2,079 matches
-
Formele Încep să-și fabrice fondul de care au nevoie și din spuma acestor clișee, locuri comune, modele, se ridică un peisaj. Spiritul Își construiește un corp, retorismul desfrînat o retorică virtuoasă. Obiectul liric iese la Bolintineanu din această disponibilitate nemărginită a spiritului său poetic. Apoi obiectul Începe să aibă propriile exigențe, sfîrșind prin a le impune spiritul creator. Putem spune, atunci, că poezia, apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, Întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
contururile aspre se șterg. Poezia le pune În armonie. O fuziune salutară se produce Între cele două planuri. Obiectele intonează, atunci, un mare imn: „Și-atunci păduri și lacuri și mări și flori și stele Intoană pentru mine un imn nemărginit.” Această pace a universului este Însă provizorie. Timpul este variabil și el tulbură Într-o oarecare măsură liniștea, solidaritatea lumii interioare. Efortul de a pacifica, de a Îmblînzi universul reîncepe. Fiecare poezie necesită o energie spirituală, un demers special. Trecînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tăinuită”, colo ( În Lăcrimioare) de cîmpia cu „dulcea-i liniștire”. În Mărgăritarele apare „plaiul frumos”, „plaiul Îngeresc”, Într-un sonet este divinizat lacul turistic, sărbătoresc. În multe poezii pătrunde spectaculos marea cu munții spumegători de valuri, marca „vastă și triumfală”, „nemărginit safir”, „cuib [de] smarald” etc. Admirația este totală, viziunea este feerică, nimic pe lume nu absoarbe mai bine gîndul și nu Încîntă mai mult ochiul ca schimbătoarea cîmpie lichidă: „O, mare, scumpă mie Eu vecinic te admir...”. Marea angajează un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
direcție a imaginarului. Ele constituie spațiile reveriei. Să reamintim Întîi plaiul, o formă de sincretism a naturii: „Auzit-ai frate, de un plai frumos Care-n veci răsună de cîntări iubite? Unde se-mpreună cerul luminos Cu albastrul mărei cei nemărginite? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu! Unde vîntul serii, blînd ca un suspin, Leagână-n tăcere dalbe flori de aur? Unde pe-ale rodii salbe de rubin Flutură verdeața frunzelor de laur
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele cîmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut În lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ntinde ca gîtul unui struț.” Șesul nemărginit cheamă figura singurătății: „mută, sterilă, nepătrundă”. Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se Întristează. Oceanul de iarbă nu-i spune nimic, mișcarea procesuală a naturii sălbatice (nașterea, moartea ierburilor) nu-i stimulează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
profundă O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă, Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie! Sub cerul fără margini, spre mîndrul răsărit, Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor În inimi iubitoare iubiții carii mor.” CÎmpia goală este, aici, o prelungire a vidului din marele spațiu. O intuiție fină a relațiilor din univers pe care Alecsandri o Întoarce, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alb și troienit Sub negura geroasă, Și stă grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă se deschide, aici, spre un simbolism remarcabil al culorilor. Al doilea peisaj este mai variat și, din punctul de vedere al imaginației, mai productiv. Reveriei pietrifiante, poeticii imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic de lumină. O! Tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munții sînt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțînd note-ngrozitoare. Totul e În neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor În atmosferă, pe zăpadă - nici un pas; Dar ce văd?... În raza
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
glas; Nici un zbor În atmosferă, pe zăpadă - nici un pas; Dar ce văd?... În raza lunei o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată!” Alecsandri dă strălucitorului din natură și un sens monumental. Un templu nemărginit În care ard mii de făclii, munții ca niște altare colosale, codrii transformați Într-o orgă uriașă („organe sonore”), luna ca un far tainic - iată reprezentările acestei sete de monumental pe care G. Călinescu o considera (În Domina bona) ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de fluturi albi” etc. Feericul acesta cînd grandios, cînd miniatural tinde să capteze o undă cosmică. În poetul Înspăimîntat de tulburările materiei se aprind, sub inspirația iernii, o fantezie care bate departe. Fantezia depășește, aici, hotarele și Înfrînge teama de nemărginit. Reveria pietrificantă și reveria cristalizantă se unesc Într-o reverie a monumentalului strălucitor cu vaste deschideri spre universul mare. Frigul provoacă, În planul imaginarului, două figuri: una a retragerii, a solitudinii tihnite, alta a plutirii, evaziunii sub forma plimbării. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cele umbre adunate Cum sta dulce-mbrățoșate, Și cu drag se sărutau, Și cu gura se-mbătau, Și lumea-ntreagă-o uitau!...” Alecsandri amintește, aici, de un străin, un ursit, În alte poeme e vorba de mitul sburătorului și de dorul nemărginit... SÎnt miturile, conceptele, imaginile cu care el operează voind să prindă Într-o definiție acceptabilă o stare incomunicabilă. Baba Cloanța recomandă Zamfirei să fugă de străinul mîndru cu glasul dulce, dar fata nu ține seama de avertisment și iese În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
către Zulnia aflăm imaginea unui mare neastîmpăr și a unei voințe energice (În contradicție cu scopul ei) de singurătate. Traduse În semnele naturii, ele configurează un peisaj liric caracterizat prin cîteva elemente materiale: „Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
le reconstituie În toată complexitatea lor. (Ă). Credem că primul lucru pe care era dator Al. Jar să-l transmită urmașilor celor care au căzut la Grivița, ca ei să poată trăi și munci eliberați de exploatare, este o ură nemărginită pentru cei care făceau din viața oamenilor muncii acea succesiune de mizerii și dureri, de apăsare și de batjocură, pentru cei care visează Încă astăzi să-l readucă la Grivița pe Parthoniu, pe locotenentul Stratulat cu jandarmii săi, pe comisarul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în judecată, și a mă obliga pentru tot ce privește comerțul meu, a ipoteca sau a înstrăina toată averea mea fără autorizațiunea soțului meu. Nu voi putea, însă, a intra într-o societate comercială în care miaș lua o răspundere nemărginită fără autorizațiunea specială a soțului meu”. Pentru ofițerii din cadrul garnizoanelor militare ale vechiului Regat - inclusiv pentru cei din Regimentul 27 infanterie sau Regimentul 5 Artilerie grea din Bacău -, „standardele” materiale ale viitoarelor doamne au fost reglementate prin lege. Astfel, dacă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
rămîne fondată pe principiile creștine și pe moștenirea Antichității redescoperite în epoca Renașterii. Nici chiar succesul "luminilor" nu pune în discuție cele două fundamente ale culturii clasice transmisă în colegii, mai ales iezuite; dar i se adaugă credința în progresul nemărginit al umanității către fericire, grație rațiunii și științei. În același timp, clasele dominante se străduiesc să impună poporului cîteva dintre propriile lor valori. Această tentativă de culturalizare, cel mai adesea insidioasă, răspunde totodată pretențiilor absolutiste și centralizatoare ale statului monarhic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
neumblat prin lume, să încerce a înțelege această admirabilă balenă cercetîndu-i doar scheletul împuținat, întins în acea pădure plină de pace. Numai în miezul celor mai mari primejdii, numai în vîrtejurile stîrnite de coada furioasă, numai pe marea adîncă .și nemărginită poate balena vie să fie descoperită cu adevărat, în plenitudinea ei. Dar șira spinării? Cel mai potrivit mijloc de a o privi este de a-i pune cap la cap oasele, întinzîndu-le cu ajutorul unei macarale, ceea ce ia destul timp. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
măsurători, ale poziției soarelui, pentru a stabili latitudinea vasului; făcea asta, așezat la prova ambarcațiunii sale suspendate deasupra punții. în Marea Japoniei, zilele de vară sînt ca niște puhoaie de lumină. Puternicul soare japonez pare să fie focarul arzînd al nemărginitei și scînteietoarei lentile a Oceanului. Cerul pare lustruit. Nici un nor nu-i întunecă întinderea; orizontul parcă plutește; iar această nuditate strălucitoare este la fel de insuportabilă ca splendoarea tronului ceresc. Sextantul lui Ahab era din fericire prevăzut cu sticle colorate, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
subliniat fraza aceasta, pentru că e strămoașa 1 Teatru, I, p. 27. celebrei fraze a lui Farfuride: "Să se revizuiască ă conștiința î, dar să nu se schimbe" etc.), "sufragiul universal", "libertatea absolută", "egalitatea perfectă", "împărțirea moșiilor proprietarilor", "libertatea cea mai nemărginită a presei", "republica democratică și socială", în sfârșit zice Clevetici: "Vreu să imitez în țara mea toate frazele Revoluțiunii Franceze ă...î Sunt novator, am idei mari, idei revoluționare, vreu să răstorn" etc., dar, dealtmintrelea, e fricos (ca și Conu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care scria construcțiuni latine în românește (extrem, ce pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași extrem de către următori, trebuia neapărat să vină contra lui extremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbii numai românești și exclusivitate față cu limba latină și cele surori. Aceste extreme au fost condiționate de însăși natura lucrului - nu poți defige mijlocul unei linii, până ce nu vei fi aflat punctele ei cele extreme"2 . Eminescu, mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, - adică Dumnezeu și Om - Sfântul Niceta păstrează un echilibru al argumentelor, accentuând deopotrivă Dumnezeirea și umanitatea Mântuitorului, ca să răspundă atât arienilor care negau divinitatea, cât și docheților care negau umanitatea. Manifestând o dragoste nemărginită pentru apărarea credinței celei adevărate, Niceta se încadrează între Sfinții Părinți premergători Sinodului ecumenic de la Efes, din anul 431, subliniind și soluționând ortodox legătura dintre Dumnezeirea și umanitatea Mântuitorului și arătând clar natura, însemnătatea și scopul întrupării. Prin aceasta, nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apostolică. Conchidem că, Sfântul Niceta de Remesiana, prin activitatea și prin valențele doctrinare ale operei sale teologice, devine o sursă de inspirație pentru mișcarea ecumenică actuală. La temelia învățăturii teologice și a activității sale misionare și pedagogice a stat dragostea nemărginită față de Dumnezeu și față de oameni. El a promovat ideile de pace și dragoste ca elemente indispensabile ecumenicității Bisericii. Teologia Sfântului Niceta este o contribuție de seamă la consolidarea ecumenicității Bisericii în secolele IV și V, alături de contribuția episcopilor și scriitorilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
paradoxal, dacă ne gândim la principiile internaționaliste ale leninismului revoluționar un criteriu definitoriu pentru aprecierea calității de comunist. Nimic parcă nu atrage după sine o prețuire și o stimă mai sacră pentru om", scrie emfatic Ioan Grigoraș, "ca devotamentul său nemărginit față de patrie, ca eroismul său patriotic, ca spiritul de sacrificiu care poate merge până la jertfa supremă pentru apărarea și binele patriei" (Grigoraș: 1974, 254; subl. m.). Sau, așa cum argumentează Paul Popescu-Neveanu, "Legea morală supremă a comuniștilor, a tuturor oamenilor noi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dovedit o puternică forță motrice a societății. Pentru noi, exemplul suprem de patriotism îl constituie patriotismul oamenilor sovietici. Pentru omul sovietic, patria nu înseamnă numai un pământ scump, ci mai ales orânduirea socialistă, dobândită cu prețul multor jertfe grele. Devotamentul nemărginit al oamenilor sovietici față de patrie, credința în victoria comunismului nu decurg numai dintr-o dragoste spontană față de pământul natal, ci din dragostea conștientă, pătrunsă de un înalt spirit ideologic, pentru orânduirea sovietică, pentru cauza comunismului. Legendarele fapte vitejești, pe care
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
noastră se construiește astăzi baza economică a socialismului. A lupta pentru construirea socialismului înseamnă totodată a lupta și pentru făurirea omului nou, educat în spiritul moralei comuniste, în spiritul urii neîmpăcate împotriva imperialiștilor și a lacheilor lor, în spiritul dragostei nemărginite pentru patria noastră și pentru Uniunea Sovietică. Partidul nostru ne învață să nu ne cruțăm eforturile când este vorba de ridicarea și înflorirea patriei, să luptăm până la capăt împotriva dușmanilor poporului nostru, să fim gata de orice sacrificiu, pentru apărarea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
au față de activitatea partidului nostru. Dacă ne referim la modul cum se desfășoară întâlnirile cu oamenii muncii din diferite regiuni, unii tovarăși din București, nu vorbesc de cei din regiuni, au participat și au văzut entuziasmul și atitudinea de încredere nemărginită în politica partidului și guvernului, hotărârea de a înfăptui această politică a întregului popor. Deci, dacă ar fi să judecăm după situația reală din țară, într-adevăr n-ar fi cu nimic justificat să analizăm acum activitatea Ministerului Afacerilor Interne
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]