2,099 matches
-
pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA POSTBELICĂ- DRAMATURGIA Testul nr. 96 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: TABLOUL IV (Cu mâna streașină la ochi) Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză) - (Iluminat, deodată) Iona. - (Strigând) Ionaaa! - Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. - Și acum, dacă stau bine să mă gândesc, tot eu am
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
eram mic? Dar ceilalți doi, bărbatul cel încruntat și femeia cea harnică [...]? Cum se numea clădirea aceea în care am învățat eu? Cum se numeau lucrurile pe care leam învățat eu? Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăito eu? (M. Sorescu) Exclamația retorică se concretizează ca enunț sau serie de enunțuri ce contrastează în contextul stilistic prin intensitatea sentimentelor pe care le exprimă. Mărcile subiectivității și ale afectivității sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în spațiul public (la televizor) pe de altă parte; autoritatea slabă "lingușește", "cerșește atenție" și reprezintă pentru o clipă exemplul: "[...] oamenii "obișnuiți", "ca mine și ca tine", care apar pe micul ecran pentru un moment trecător (...) sunt la fel de neajutorați și nenorociți ca spectatorii lor, deșteptându-se datorită acelorași lovituri și căutând cu disperare o ieșire onorabilă din necazuri și o cale netedă spre o viață mai fericită. Și deci pot face și eu ce au făcut ei; poate chiar mai bine
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dacă printre ei se arată o cinste deosebită acelora ce inventează ceva nou în materia aceasta, care introduce găteli, culori, mode diferite de cele ale datinilor vechi, putem asigura, fără teamă de a ne înșela, că nu e nimic mai nenorocit pentru un stat decât asemenea schimbări". (Platon, Legile, 1995, pp. 208-209) Platon surprinde aici acea ambiguitate a jocului la care ne-am referit anterior, liber de orice constrângeri și de consecințe pe de o parte, dar și reticent la schimbare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cel care promova înfrânarea și tăria, sau la Diogene, cel care nu pierdea nici un prilej să arate atenienilor cât de mult s-au îndepărtat de preceptele unei vieți în acord cu umanitatea din om: " Spunea însă că el opune soartei nenorocite curajul, legii natura și patimii rațiunea". (Laertios, 1963, p. 305) Tot Diogene considera că oamenii sunt nefericiți datorită neghiobiei lor, neghiobie care îi determină să acorde preeminență unor elemente artificiale de tipul convențiilor, ignorând astfel și caracterul relativ al acestora
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în timpul concediului. Putem foarte bine să fim de acord că e important să ne ajutăm semenii, dar trebuie oare, drept urmare, să dăm bani asociației de caritate preferată de cel care ne critică? E ridicol! Am duce o viață absurdă și nenorocită dacă am încerca de fiecare dată să ne conformăm tuturor adevărurilor generale în care credem. Pe deasupra, adevărurile generale de multe ori se contrazic: "Spărtura din gard până e mică trebuie cârpită" e opusă aforismului: "Graba strică treaba". Având în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
să îndepărteze din teatru pe Grigore Manolescu, Aristizza Manolescu, Const. Nottara Ion August (Prostul) Caragiale, C. Bacalbașa opina că "Trecerea lui Caragiale pe la Teatrul Național n-a lăsat nici o urmă bună, dimpotrivă." iar G. Ionescu-Gion sintetiza dezamăgit: "Bună administrațiune, dar nenorocită direcțiune artistică". Stagiunea Caragiale (aprilie 1888 mai 1889) era considerată de ziarul Epoca "o eclipsă a teatrului nostru național" iar D. Teleor îi evocă directoratul în următorii termeni: "Pe scenă, la repetiții, în cabinetul său, era foarte autoritar și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a mai fost timp de marea prietenie? Paul Zarifopol care nu poate fi acuzat de antipatie față de Cragiale mărturisește că "nu rareori l-am auzit zicînd: Eminescu era un prost." La rîndul său, acesta nutrea ideea că doar o moarte nenorocită a asigurat succesul poeziilor ("lui Eminescu, care a dus o viață de pîrlit, îi plouă onorurile, elogiurile și busturile" Moftul român, 1893) pe care le parodia într-o manieră amintitoare de Rică Venturiano cu care, după cum vom vedea se identifică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au bordeiul pe strada Emancipării iar Lefter Popescu își trăiește calvarul pe strada Pacienții! Personajele prozei mateine sunt așezate în marea lor majoritate sub pecetea tainei, taină în care le învăluie chiar intitularea căutat savantă și voit ambiguă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
-ți spun cât sufer; nu pretinde retorică și stil de la mine; crede-mă numai că niciodată în viață n-am fost în starea asta... Țe fațe Fridolina? O doresc de-mi seacă sufletul. Mînței măsa nasul... Sunt în Craiova, mai nenorocit decât oricând [...]. Ce face Fridolina? Scrie-mi ce zic femeile de mine [...] râd de mine? [...] Cu portretul Fridolinei înainte, clădesc castele spaniole și apoi mă întreb [...] dacă nu cumva în adevăr am înnebunit... mâhnitul tău prieten Caragiale..."; mîhnirea trece însă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acestui mare gânditor. Primul a fost la 15 ianuarie 145 cu ocazia deschiderii anului universitar 145-146 când susține public prelegerea ,,Substratul biologic al progresului” în care arată că evoluția stă în directă opoziție cu revoluția, că războiul este ,,cea mai nenorocită perversiune a spiritului care a îndrăznit să se depărteze de rațiune’’ și că ,,spiritul nu trebuie să renunțe la supremația adevărului căruia nici rasa, nici clasa socială și nici națiunea nu i se pot opune’’. Acest ultim discurs este deosebit de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ziua în care împlinea patruzeci și doi de ani. Înainte de a-și lua bacalaureatul, N. debutează cu versuri în ziarul „Independentul” din Ploiești. Colaborează cu poezii originale și traduceri, precum și cu „nuvelete” (ale căror titluri - Nebun din dragoste ori Dragoste nenorocită - revelează tematica și modelele) la „Revista contimporană”, „Lumea ilustrată” (semnând uneori Andrei de la Zagovia ori Andrei de sub salcâmi), la „Literatură și artă română”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Făt-Frumos”, „Conservatorul”, „Viața literară” ș.a. Deși în 1894 anunța un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
era profesor sau director de liceu în Craiova. Identitatea lui trebuie stabilită, însă sursele de care dispunem nu ne dau indiciile necesare. Harietta Eminescu, sora poetului, scrie la fel: „Atâta vă spun și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească Dumnezeu și pe cei mai răi oameni din lume să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
48 de garduri, 48 de case, 48 de sate și care are 48 de milioane.” - și la sora poetului, Hanrieta, în scrisoarea din 22 iunie 1889 către Cornelia Emilian: „Atât vă spun, și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit în cea mai din urmă mizerie, și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru.” (vezi mai sus). Lăsăm deoparte faptul că Hanrieta n-a fost
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
amenințat în fiecare clipă și care desigur s-a agravat după erizipel. Cu aceste constatări legenda dispare. Ea pornise din scrisoarea sorei poetului Hanrieta către d-na Emilian și fiica sa Cornelia, care scria, la data de 22 iunie 1889 „... nenorocitul meu frate a murit în cea mai neagră mizerie și moartea lui a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun din ospiciu anume Petre Poenaru.” Comentariu Textul a apărut în România medicală, IX (1931), nr.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
preluată numai de câteva ziare, între care și Curierul român din Botoșani, care comentează mai amplu: „Direcțiunea Ospiciului Mărcuța, din București, ne spune Epoca, a făcut cunoscut zilele acestea Parchetului din capitală că nu mai poate ține-n căutare pe nenorocitul nostru poet Eminescu, pentru motivul că ospiciul nu poate hrăni decât pe bolnavii a căror întreținere e plătită de primăria capitalei. Primul procuror, față cu această invitațiune puțin umanitară a direcțiunii de alienați, a cerut de la o comisiune medicală un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de la primul președinte al tribunalului Ilfov să instituie o cutratelă asupra averii bolnavului, adică asupra modestei pensii de 250 lei, pe care i-a acordat-o nu de mult Camera. Pe de altă parte, e vorba de a se readuce nenorocitul bolnav la Botoșani, unde se făcuse deja o dată bine, subt cura veteranului și-nvățatului nostru medic d. dr. Isaac. În acest scop, sora poetului va pleca zilele acestea la București.” (Informația din urmă este confirmată de corespondența Henrietei). 6/18
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
burgheză, au creat pentru prima dată la noi eveniment public din boala poetului, au conștientizat-o public împotriva voinței lui Eminescu încât Iacob Negruzzi va putea vorbi, în discursul său parlamentar din 1888 pentru acordarea unei pensii de stat, despre „nenorocitul poet național Mihail Eminescu”, înțelegându-se de toată lumea, inclusiv de noi, cei de astăzi, că „național” se referă la notorietate. Lucruri de acest fel nu pot fi judecate sensibil, cu lacrima cititorului impresionat de tabloul „zeului învins”. C. Mille va
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
găsi pe Eminescu la Botoșani, la sora sa cea bună la suflet dar săracă și torturată de conștiința destinului advers al neamului Eminovicenilor în general: „pentru noi binele nu-i destinat”, cum scrie ea la 24 august 1887, sau: „Loviturile nenorocite ce totdeauna au persecutat toată familia noastră ne-a înrădăcinat pesimismul cel mai nemărginit, fără remediu și fără vindecări”, 2 august 1887, etc. Această adevărată Antigonă care a fost Hanrieta pe lângă fratele ei este în același timp personaj și actor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în momentul când a plecat Doctorul Isac în Bucovina, la o moșie a domniei-sale, pe două sau trei zile, din a cărui cauză nu vă pot trimite certificatul în epistula asta. Principala părere a lui Isac e de a merge nenorocitul meu frate la LaculSărat. Mi-a scris Domnul Pompiliu să viu cu Mihai la Iași să-l pun în salce. Doctorii au râs, zicând că asta i-ar fi ajutat cu mulți ani înapoi, dar e prea târziu: numai cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îngropate în Convorbiri, sunt astăzi cetite de toate cucoanele de la palat până în mahala la Tirchilești, și la întoarcerea în țară te vei trezi cel mai popular scriitor al României.” (fă și comparația cu sintagma parlamentară a lui Negrruzzi din 1887: „nenorocitul poet național Eminescu”, vezi mai jos). Poetul nu colaborează, însă, la aceste îndreptări cu Titu Maiorescu ci, după cum înțelegem, se apropie mai mult de V. G. Morțun care în anii 1884-1885 îl cultivă cu insistență, plimbându-l chiar pe la cluburile
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
voteze proiectul. Zice, așadar, deputatul junimist: „Domnilor, sunt însărcinat din partea unui număr foarte mare de cetățeni din deosebite părți ale țării să depun o petițiune pe biroul acestei Onor Camere, prin care se roagă să se acorde un ajutor viager nenorocitului poet național Mihai Eminescu.” Iată, într-adevăr, contextul în care s-a lansat această expresie care azi a ajuns să incomodeze „nenorocitul poet național”. De fapt, înțelegem că termenul „național” se referă la numărul foarte mare de cetățeni din mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
depun o petițiune pe biroul acestei Onor Camere, prin care se roagă să se acorde un ajutor viager nenorocitului poet național Mihai Eminescu.” Iată, într-adevăr, contextul în care s-a lansat această expresie care azi a ajuns să incomodeze „nenorocitul poet național”. De fapt, înțelegem că termenul „național” se referă la numărul foarte mare de cetățeni din mai multe părți ale țării care au semnat această petiție. Național adică din toată țara, cunoscut în toată țara (prin nenorocirea lui). Este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
textul: „Nu sunt în stare a vă descrie nici ce am privit cu ochii mei, nici ce am întâmpinat, de nu am fost în stare a vă scrie nimic. Atât vă spun și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit, în cea din urmă mizerie și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească D-zeu și pe cei mai răi oameni din lume
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și virtualitate. Imperativul reflexiv și imprecativ transfigurează procesualitatea semantică în plan simbolic: "Frunză verde busuioc, / Ardă-te focu, noroc, / Că n-ai crescut pe-a meu loc. / Nu știu ce nu ț-o priit, / Că de la mine-ai fugit, / M-ai lăsat nenorocit; / Nu știu ce nu ț-o plăcut, / Că pe mine m-ai urât / Și iute m-ai părăsit, / Că nu te-am văzut mai mult, / Da de-aș umbla lumea toată, / Tot dau peste tine-odată. / Am să cânt ș-am să muncesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]