2,429 matches
-
o tipă cu picioare lungi. E important pentru tine? -Nu știu.Căutam un răspuns cauzal.Cred că o să te invit și eu la nuntă.Nina,recepționera de la hotel mă dorește de soț.Te salut.Pe curând! Se despărțiră rapid.Trecu nepăsător printre trecători. Se încheiase o nouă etapă în viața sa. „Coboară toamna-n sufletu-mi întreg, Că s-au uscat și florile-amintirii... Dar glasul sfânt și tainic al iubirii Eu îl aud și încă-l înțeleg”.(G.Tutoveanu) „Azi avem
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sabie, și fiii noștri, fiicele noastre și nevestele noastre sunt în robie. 10. Am de gînd dar să fac legămînt cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mînia Lui aprinsă să se abată de la noi. 11. Acum, fiilor, nu mai stați nepăsători; căci voi ați fost aleși de Domnul ca să stați în slujbă înaintea Lui, să fiți slujitorii Lui, și să-I aduceți tămîie. 12. Și Leviții s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii Chehatiților; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
de prea mare ajutor în această epidemie, deoarece simptomul fatal cel mai general constă într-o completă amorțire [rigiditate] a extremităților, care poate fi contracarată numai printr-o îndelungată frecție, pe care puțini sau nimeni nu se arată atât de nepăsători față de sănătatea lor ca să nu procedeze astfel. " Un doctor de aici a sugerat că urzicarea sau înțeparea cu urzici ar putea substitui frecția, nu numai ca fiind mai eficace și mai rapidă, dar de asemenea ca o metodă sigură de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se devotează rataților, infirmilor vieții, dintr-un instinct matern excesiv sau deviat. Nu era Însă cazul Christei, care, doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca să mă aștepți În aeroport și eu neavând nici o posibilitate să te anunț de Întârziere... Mi-am amintit toate avertismentele tale și am regretat că nu te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de Antonio În farfurioara de fructe, Giuliei n-o să Îi fie deloc ușor cu el. — ...Nu, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
minut, de ce să nu profităm de el aici, În parc? —Am ieșit odată cu toată lumea, draga mea... Vezi cum exagerezi? Eu am crezut că asta vroiai, să mai Întârzii, dar se vede că m-am Înșelat... Are o voce conciliantă și nepăsătoare. Degetele lui albe, lungi butonează nasturii pardesiului bleumarin. De ce, când e atât de cald afară? E Început de septembrie, dar aerul parcului este proaspăt și cald ca la un sfârșit de aprilie. Atunci când dădeam semne că vreau să ieșim mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În coșmarurile din care se trezește transpirată, cu inima bătând, cu gâtul Încordat de strigătele mute? Nu la asta s-a tot gândit, stând cu ochii larg deschiși În Întuneric, de teamă că adoarme la loc, lângă respirația lui șuierată, nepăsătoare? Minute lungi cât orele, ore În care s-a ridicat, s-a dus la baie, când și-a privit În oglinda Încețoșată fața tot mai stoarsă, umflăturile de sub ochi, ridurile care taie colțul ochiului, Traian nu este de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nu mă lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să mi Îmbrățișez măcar o singură dată copilul!” A căzut În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
adăuga eu că multe clipe prețioase au fost smulse din drumul lor fără întoarcere și prinse, spre binele oamenilor, în coșul autorului, plin ochi. „Ori de câte ori pleacă cocorii, intră în casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea trenurilor ce trec prin gări nepăsătoare, trec peste noi anotimpurile.” Constantin Clisu este obsedat de trecerea ireversibilă, ca orice om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că nu e nimeni sub ea?” „E neînțeles de ce, dacă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
o să arăt. Slabă. Și frumoasă. Cum am fost odată, mă gândesc. Când eram copil, înainte să ne părăsească tata, înainte să descopăr că mâncarea era singurul lucru care putea să-mi aline durerea de a fi abandonată de un tată nepăsător. Mă urc într-un taxi - măi, măi, Jemima, ce extravagantă ai devenit în ultima vreme - și-i spun șoferului să mă ducă la Whiteleys, unde ignor magazinele de îmbrăcăminte, pe cele de pantofi și chiar pe cel cu cărți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar m-am înșelat. Capitolul treizeci Ben Williams a dormit ca un prunc noaptea trecută, iar dimineața se trezește și se simte fantastic. Singura pată vagă de la orizont e că Jemima tot nu l-a sunat. Știe că a fost nepăsător în ceea ce privește relația lor, știe c-ar fi trebuit să păstreze legătura. Deși pe de o parte crede că a notat greșit numărul, de cealaltă își face grij că poate ea nu l-a iertat pentru că a ieșit așa din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu vă mai pese de voi, să nu mai conteze cum curge viața, să trăiți din inerție de pe o zi pe alta fără să vă mai gândiți la ce a fost, să nu mai conteze ce va fi, să călcați nepăsători ca niște umbre prin hățișul timpului și să vă cărați după voi sufletul aproape ucis, ca pe un camarad de front? Aveam timp din belșug, dar părea să numi mai aparțină, devenisem un simplu spectator la tot ce se întâmpla
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
deja a ales. Rămăsesem în mijlocul lumii la fel cum apărusem, singur și confuz căutând să pricep cum să trec peste toată durerea care mă încerca la fiecare pas spre maturitate. Unii râdeau ca la un spectacol de comedie, alții treceau nepăsători văzându-și de propriile giji. Creața veni ca din greșeală pe lângă mine și mă întrebă în șoaptă dacă e adevărat ce aflase. Sini își făcu și ea apariția și părea la fel de curioasă. Nu știam ce să le spun și am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lui Paul și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ironiei sale, că era mai speriat decât noi de ce-ar putea să iasă și c-a reușit să ne readucă între oale și farfurii. Da, nu se găsea mai nimic, dar noi eram tineri, speriați și în același timp nepăsători, cu acea credință de la douăzeci de ani că viața e în altă parte. Nu găseai chibrituri, brichete, șampon (pentru câteva sezoane apăruse așa-numitul șampon uscat, care înlocuia în chip fericit nu doar șamponul, ci și apa), săpun, rujuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că circumstanțele banale ale întâlnirii ar fi împiedicat-o să-mi dea amănunte; dar ea s-a arătat foarte încăpățânată. — Îți repet că habar n-am de nimic, îmi spuse ea ca răspuns la întrebările mele agitate, dar apoi, dând nepăsătoare din umeri, adăugă: Se pare că o tânără persoană de la o ceainărie din City și-a părăsit postul. A zvârlit scurt un zâmbet și, pretextând că are programare la dentist, a pornit cu pas săltăreț mai departe. Mărturisesc că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trebui să plece ei la școală. Am avut prezența de spirit să le spun că tatăl lor a fost chemat undeva cu afaceri. Cu siguranță că i-a fost foarte greu să se poarte ca de obicei și să pară nepăsătoare când în adâncul inimii purta secretul acela amar apărut pe neașteptate, și nu cred că i-a venit ușor nici să acorde atenția cuvenită tuturor lucrurilor care trebuie făcute ca să-ți expediezi cum se cuvine copiii la școală. Dnei Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sale. Apoi nu găsește cuvinte destul de aspre pentru cel ce nu recunoaște domnia acesteia. Căci, devenit acum un membru al societății, el își dă seama destul de exact că împotriva lui e neputincios. Când am văzut că Strickland este cu adevărat nepăsător față de blamul pe care i-l putea atrage conduita sa, n-am putut decât să mă retrag îngrozit ca din fața unui monstru al cărui chip abia dacă mai are ceva omenesc în el. Ultimele cuvinte pe care mi le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu că frumusețea - lucrul cel mai de preț de pe lume - zace așa, ca o piatră de pe plajă, ca s-o ridice la întâmplare oricine trece nepăsător pe acolo? Frumusețea este un lucru minunat și straniu pe care artistul îl făurește din haosul lui, în chinurile sufletului său. Și când a făurit-o, nu este dat tuturor s-o vadă. Pentru a o recunoaște, trebuie să repeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-una dintre cele trei case de peste drum. Norocul ne-a surâs căci la prima la care am întrebat, portăreasa ne-a spus că-l găsim la ultimul etaj. — Se pare că e bolnav, zise Stroeve. — Se prea poate, răspunse nepăsătoare portăreasa. En effet, nu l-am mai văzut de câteva zile. Stroeve mi-a luat-o înainte și a urcat scările în fugă. Când am ajuns și eu la mansardă l-am găsit vorbind cu un muncitor îmbrăcat doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poză și știam că dacă eu o simt, cu siguranță că și instinctul lui ascuțit a descoperit-o. Nu încăpea îndoială că râdea de mine pe sub mustăți. I-am lăsat ultimul cuvânt și mi-am căutat refugiul într-o atitudine nepăsătoare și taciturnă. XLI Am ajuns la casa în care stăteam. N-am vrut să-l poftesc să vină cu mine, dar el a urcat scările fără o vorbă. M-a urmat și a intrat după mine în apartament. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Trăia într-o sărăcie mai mare decât un meseriaș oarecare. Muncea în orice caz mult mai mult. Nu-i păsa absolut deloc de lucrurile acelea cu care majoritatea oamenilor își înfrumusețează viața și și-o fac mai agreabilă. Era absolut nepăsător în privința banilor. Nu ținea câtuși de puțin la faimă. Nu l-ai putea lăuda pentru că a rezistat ispitei de a face vreunul dintre acele compromisuri cu lumea cărora le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o asemenea ispită. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de gând să stau mai mult de un ceas, dar el a insistat să rămân peste noapte acolo. Am ezitat, căci mărturisesc că nu-mi prea plăcea înfățișarea rogojinilor pe care îmi propunea să dorm. Dar până la urmă am dat nepăsător din umeri. Când îmi construisem casa din arhipelagul Paumotu dormisem săptămâni întregi afară pe un pat încă și mai tare decât acesta, fără alt adăpost decât niște arbuști sălbatici; cât despre insecte, pielea mea tăbăcită putea să le suporte toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]