2,101 matches
-
se interneze în spital, așa de-a dracului...". Citind nedumerirea pe fața mea, omul mi-a dat explicații: "ăștia, pensionarii, mai fac și câte un șantaj; ba o pneumonie, ba improvizează un TBG". Și, iarăși văzând că nu pricep: "uite, nenorocitul ăsta, nea Ion. (Și, strigând tare la cel de pe bancă: ei, nea Ion, o duci, o duci...), ei, nea Ion ăsta are tbc, dar cu complicații, cu o cavernă, supurație și tot ce vrei. Ultima fază. Și când era la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la dânsa un bărbat, dar unul ars de viciu, unul uscat, bețiv-bețiv, vicios până în măduvă, nu un oarecare client de disco, ci un pătimaș adevărat, și i-a cerut, cu perfectă politețe, cinci mii de lei. I-a dat zece. Nenorocitul i-a mulțumit și s-a întors cu restul de cinci mii... Și dânsa nu a îndrăznit să nu-i primească, pentru că, mi-a spus dânsa, "restul acesta, de cinci mii de lei, era mândria lui; nu se poate fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
central... Uite, iar mă încearcă senzația de comprimare osoasă, parcă nu mai sunt om, devin iarăși o jivină blestemată... Domnule, cu toată rușinea, ca intelectual distins, mă înțelegeți, am urgentă nevoie de niște votcă... altfel, iar mi se schimbă statutul, nenorocitul de mine..." L-am ajutat să-și păstreze statutul, am fost cu el la Protocol, ba și la o mică locantă, improvizată într-un vagon metalic, reformat de mult, denumit "La ultimul leu". Am traversat cu dânsul orașul cât era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
masacru al evreilor, la Dorohoi. Ciudată repetare a scenelor, de parcă s-ar relua același spectacol... S-a dat liber la ucis; uciderea are aceeași față; este fața amețită de dorul uciderii. Aceleași fețe ca atunci când căutau cu zel câte un nenorocit de pui de evreu, câte o mamă jidancă, înhățându-i de mâini, veseli de a-i fi prins, de a-i putea omorî. * Cum se întoarce asasinul la locul faptei, m-am dus din nou la Dorobanț. Copiii, care cară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
inundând bandajele de pe tot pieptul. Îngrozit, bolnavul s-a ridicat în picioare. Potain a cunoscut că nu se mai poate face nimic din punct de vedere medical; nu însă din punct de vedere omenesc. L-a cuprins în brațe pe nenorocitul în ai cărui ochi citea spaima morții și l-a ținut așa strâns îmbrățișat până ce i-a fost limpede că nu mai respiră. Medicii, asistentele, studenții se dăduseră înapoi, într-un cerc. Potain s-a ținut neclintit, impecabil, în albul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la beție, povestea cu o patimă specială teoria lui despre bun simț. Povestea despre mai multe întâmplări în care, fiind comandant de pluton de execuție pentru a lichida țărani și familiile rezistente la colectivizare, erau unii care tăceau, dar alții, nenorociții, țipau și înjurau. "Aceștia nu aveau nici un bun simț, așa cum spun făcea căpitanul -, erau și din ăștia, cu lipsă de bun simț, de trebuia mai întâi să-i pocnești cu patul puștii în cap, la dracu.... ce vrei, omu' nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Așa se explică de ce toți fugeau de front ca de mama focului. Pasă-mi-te nu voiau oamenii să fie [292] considerați drept condamnați... Dar se pare că viața noastră de la cazarmă a fost un fel de paradis în comparație cu infernul nenorociților trimiși în tabăra de instrucție de la Sărata - Basarabia; numai auzind povestirea celor ce se petreceau acolo ți se ridică părul pe cap! Odată cu „eliberarea” din această neomenoasă a cazărmii, cu ploaia aceea de înjurături triviale ce se abate asupra bieților
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
valul de mizerie care i se arunca asupră-i în fiecare zi. Răsfoind printre notele registrului sfintelor liturghii, ne putem da seama de efortul inventiv pus în mișcare de acest preot tânăr pentru a îmbrăca și a hrăni masa de nenorociți care alergau la el ca la un înger salvator. «Annàmo da don Alessà! Solo lui ce pò aiutà!», era refrenul și concluzia în fața problemelor de subzistență ori a celor cu justiția. Don Alessandro se despuia de toate. Mizeria care îl
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
l-am publicat în Caiete critice... Nu-l bag în seamă. Nu e nici în Academie (deși, după părerea lui Marin Mincu, face totul ca să fie!), nici în vreo altă instituție culturală mai de prestigiu. I s-a dat un nenorocit de premiu (ex aequo!) pentru roman de două parale pe care, după spusa editorului, nu-l cumpără nimeni nici de frică. În ultimul timp își pierde vremea scriind articole prin ziare. Acum mă zgâlțâie ca un apucat, mă împinge de pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
erizipelul de altfel vindecat ce i se iscase pe față din cauza mânjirii cu necurățenii a locului zgârieturii, se simțea ostenit și doritor de o lungă liniște...” G. Călinescu citează o frază din textul următor: „De 7 nopți, de când stau lângă nenorocitul, numai astăzi a putut fi scos din cămașa de forță, având niște furii ce seamănă mai mult a turbat decât a alienat. Îndată ce-l dezleagă, rupe tot cu-o putere de fiară și strigă de produce un ecou îngrozitor în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spital, unde se află 80 de alienați, afară de femei, dar nici unul în starea grozavă a lui. Capul îi este spart și umflat; nu pot însă afla de la nimeni cine-a comis această cruzime contra lui; eu cred că vr-un alt nenorocit nebun. Doctorul Șuțu mi-a declarat că umflătura este de 99 de ori mortală și că numai al sutelea poate scăpa. Eu însă rog pe D-zeu, dacă este drept, să-i curme suferințele, căci nu mai sunt de suportat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o sincopă în urma unei „endocardite”. Lucrurile se cunosc astăzi precis, grație d lui dr. Vineș, șeful de lucrări la clinica neurologică din București, care ca intern pe vremea aceea în ospiciul în care era internat Eminescu, l-a îngrijit pe nenorocitul poet făcându-i chiar el „anamneza”, ceea ce în termeni medicali înseamnă o adnotare zilnică pe o „foaie de observație” a tuturor simptomelor bolii și a tratamentului urmat de pacient. Această „foaie de observație” a lui Eminescu de pe vremea internării lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o asemenea casă și era firesc ca tabloul ce mi se desfășura sub ochi să-mi sporească emoțiunea. Tremuram, cu toată uniforma de soldat ce purtam în vremea aceea. Meșterul se afla tocmai în fundul sălii, într-un grup de 4-5 nenorociți cu care sta de vorbă. Intrând, făcusem fără voie zgomot cu sabia și Eminescu întoarse capul. — Uite cătana! strigă el bucuros, și-și făcu loc printre ceilalți. Ajungând lângă mine, mă luă în brațe și mă ridică în sus, sărutândumă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
până atunci, va fi timpul venit să-l așezăm la Golia sau la Mărcuța, ca pe un bolnav fără leac. Cu prilejul venirei D-voastre la București, ne-ați declarat, că lăsați asupra noastră toată îngrijirea materială și morală pentru nenorocitul D-voastră fiu. Cu toate acestea m am crezut dator a vă da de știre despre cele de mai sus. Primiți, vă rog , încredințarea deosebitei mele stime. T.M.” Această scrisoare se află tot în jurnalul lui Maiorescu, iar autorul consideră
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a scris nimănui aici echivalează cu ce scrie mai sus: n-a cerut. Din scrisoarea lui Titu Maiorescu înțelegem asta: „Cu prilejul venirii D-voastre la București, ne-ați declarat că lăsați asupra noastră toată îngrijirea materială și morală a nenorocitului D-voastră fiu. Cu toate acestea, m-am crezut dator a vă da de știre despre cele de mai sus.” Există aici un „cu toate acestea”, un „totuși”, o relație adversativă puternică: deși l-ați abandonat complet pe fiul D-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
intră gâfâind într-un suflet, prin fund) Coane Fănică! Coană Joițico! Tipătescu și Zoe: Ghiță! Pristanda: Vine! Vine conul Zaharia! Cetățeanul: (pufnind) Conul Zaharia?... Nu mai spune (sughite) că amețesc... Tipătescu: (lui Pristanda, arătând pe Cetățeanul turmentat) Ia-l pe nenorocitul ăsta, și... Zoe: Și dă-i drumul prin dos, pe scara a mică. Pristanda: (ridicând pe Cetățeanul turmentat) ' Aide, cetățene! (îl împinge spre dreapta.) Cetățeanul: Nu mă-mpinge (sughite) că amețesc. Pristanda: (același joc) ' Aide! Cetățeanul: Vorba e... eu pentru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești... Cetățeanul: Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești... Cetățeanul: Alegător... Tipătescu: Nu... bețiv... vițios... păcătos. Zoe: Fănică!... Tipătescu: Da, bețiv... uite și acuma ești turmentat, ești băut... (Cațavencu râde.) Cetățeanul: Aș! Tipătescu: (cu dezgust) Uite, nenorocitule! Miroși cale d-o poștă... (îl împinge.) Cetățeanul: (șovăind) Ăsta este mirosul meu naturel... Tipătescu: Miroși a rom... Cetățeanul: Ei bravos! Vrei să miros a gaz? Tipătescu: Ei! Pentru toate astea trebuie să ți dai votul lui onorabilul d. Cațavencu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mi scrisoarea... Cațavencu: (dezolat) Madam! Madam! Peste putință... Zoe: Ce? Cațavencu: Scrisoarea d-voastră... Zoe: Ei? Cațavencu: N-o mai am!... Zoe: Nu se poate!... Cațavencu: N-o mai am!... Zoe: Minți! Cațavencu: Nu minț; n-o mai am!... Zoe: Nenorocitule! Ce ai făcut-o? Cațavencu: Am pierdut-o! Zoe: (dând un țipăt și uitându-se pierdută în toate părțile) A! De ce nu pot să te omor! Cațavencu: Omoară-mă, madam, omoară-mă, dar nu e vina mea! Zoe: Cum ai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
am mai întâlnit (sughite și arată pe Cațavencu) cu onorabilul! (scoate scrisoarea din căptușeala pălăriei și i-o dă Zoii.) Cațavencu: (aparte) A! Mizerabilul! Zoe: (care a smucit scrisoarea) A! Cațavencu: (încet către Cetățeanul turmentat, care a trecut lângă el) Nenorocitule! Ți-ai aruncat norocul în gârlă: te făceam om! Cetățeanul: Nu puteam... andrisantul cu domiciliul cunoscut. (arată pe Zoe.) Zoe: (care s-a remis de prima emoție) Domnule, domnule, ești un om onest, ești un om admirabil, fără pereche. Cum
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Și m-au dus la depozitul ăla din Uranus, că fuseseră niște pivnițe acolo nu știu ce... Tot celularul ăla era Îngropat În pământ acolo... M-au dezbrăcat În pielea goală și mi-au dat echipament, șase obiecte de harnașament de-ăla nenorocit, și m-a aruncat Într-o celulă acolo. Acolo‚ În celulă, era un inginer specializat În cazane industriale... Nenorocit tipul, Dumitrescu Îl chema... Era de luni de zile În anchetă și cred că a și murit, că săracu’ era pământiu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că toată noaptea am fost și-am regulat pe mă-ta”... „Pe cine, domne?” „Pe mă-ta, mă, pe Cola, sub corcodușul ăla de la scară.” Mama era Nicolița, și ăstea erau niște detalii pe care nu le putea da decât nenorocitul ăsta de vecin. Și zic: „Domne, dacă ai cunoaște-o mata pe mama, ai muri de rușine... Vezi de treabă, nu mă jigni, că știu că asta vreți să faceți... Ce vrei? Să mă demoralizezi cu asta? Știu cât de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Citește ce scrie aici despre tine!” Că eu m-am Întâlnit cu ăia În colonie și spuneau: „Domnule, eu nu am spus nimic despre tine”. „Cum, mă, că eu am văzut semnătura ta acolo!” „N-am făcut eu, au făcut nenorociții ăia și cine știe de unde au luat-o! Eu n-am spus așa ceva niciodată!” Deci ăsta era unul dintre tertipurile pe care le foloseau ei... Și după proces v-au dus imediat direct la Jilava? Da, asta era În iunie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venea la număr... L-am luat În poziție și Îl țineam de mână pe mort, ca să iasă la număr, să aducă mâncarea și pentru el. Și-am mâncat noi mâncarea lui... Și ne-a pârât un ungur, unu’ Bandi, un nenorocit. Ne-a chemat În capul celularului și, cum erau mulți șontorogi din ăștia, erau cârjele acolo, bastoane din ăstea cu capete de plumb. Băi, și m-a bătut de mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăștia, erau cârjele acolo, bastoane din ăstea cu capete de plumb. Băi, și m-a bătut de mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de zile am tras de ele... De bătut ne-a bătut Manea, un nenorocit, un țigan din Jilava, care era plutonier-major. Am stat În celulă la Jilava În condițiile ălea teribile de Înfometare și de teroare și de nesiguranță... Vă mai amintiți cum ați fost dus la Salcia? Ne-a Îmbarcat Într-o noapte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe lume-o alta.” Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu’, Filip Dumitru, care venise exmatriculat de la cinematografie, că făcuse niște porcării, și l-am Întâlnit la Închisoare după aia și i-am zis: „Bine, măi, nenorocitule, ai dat declarație despre mine că am zis eu așa și pe dincolo”... Știi? „Că te nenorocesc”, zic, „te omor.” Da’ el zice: „Da’ ce vroiai, mă, să mai mănânc bătaie și pentru tine?”. Auzi, deci tipu’, ca să nu mănânce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]