăileanu "a fost un cărturar al socialului literar, îndeletnicire căreia i-a dat un relief incontestabil, o autoritate nediscutată nici chiar de cei ce nu l-au urmat și neatinsă de vreunul care cunoștea mai bine rostul criticii literare." Concluzia asupra personalității lui Mihail Dragomirescu a devenit loc comun al criticii noastre literare: "Dincolo de sistem și metodă, care îi grevează gândirea estetică, Mihail Dragomirescu mânuia așadar un grup de idei
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
își asumă pe toate celelalte și devine astfel cheia creației proustiene întregi, fiind "natura" și "cultura" cu dubla lor mișcare de a se transmite concomitent una în alta." Pagini pătrunzătoare scrie Vladimir Streinu despre Horațiu (a cărui poezie a rămas "neatinsă de cele aproape " de ani care au înghițit un lung șir de imperii și împărății" Ă, Dante Alighieri (creatorul unei opere "în care spiritualitatea întreagă a Evului Mediu se împletește cu noul ideal de viață propus umanității de Renaștere" Ă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de rațiune. Eficace în această conjuncție este tocmai distanța, ruptura calitativă dintre termeni (finit și infinit, relativ și absolut, unu și multiplu, creat și increat). Ea deschide înțelegerii un șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unei căderi dintr-o ordine"5, cum pare să fi făcut Blaga cînd punea semnul fricii deasupra omului: "Frica de Domnul, aceasta face înțelepciunea, spune Cartea lui Iov. Dar, fără pic de religiozitate, nu este frica de rînduieli superioare, încă neatinse dar posibile, începutul oricărei înțelepciuni?"6. De altminteri, în orice filosofie autentică descoperim un particular, neteologic, "sentiment al căderii", cel ce dă cu adevărat substanță unui discurs metafizic: Există căderea biblică; dar căderea care face din filosofie o instanță superioară
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
aici vorbește goetheanul din filosof ne părăsește clipa și, prin urmare, "sîntem lipsiți de resortul producerii unei fapte"131. Într-o astfel de ipostază, numită de Cioran eternitate negativă sau eternitate rea, timpul se transformă în ceva închis, este "de neatins", iar individului îi este cu neputință să pătrundă în el. Intrăm astfel în alte spații din labirintul paradoxal specific meditației cioraniene despre timp, acolo unde percepția acestuia din urmă are conotații cu totul insolite, semnificațiile de acum nefiind însă incongruente
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
unor monumente învechite și lipsite de viață, a căror fostă strălucire ghidul nostru să fie nevoit să o suplinească prin descrieri și explicații, care să redea pietrelor viața de altădată, cu ajutorul poveștilor. Ne aflăm în fața unui edificiu încă viu, încă neatins de uzura istoriei și de vicisitudinile trecerii timpului. Acest monument (funerar!) se află, în stare intactă, în inimile fiecăruia dintre noi, cetățenii "satului global", a căror moștenire simbolică rămâne, printre altele, și holocaustul, a cărui povară o purtam zilnic, precum
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
lor se realizează într-un anumit moment, de obicei amiaza, când lumile se suprapun și personajul eliadesc, fie el de tip call ori quest, trece într-o altă lume, evidențiind continuumul spațial, Irealul care "se deghizează în Real, lăsând aparent neatinse atât mecanismul, cât și conștiința Realului"8. Alteori, ceea ce fundează lumile paralele eliadești nu este breșa temporală ("Nu e vorba de timp") sau spațială ("Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo"), ci "decalajul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care dumnezeirea se retrage. Se retrage și cheamă, în retragerea chipului neînfățișat, îl așteaptă pe cel trecător prin chipul lumii în forma netrecătoare. Ridicare a vederii la înălțimea Feței care iese la vedere, dând de înțeles că dă ceva de neatins cu simpla vedere la nivel: un superlativ absolut 66. E un alt fel de a spune că trecerea prin distanță presupune schimbarea, itineranța ori convertirea celui care poate și trebuie să se schimbe pentru a putea rămâne în Cel neschimbător
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rădăcina lucrurilor, bătrână": "atunci se naște cel cu totul altcineva, vine de altundeva, de altcândva", "cel ce se anunță este altceva decât tine, este/ cu totul altceva decât om"3. Cum să fie rostit cel cu totul altceva, inegalabilul (de) neatins cu vorba ori cu vederea? Căci el nu se pune în fața ochilor, nu se depune în mărturie, nu are față pe care să o arate. Este Nu, negație nu doar a oricărei elocvențe discursive, ci și a oricărei imagini, omisiunea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
limbajului semnificant. Căci gândul acesta "anarhic", "pe care vorbele nu-l pot cuprinde", dislocă logica ierarhizantă a gândirii, destabilizează ceea ce e deja stabilit, inclusiv cuvintele care nu mai pot cuprinde - exprima în semnificantul înțelegerii - ceea ce se dă drept imagine de neatins, vibrând în lumina unei purități absolute 6. O imagine a inexprimabilului, inaparentă în vederea cunoașterii imediate și a semnificației comune, care "în noaptea inimii adânci s-aprinde". Necuvântată și nevăzută, imaginea ivită în anarhia gândului arată locul originar al semnificabilului, noaptea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inspirată până la transcendență de miezul în care ea face implozie; dar regresia e spre esență, întru lumină, o adâncire în nemanifestarea translucidă a vieții care se descoperă, după modelul florii ce se prevede în grăuntele viu, în sămânța posibilului pur, neatins de adierea existenței, nesorbit de zarea în care ființa și timpul se spun. Prag absolut al de-fenomenalizării, al unei manifestări abrogate, interzise în esența lucrurilor ce se de-zic, se între-văd iluminativ, așa cum "un prunc se-ntoarce în sărut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii în pământ, cerșind cu nerușinare pietrăria ei prețioasă. În curbura întinsă implorator către ea bălteau străveziu toate lucrurile jinduite rămase lui deocamdată neatinse. Îl neliniști până la panică acea apariție mizeră în formă de mână provenind din lăuntru-i, căreia el, Ian Rechner, arhitectul reușitei personale și cetățean de vază al unui regat respectabil, nu-i era decât marionetă zâmbită țeapăn. Sau - cine știe? - brățară
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar fetele devenite mame își pot găsi un partener, lucru absolut inimaginabil în sânul burgheziei ori al aristocrației. În aceste medii, virtutea tinerelor fete este păstrată până în ultimul ceas, până în ultima clipă. Până în noaptea nunții, o domnișoară veritabilă rămâne de neatins. În anii petrecuți prin saloanele mondene, Julien, ca atâția alții, încercase fără îndoială această experiență dureroasă, suferise sufletește și trupește de pe urma ei. Nu atât de mult ca tinerele domnișoare înseși, totuși... În saloanele urbane, acestea din urmă erau prezente, nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]