2,225 matches
-
la rost pe Nichita, m-am opus; l-am rugat însă pe splendidul și fermecătorul poet „să nu mai facă politică”, să se „rezume la vastul și dramaticul imperiu al liricii!...”.Ă Cariera sau, dacă vreți, „cariera” mea care a neliniștit pe atâția, succesul meu social care, fapt paradoxal, a întunecat mai mult sau mai puțin „succesul de stimă”, de critică, al ultimelor mele trei romane, a durat deci între ’68 și ’71, an în care-mi trimit de la Paris, lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
1 îl contrariază dureros pe necunoscutul iubitor de conivențe care, nu fără generozitate, îți aruncă ceilalți doi colaci de salvare (încă te mai poți salva). Obstacolul nr. 2, privitor la situația familială care, la vederea unui bărbat solitar, îl poate neliniști pe omul de rând, va fi trecut fără dificultate. Întrebarea nr. 3, ultima șansă, nu lasă prea mult timp pentru jocul cu petalele de margaretă*. Un pic, mult, la nebunie. Un expeditiv va răspunde: "Este evident că vă iubesc mult
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se poate închide în orice moment. Mi-am înăbușit suspinul de om alb din mine și m-am străduit să răspund cât mai bine. Un șef de stat, am replicat, care neagă realitatea exterminării evreilor din Europa are de ce să neliniștească lumea întreagă. Dar ei înșiși pot fi oare surzi și oribi la istoria Holocaustului? Și apoi, nu există un singur Occident, ci două (haide, haide, curaj!), și dacă America e primul donator al Israelului (pe lista beneficiarilor, donațiile urmează îndeaproape
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de modă și privește, se înțelege, pe o femeie. Trăiește în târgul nostru un cetățean care, până mai zilele trecute, purta frumosul și simpaticul nume de Duminică. Ion C. Duminică. Nevastă-sa, tânără și plină de ideile timpului, era foarte neliniștită de o bucată de vreme și nu-și mai găsea astâmpăr. Cum Duminică? Ce fel de nume e acesta: Duminică? E un nume caraghios și ciudat, pe care nu-l mai are nimeni. Cei care vor să stee în rang
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un rol decisiv l-a avut conjunctura politică din anul 1475. Regele Ungariei ar fi trebuit să dea în același timp un act similar cu acela al lui Ștefan cel Mare. A întârziat, totuși, o lună, fapt care l-a neliniștit pe Ștefan, din moment ce vedea că nici Cazimir și nici Matei nu întreprindeau nimic, cum se scria într-un document italian („ma ne l'un, ne l'altro fa nulla”). Regele Ungariei este, însă, constrâns de evenimentele care se petrec în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zdruncinate”. În acest timp, „deodată, un zvon prost, își continuă Wapowski relatarea, nu se știe de cine scornit, se răspândi în tabăra regească: că sosesc oști mari de dușmani și că regele vrea să plece fără să știe nimeni”. Oștenii, neliniștiți „se căzneau să-și așeze sarcinile pe cai și, părăsind carele și celelalte bagaje, s-o ia la fugă cu rușine”. Bolnav cum era, regele a trebuit să încalece și să se arate oștenilor săi și l-a trimis și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Iran. Mi se părea ciudată divizarea nemascată a CPEx-ului, nu prea înțelegeam ce justifica separarea "savantei" și a apropiaților ei în salonul oficial, bine încălzit, față de ceilalți, mai puțin agreați, care își consumau timpul "făcând cuie" afară, cu plimbări neliniștite între ușa de intrare în salon și spațiul rezervat locului de aliniere al oficialilor desemnați să strângă mâna "geniului Carpaților". Cu încă patru colegi de la Protocol și câțiva ofițeri de la Direcția a V-a a serviciilor speciale de pază și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de poezie, semnate de Șerban Foarță, Angela Marinescu, Emilian Galaicu-Păun și nu sunt singurele. Eu vin și îmi pun problema europenității acestor volume, a cărților autorilor mari cât de mult se înscriu ele în tendințele momentului din lume? Nu mă neliniștește poezia mimeticilor care se văd, pe care îi recunoaștem sau nu dintr-o ochire, ci situarea poeziei românești pe care noi o considerăm valoroasă într-o marginalitate. Nici Hugo Friedrich, nici Harold Bloom, nici măcar Matei Călinescu nu trec în listele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cum arată cititorul poeziilor tale? Poți să îi faci un portret robot? Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul. Odată publicate poemele, sunt atent la receptarea lor. Simt o anume grijă și mă neliniștește absența reacțiilor. Nu până la angoasă, totuși. Nu am un portret robot al cititorului meu. Pentru că mi-l imaginez cu o identitate infinit proteică. E vreo relație între vârstă și poezie? Ce ai pierdut/ câștigat maturizându-te? E poezia un atribut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
căreia îi aparține. Marile victorii în deplasare se construiesc prin victoriile mici, dar solide, de acasă. Instituția literară românească nu cucerește teritorii peste hotare pentru că, întâi și-ntâi, ea bate în retragere pe "frontul" de acasă. Mai curând asta mă neliniștește, decât faptul că nu avem Premiul Nobel. Pentru că, înaintând pe calea aceasta, s-ar putea să câștigăm Premiul Nobel, dar să nu ne folosească la nimic. Aș spune că avem cam multe premii. Cam multe Opera omnia pentru câte opere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
stalinismului anilor `50 își intrase în drepturi. Limba de lemn triumfă mai cu seamă în observațiile privitoare la tema evoluțiilor internaționale. Găsești acolo subiecte grele: Conferința de San Francisco, situația Argentinei și înfrângerea Germaniei. Probleme cheie la nivel global, care „nelinișteau” pe muncitorul Nicolinei ! Discuțiile reveneau însă la chestiunile interne, unde se remarcă imaginea idilică a guvernului Groza, care lupta cu sârg împotriva speculei, și focalizau asupra schimbărilor de pe scena politică, produse odată cu constituirea și publicarea platformei Frontului Național Democrat. Un
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
biroul său (de ce pe mine nu știu, dar poate a avut și cu alții întrevederi cu același obiect), m-a chemat deci la el și-a adus vorba despre noul redactor a cărui angajare deja o semnase. Știu că sunteți neliniștiți, mi-a spus, dar să știți că e un bun poet și un om minu nat, un om rar. Eu tăceam, cu o mină probabil neîncrezătoare. E un om minunat, a reluat Utan, cu un accent de însuflețire pe care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bandă nu totul se aude și nu totul emis rămâne În memorie. Și atunci, pentru a rămâne atâta cât e necesar, eu trebuie să-mi amplific toate trăirile ce stau la baza a ceea ce domniile voastre ascultați. Oricum, amplificată sau nu, neliniștea sau nostalgia pe care toamna ne-o transmite ne Împinge În natură, unde căutăm, poate involuntar, alinarea. Sau, poate altceva. Ce anume? Ascultați și, rogu-vă, dați crezare. Pentru mine cel puțin, acel altceva e bine definit. E același pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un moment de puternică tensiune provocată de criza economică din jurul anului 1930, de către germanii KARL JASPERS (1883-1989) și MARTIN HEIDEGGER (1889-1976), de francezii GABRIEL MARCEL (1889-1973) și JEAN-PAUL SARTRE (1905-1980). În deceniile următoare, existențialismul s-a definit ca o filosofie neliniștită de unele consecințe dezumanizante ale progresului tehnic. În scrierea sa, Sein und Zeit (Ființă și timp, 1927), M. HEIDEGGER susține că ființa umană nu există în mod efectiv, ci devine ceea ce nu este, dar trebuie să fie. Esența existenței umane
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi un inspector conștiincios și eficient nu are nimic a face cu păstrarea funcției. (Vásquez-León 1999: 249-250) Interstiții politico-judiciare Dacă magistrații sunt cinstiți, iar nu corupți, oamenii vor fi ascultători. Dacă magistrații sunt corupți, iar nu cinstiți, oamenii vor fi neliniștiți. (Confucius, Analecte) Este un lucru foarte rar întâlnit ca o țară slab dezvoltată să aibă un sistem judiciar independent puternic. În multe cazuri, judecătorii nu au independență constituțională nici măcar teoretic; uneori, condițiile numirii lor interzic activități reformatoare (Williams 1987: 108
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
se bucură de avantaje sunt doar la fel de înclinați să respingă privilegiile ilicite ale conducătorilor din America Latină ca și oamenii din Statele Unite. [...] Desigur, la margine există încă probleme de definire privind ce constituie abuzul în funcție, dar eu nu sunt foarte neliniștit de această obiecție din moment ce atât de puțini indivizi despre care s-a discutat în acest capitol au operat în jurul acestei margini. (Whitehead 1983: 146-147) Chiar și un astfel de comportament extrem ca cel al președinților exemplificați de Whitehead constituie un
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
a cărei putere era bazată pe armata ei terestră; era o luptă între elefant și balenă. Singurele regiuni unde cei doi competitori puteau intra în conflict direct erau zona Mării Negre și cea a Mediteranei de est. Guvernul britanic era permanent neliniștit de faptul că Rusia ar fi putut dobîndi controlul asupra Strîmtorilor și opera de acolo împotriva liniilor de comunicație ale Marii Britanii, ce străbăteau Marea Mediterană. Temerile rușilor erau motivate de capacitatea flotei britanice de a trece prin Strîmtori și de a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu a putut să adoarmă. Recapitula evenimentele zilei într-adevăr formidabile: aflase vești despre cei de-acasă, își comandase ochelari, își regăsise miraculos cărticica, mersese pe străzi normale din lumea normală și o cunoscuse pe doctoriță. Mai ales asta îl neliniștea și îi pricinuia insomnia: știa că deja sentimentele sale pentru ea sunt ceva puternic, incredibil de puternic, își zicea că aceste sentimente nu sunt sentimente corecte, înseamnă o slăbiciune de neiertat, o poartă prin care se va revărsa în ființa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
camion, directorul liceului, profesorul de latină, elevul care descoperise îngerul și un detașament de milițieni înarmați până-n dinți. Dacă va fi nevoie să tragem? E musai să luăm muniție de război! hotărâse comandantul Miliției, care acum se îndrepta și el neliniștit spre Bașcov, călătorind în cabina aceluiași camion. Când au ajuns, se înserase. N-a fost nevoie să le indice puștiul zona unde era localizat obiectul, l-au găsit de îndată, lumina grozav, parcă era o bucată de lună căzută pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar și: „Să-i ia dracu’ pe toți, eu am scăpat!“. Televizorul mergea fără sonor, însă faptul că pe toate canalele se perindau aceleași figuri de politicieni și vedete, ca și când aveau de făcut un anunț important către țară, l-a neliniștit. Nu mai conta că era un alt tip de sperietură decât aceea pentru care lua pastilele roz sau că, fiind în prima zi de tratament, era normal ca visul să aibă paraziți. „La toate astea - și-a zis Vasile B.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reverii ca o culegere de eseuri de Cioran. Lui Bebe M. i-a venit să citească primul roman din viața lui în prima săptămână din luna martie 2005. Pe urmă nu i-a mai venit deloc. Faptul nu l-a neliniștit. Ceea ce l-a tulburat nițel până s-a obișnuit cu noua lui soartă de arhanghel al dreptății a fost că lumea nu a observat imediat că-i crescuserp aripi și că-i ieșeau niște raze din cap. Poate din cauza limbajului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-mi mai pasă, cum nu-i pasă nici vacii când se oprește în mijlocul uliței și-și crăcănează picioarele din spate. E ceva natural, iar scrisul e și mai natural ca pișarea vacii, întrucât privește procesul gândirii, propriu omului. Ceea ce mă neliniștea e că lumea se uită la mine, când scriu în mulțime, ca la un ins cu grave probleme de comportament. Pot să fac orice altceva - să scuip, să înjur, să mă leg de femei, să târăsc o sacoșă cu sticle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
literaturii române din Bucovina susține că „motivul sistării definitive avea să vină din altă parte. Ziarul «Bucovina» propagă în mod deschis ideile democratice și liberale și critica pe față stările din Ardeal și mai ales din Moldova. Lucrul acesta îl neliniști pe consulul rus de la Iași, care interveni pe cale diplomatică la Ministerul de interne austriac, ca să interzică apariția ziarului după ce același consul intervenise la guvernul Moldovei ca să oprească intrarea ziarului în Moldova. Cu toate că avea la îndemână cenzura, Mihail Sturdza promulgă o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
decât acasă, dar până în 18 trebuie să te întorci... Te sărutăm, ai tăi, Mama și Tata 11 septembrie 1953 Dragul meu Petinca! ți-am scris o carte poștală, dar cum am pus-o la cutie am și început să mă neliniștesc, îndoindu-mă dacă va ajunge ori nu la tine. De aceea, îți mai scriu încă una. Tu trebuie să te întorci la București cel mai târziu până pe 17 septembrie dimineața, deoarece până în 18 trebuie să depui personal o cerere de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai dragi de odinioară s-ar fi rupt ceva, s-ar fi rupt legătura necesară. Elementele din care până acum câteva zile voiam să construiesc ceva mi se par ridicole și inutile... Dar în același timp ciocănesc undeva în mine neliniștea și foamea de a crea ceva, argila însă din care vreau să fac se preface, de cum o iau în mână, în praf și mi se scurge printre degete. Simt că mă cuprinde un soi de turbare... 19 noiembrie 1955 Singurătatea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]