3,831 matches
-
lângă pernă, dar nu era unde știam eu că trebuie să fie. După cum bătea lumina în cameră, mi-am imaginat că ar fi ora două sau trei. Mi s-a făcut cumplit de sete, dar m-am hotărât să rămân nemișcat și să o privesc pe Naoko. Era îmbrăcată în același halat în care o l\sasem când a plecat în dormitor, iar părul îi era prins într-o parte cu agrafa în formă de fluture, scoțând și mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gol, în fața mea, timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-a încheiat toți nasturii. Apoi s-a ridicat și a pășit ușor spre dormitor, a deschis încet ușa și a dispărut înăuntru. Am rămas nemișcat în pat, mut de uimire, o bună bucată de timp. M-am ridicat și mi-am recuperat ceasul din locul unde căzuse, l-am îndreptat spre lumina lunii și am văzut că era ora trei și patruzeci de minute. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
avea puterea să desfacă funia aceea, așa că am rămas cu privirile în gol mai bine de cinci-șase minute. A fost un gol total, de parcă murise ceva în mine. Până a venit mama să vadă ce se întâmplă, am rămas acolo, nemișcată, lângă sora mea, în camera aceea rece și întunecată... Naoko a dat din cap. — După aceea n-am mai putut scoate nici un sunet, timp de trei zile. Zăceam pur și simplu în pat, ca un mort, cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
jocuri mecanice de peste drum, bucătarul unui birt din apropiere își omora pauza jucând bingo și toca bani serioși. Sub streașina unui magazin care se închisese, am văzut un vagabond, cam negricios la față, ghemuindu-se la pământ și rămânând acolo, nemișcat. O fată rujată, ce părea a fi doar elevă de gimnaziu, a intrat și m-a rugat să-i pun discul cu melodia Jumping Jack Flash a formației Rolling Stones. Când i-am pus discul, a început să pocnească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spuse Midori, încruntându-se. Aș mai vrea un pahar. Am chemat chlenerul și am mai comandat un rând de votcă. Până a venit băutura, Midori a stat cu bărbia proptită în palmă și cu cotul rezemat de bar. Am rămas nemișcat, ascultându-l pe Thelonius Monk cântând Honeysuckle Rose. Mai erau vreo cinci-șase clienți în restaurant, dar numai noi doi beam alcool. Mirosul puternic de cafea dădea încăperii întunecate un aer intim. — Ești liber duminică? mă întrebă Midori. Cred că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era răcoare ca într-un acvariu. Mirosul de naftalină persista încă în puloverul cel gros pe care mi-l scosesem din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am întins pe marginea patului lui Midori, dar era să cad de câteva ori. Am luat-o în brațe și am rămas nemișcat. Și-a băgat nasul în pieptul meu și mi-a pus mâinile pe coapse. Am înconjurat-o cu mâna dreaptă, iar cu stânga mă țineam de stinghia patului ca să nu cad. Nu era o poziție care să favorizeze dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu-mi dau. Ești nebună. — Nimeni nu moare degeaba. Toți mă ajută acum. PĂi, cheamă-i să te ajute cam Într-o oră. — O să m-ajute. Te rog, nu-ți face griji. SÎnt mulți oameni care mă ajută acum. Stătea nemișcată, cu spatele lipit de spătarul scaunului. Acum părea să posede o siguranță de sine foarte ciudată. Era același gen de siguranță pe care, cu puțin mai mult de 500 de ani Înainte, o avusese o altă fată de vîrsta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar ar trebui să-mi revin mai ușor. Nu mi-e somn. Doar ochii Îmi sînt obosiți și plictisiți. Eu nu-s plictisit. E vorba doar de ochii mei și de faptul că n-am mai stat de mult așa, nemișcat. E un alt joc și o să trebuiască să-l Învăț din nou. Cam de poimîine o să fiu din nou capabil să parcurg distanțe cu adevărat mari fărĂ să obosesc. De mult n-am mai stat nemișcat atîta timp.“ Se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stat de mult așa, nemișcat. E un alt joc și o să trebuiască să-l Învăț din nou. Cam de poimîine o să fiu din nou capabil să parcurg distanțe cu adevărat mari fărĂ să obosesc. De mult n-am mai stat nemișcat atîta timp.“ Se Întinse, porni radioul și căută un post. Helena nu se trezi, așa că-l lăsĂ să meargă, să se amestece cu șofatul și cu gîndurile lui. „E tare bine să fii cu ea În mașină și să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sferă de douăzeci și opt de kilograme. În fine, din 1855 e aici, În format redus, și atârnă din gaura aia de la crucea bolții.” „Și ce face, se bâțâie și-atâta tot?” „Demonstrează rotația Pământului. Dat fiind că punctul de suspensie rămâne nemișcat...” „Și de ce rămâne nemișcat?” „Pentru că un punct... cum să-ți spun... În punctul lui central, fii atentă, orice punct care se află chiar În mijlocul punctelor pe care tu le vezi, ei bine, acel punct - punctul geometric - tu nu-l vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
kilograme. În fine, din 1855 e aici, În format redus, și atârnă din gaura aia de la crucea bolții.” „Și ce face, se bâțâie și-atâta tot?” „Demonstrează rotația Pământului. Dat fiind că punctul de suspensie rămâne nemișcat...” „Și de ce rămâne nemișcat?” „Pentru că un punct... cum să-ți spun... În punctul lui central, fii atentă, orice punct care se află chiar În mijlocul punctelor pe care tu le vezi, ei bine, acel punct - punctul geometric - tu nu-l vezi, n-are dimensiuni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
parcă te și vezi pus În lanțuri pe paturile acelea de interogatoriu unde ceva ar putea să se miște din loc și să-ți strivească carnea, până-ți dai drumul mărturisirii. Iar dincolo de acest șir de vechi obiecte mișcătoare, acum nemișcate, cu suflarea prinsă de rugină, pure semne ale unui orgoliu tehnologic ce le-a dorit expuse evlaviei vizitatorilor, vegheat la stânga de o statuie a Libertății, model redus al celei pe care Bartholdi o proiectase pentru altă lume, iar la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
crezându-te parcă Într-un mormânt sau În pântecul unui vas În care e pe cale să se petreacă o transformare. Dacă ai scoate numai puțin capul afară din cabină, ai vedea În penumbră obiectele care astăzi, mai devreme, Îți păreau nemișcate agitându-se ca niște umbre eleusine printre aburii unei apariții vrăjitorești. Cam așa fusese și seara de la castel: luminile, surprizele de pe parcurs, cuvintele pe care le auzeam, iar mai târziu, bineînțeles, fumul de tămâie, totul conspira la a mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se îndepărta, se pierdea apărând și dispărând pe după cocoașele de gheață ale pieței. Își luase doar o sacoșă de mere pentru un alt început. Șarpele începuse să-și înghită coada. Mâine va fi de atunci totdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la timp. În timp ce despachetam, am primit un telefon. Era mătușă-mea, tanti Cucu. Mi-a comunicat sec că Gigi, puradelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta păsările zboară ca ziua; lupul poposește pe labe în hățișuri și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la joacă. Încet, ascultând, ispitit, a ieșit tiptil tiptil din curătură
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
între noi, lejer, cu câte-o berică, la nea Petre Bau-Bau, pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca Zenon din Eleea! A-aa...! Sile! Hopa! zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu palma, în placa biroului. Încurajat, Fratele continuă: Am ridicat ancora
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Avocatul se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț reușise s-o înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
omului din ce în ce mai prelungite: Nu mai da, don' plutonier!... Iartă-mă, don' plutonier!... Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau unii la alții, uluiți, și din când în când la jandarmul care stătea în ușă, nemișcat, parc-ar fi fost de lemn. De-abia într-un târziu Serafim Mogoș, om cu cinci copii, cărunt pe tâmple și cu o privire de înțelept, ridică glasul: ― Măi fraților, spune care ai furat, mă, să nu ne omoare pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e talpa țării", "munca voastră sfîntă", "țăranul român cuminte și harnic", "regele și guvernul vă poartă de grijă", "aveți încredere în cârmuitorii țării", "iubirea patriei", "interesul țării cere liniște și ordine, fraților", "romînul nu piere"... Țăranii ascultau și-l priveau nemișcați, cu ochi ca de sticlă. Sutele de fețe cu aceeași expresie păreau a fi ale aceluiași cap, cu aceleași gânduri și simțiri, un singur și același om în infinite exemplare, ca un produs în mare al unei uzine uriașe. Imobilitatea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna mică și albă, a cărei mișcare părea o bătaie de aripă. Îi urmări cu privirea până dispărură pe poartă și apoi în dreapta, pe uliță. Dumitru Ciulici însoțise careta câțiva pași și rămase pe urmă în mijlocul curții, cu capul gol, nemișcat, parcă I-ar fi încremenit un gând. Nadina stătea în același loc, cu mâna repetând mereu același gest, cu ochii pierduți după cei plecați, murmurând mereu, parcă fără voia ei, în neștire: ― Pe mâine... pe mâine... Zări pe Dumitru, pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu fața-n sus, nemișcată, cu pleoapele închise. Deodată, glasul lui Petre, puțin batjocoritor, răsună ca dintr-o depărtare mare: ― Apoi vezi, cucoană, degeaba ai țipat și te-ai zvârcolit, că doar nu te-am... Nadina se ridică, parcă s-ar fi trezit dintr-un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]