7,995 matches
-
Au fost clipe în care am crezut că nu mai pot trăi, când am simțit că sunt pustie, pustiita și singura, cănd neputința trecea din privirile mele în realitatea de zi cu zi, ca și cum cineva apasă butoanele unei telecomenzi care funcționa perfect în mâinile lui dar la mine scotea doar sunetul mut al lipsei de semnal, cănd neputincioasa asistăm la dramele din jurul meu
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
până la Măria Sa nu a fost în stare să lege două-n tei asemenea lui. Nu... El este suficient sieși. Este Alfa și Omega. Începutul și sfârșitul. Interesant este faptul că fiind rob al acestei gândiri meschine, malefice, trăiește continuu drama neputinței de a fi, într-adevăr, ceea ce se crede. Pentru că, da, are și momente de luciditate rece, precum lama unui cuțit. Trezirea se produce inevitabil la un moment dat și simultan, desigur, drama, drama imposibilității obiective de a se ridica, de
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
dacă nu chiar firmament unde-ar vrea să dăinuie ca stea... Precum vedem însă drama eroului nostru nu are un temei real, ci este hrănită copios de propria-i imaginație, de propria-i angoasă, de spleen-ul, de apăsarea, de neputința sa. În permanență este fatalmente măcinat din interior de o sete de absolut sinucigașă, am putea spune. Și cum absolutul este intangibil, trece iarăși și iarăși prin furcile caudine ale propriului eu, o ia mereu de la capăt într-o ardere
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
de idei, pe un meridian și într-o țară, condusă contra normalului și responsabilului. Se mai atrage atenția că se exersează, în baza serviciilor medicale, de o disperată precaritate, o luptă programatică de exterminare a românilor constrânși de sărăcie și neputințe, că dimpreună cu săracii României, doctorii noștri sunt atacați perfid și împinși până la capătul neputinței profesării medicinei optime și ajutătoare celor care strigă de durere. Indirect se atrage atenția că au fost distruse formele de organizare ale țăranilor, de dinainte de
DINU C. GIURESCU. DISCURS DEMN, DENS ŞI RAMIFICAT ÎN REALITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363477_a_364806]
-
mai atrage atenția că se exersează, în baza serviciilor medicale, de o disperată precaritate, o luptă programatică de exterminare a românilor constrânși de sărăcie și neputințe, că dimpreună cu săracii României, doctorii noștri sunt atacați perfid și împinși până la capătul neputinței profesării medicinei optime și ajutătoare celor care strigă de durere. Indirect se atrage atenția că au fost distruse formele de organizare ale țăranilor, de dinainte de 1989, că aceasta, fără găsirea soluțiilor de înlocuire practică a organizării anterioare, nu a eficientizat
DINU C. GIURESCU. DISCURS DEMN, DENS ŞI RAMIFICAT ÎN REALITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363477_a_364806]
-
a zămislit cu har, Să pună mirul doar ca să aline, În lacrima ce curge pe obraz. Să le cinstim așa cum se cuvine Pe cele vii și cele ce-au plecat. Ne sunt icoane, ce ne dau putere În bucurii, în neputințe și necaz. foto: sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Maicuța / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1080, Anul III, 15 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MAICUŢA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363491_a_364820]
-
drepți dintre traci". (cartea a IV-a) „După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere și ar fi uniți în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt". „Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi". „La ei, la traci, trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MENIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și mădularele întru eternă sau provizorie concepere, care a început din sfârșit pentru a continua spre capătul însângerat
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
care îl respirăm, nu putea să nu își scrie capodoperă pentru că ea era deja scrisă în el, macinandu-l din interior, ca un foc, ca o fierbințeala fără leac. Oare nu spunea divinul Michelangelo, ca răspuns la întrebările duhnind a neputința și invidie ale atotputernicilor dogi venețieni, ca Pieta și David și Moise erau deja acolo, în inima blocului de marmură de Carrara și că el nu face decât să îndepărtează prisosul de piatră de pe ele . Superbă și zeiasca superioritate disprețuitoare
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
de ziuă. Am așteptat ca întunericul să-și ia “La revedere!” și să se lumineze cât de cât. Mi-am strâns bluza impermeabilă pe lângă corp și tremuram tăcut... Doar muzica din difuzorul tranzistorului îmi mai încălzea clipele de singurătate și neputință. Ceața devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram să dau de pește, însă nu era așa, astfel că dădeam mereu drumul la
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș, m-am putut îndepărta de mal și am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de rame trase contra valului, am găsit
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
primind-o din nou acasă și dăruindu-i ,, iertarea”. Maria își spăla sângele nopților de coșmar, în intimitatea băii, oblojindu-și rănile trupului singură și îndurând cu suflet muribund sclavia unei vieți ce nu voia să se termine. Ura și neputința, frica îngrozitoare, durerea și rușinea, începură adesea să-i întunece rațiunea. Depresia o punea la pământ tot mai des și spitalele de psihiatrie deveniră a doua ei casă. David asista cu satisfacție insațiabilă la distrugerea femeii și de câte ori medicina o
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
primăvară, iubito, vino-n grabă/ Adu-mi iubirea-n dar și liniștea-mi veghează/ Un colier de vise ne-așteaptă, tu... te-ntreabă/ De-s eu sau de nu-s eu, ce mai contează...// Și printre ramuri crude, privește-mi neputința/ Eu voi pătrunde tainic pământul ce mustește/ În juru-mi totu-nvie se-mbracă-n flori dorința/ Dar astă primăvară... Mălinul nu-nflorește... ” (Nectar din suflet, Oradea, 22 februarie 2010”. Deosebit de relevantă pentru creația poetei este dragostea față de satul natal, „satul
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
regal intelectual!), sunt chiar trepte pregătitoare pentru Lumina ce va veni. Căci va veni, sunt sigură! În pofida predicțiilor negativiste și a ironiilor scepticilor (c-așa-i românul, iar unii „prieteni” nu sunt sănătoși dacă nu-ți varsă în față veninul neputinței lor), deși s-ar putea întâmpla (da, iau în calcul, deși cu durere, și această ipoteză!) ca moaștele să nu fie ale lui Mihai Viteazu, ci ale unui alt martir, eu mă voi afla acolo, la Plăviceni, în ziua de
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
care le iubești tu noaptea dar n-am tastat din cauza umbrelelor exagerat de mari și a locului liber de lângă mine care nu s-ar ocupă niciodată acum scriu un sms pe care n-am să-l trimit fiindcă e cu neputința să fiu văzut eu care semăn cu o bancă ruptă lângă niciun loc liber la terasele pe care le iubești tu noaptea cu felinarele cât povestea Andromedei dar cu umbrelele exagerat de mari abia acum îți trimit un sms în
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
în timp ce beam cafeauala terasele pe care le iubești tu noapteadar n-am tastat din cauza umbrelelor exagerat de măriși a locului liber de lângă minecare nu s-ar ocupă niciodatăacum scriu un sms pe care n-am să-l trimitfiindcă e cu neputința să fiu văzut eucare semăn cu o bancă ruptă lângă niciun loc liberla terasele pe care le iubești tu noapteacu felinarele cât povestea Andromedeidar cu umbrelele exagerat de mariabia acum îți trimit un sms în care nu am scris nimic
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Decembrie din nou fără speranță, decembrie cu frig și suferință, decembrie în cârji de umilință, decembrie lipsit de importanță, decembrie mormânt de conștiință, decembrie celulă și instanță, decembrie ajuns o simplă zdreanță, decembrie prisos de neputință, decembrie cu lacrimi și mâhnire, decembrie ucis de resemnare, decembrie care s-a vrut iubire, decembrie ajuns un oarecare, decembrie, decembrie... Când oare decembrie va fi și izbăvire?!... Anatol Covali Referință Bibliografică: Decembrie / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DECEMBRIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361055_a_362384]
-
mărturisit păcatul, ar fi fost salvat. Astfel s-a osândit pe sine însuși pentru păcatul nemărturisit. De Sfânta Împărtășanie trebuie să ne apropiem cu pace în suflet și cu conștiința nevredniciei. Numai atunci ea va lucra la tămăduirea firii de neputințele noastre sufletești și trupești, pe măsura credinței și efortului propriu pentru despătimire și sfințire a vieții. Sfânta Împărtășanie nu ne transformă decât în măsura angajării noastre prin asceză la despătimirea și sfințirea personală. Putem să ne împărtășim în fiecare zi
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
numai o femeie inteligentă are lângă ea bărbatul pe care altele și-l doresc. De ce ele au voie să gândească astfel iar bărbații nu? Am făcut multe prostii la viața mea. Adeseori le regret. Dar, nu le-am făcut cu neputința de a le repeta azi. Multe s-au mai schimbat Doamne în zilele noastre. Îmi reamintesc, mă rugam: „Doamne, nu mă duce în ispită!”. Multe din principiile înscrise și-au pierdut din însemnătate fiind ignorate. Iubește-ți aproapele ca pe
IUBEŞTE-ŢI APROAPELE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361128_a_362457]
-
câteva din meditațiile lirice, atât de expresive în dramatismul lor. Lacul - ilustrează așteptarea iubitei care întârzie, la fel în poezia omonimă a Eminului nostru. Până și natura se neliniștește de absența iubitei și se manifestă precum sufletul zbuciumat al poetului. Neputința de a opri clipa în încremenire, pe amintirea când cei doi se plimbau liniștiți pe lac, condiția de trecători și străini pe un tărâm impropriu, sunt elemente care aduc zbucium și nefericire: “Neant, eternitate, genuni de-ntunecime, / Cu zilele ce
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
omului către ceruri: “Cazi, Astru greu de glorii, izvor de strălucire! / Mărirea ți se scurge, ca aurul, din rană, / Cum dintr-un piept puternic o ultimă iubire”. Ultima amintire - este și ea un strigăt disperat în fața iminenței morții și a neputinței de a împiedica deznodământul, dar și întrebările mute pe care și le adresează omul, fără a primi răspuns: “Cobor, inert și palid, în neagra-mpărăție, / Cobor, oră cu oră și an cu an. Străbat / Tăcerea, Nemișcarea ... și-o rece reverie
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
aur și obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu maiîmpodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se strâng mâini reci - nu semnul sincerității - ci
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
picioarele noastre goale. Unde să te ascunzi? Pentru că, oricât ai fugi, oricât te-ai înălța, ea vine și vine și vine și crește, ajungându-ți la genunchi, la brâu, la piept, la gât ... până te înghite cu totul. Senzația de neputință este copleșitoare, poate mai cruntă decât înaintarea implacabilă a apei. Condensarea unor imagini-blitz din viața scursă, irosită sau nu, are oare darul de a servi drept trunchi de copac, de plută sau de colac de salvare de care te poți
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
tău; / urcă umbră măruntă / moarta mea preferată / o voce cu o coardă / spre pulbere / întoarce-te, dispari / unde nimeni / nu te mai poate răni”(A domina teama Simbioză). Ultimul poem, intitulat “Hărți” - are ca punct de sprijin trăirea amintirii și neputința de a cuprinde în cuvânt în toată acuratelea lor, sentimentele. Iată: “Dragostea este ceea ce încă urmează a se scrie” -spune poeta și e perfect adevărat pentru că, oricât s-ar încerca, subiectul este inepuizabil. Volumul de față ar putea fi intitulat
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
clasice: lista de documente era incompletă, orarul Ambasadei era cu totul altul decât cel de pe internet, telefonul și adresa recent schimbate nu apăreau în cartea de telefon a orașului. Am ieșit din clădire cu lacrimi în ochi, strivită de povara neputinței sclavului, față cu autoritatea atotputernică. Ghinionul meu era că apucasem deja să mă lepăd de cojocul indiferenței, cel care îmi înlesnise supraviețuirea în comunism. Prea repede mă obișnuisem cu bunăvoința funcționarilor germani, adevărați serafimi grijulii față de emigranții esteuropeni, intuind, parcă
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]