3,633 matches
-
cert este că George e un om schimbat și se află încă în continuu proces de schimbare. Un străin care l-ar cunoaște acum pentru prima oară, l-ar găsi un tip oarecare, liniștit. (Și nu, după cum se exprimase Stella, „neputincios și sleit ca un vierme într-un măr“.) Cei care l-au cunoscut pe „vechiul George“ sunt uluiți acum de transformarea lui, deși continuă să fie adevărat că nici una dintre vechile lui cunoștințe nu se apropie cu plăcere de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau confesionale, acum s-au laicizat complet, iar conținutul doctrinal și moral catolic a fost înlocuit cu istoria religiilor, dialog intercultural și altceva asemănător. Acesta-i cursul istoriei prezente și parcă nu mai suntem noi artizanii ei, ci doar spectatori neputincioși ai unor schimbări ce ne depășesc forțele și dorințele noastre. Mă gândesc la mine, la ce pot face eu acum și constat că cel mai important lucru pentru prezent este să continui acest pelerinaj, să fiu artizanul propriei vieți, deși
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
tărgile lor, mi se par a fi Isus ajutat de Simon din Cirene să-și poarte crucea. In fiecare cărucior este o întreagă istorie de suferință, dar și de credință și speranță. Toți împreună îmi par o armată a celor neputincioși fizic, dar care poartă în trupurile și mai ales în sufletul lor germenii victoriei finale. Si aceasta fiindcă suferința lor este unită strâns cu cea a lui Cristos. Iar aici sunt uniți, unii cu alții, înconjurați de dragostea și rugăciunea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și stăpân pe sine, protagonist al "contractului social" modern, tinde să se piardă, am putea spune să se "consume" în comunitatea față de care este, sub toate aspectele, tributar. Idealul moral este bine organizat pentru a gestiona individul rațional. El este neputincios în fața (re)izbucnirii imaginarelor tribale. La o astfel de alunecare trebuie să fim atenți: sufletul colectiv tinde să prevaleze în fața spiritului individual. Am putut arăta în diverse moduri relația strânsă dintre raționalismul cartezian și logocentrismul care era o consecință a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trecutului familiei. Cel puțin dinspre tată. Arborele genealogic, cum s-ar zice. Cât despre maică-sa, la întrebarea lui Tiberiu care încă nu se obișnuise să facă distincție între cele două filiere ale familiei sale mătușa Magdalena ridica din umeri neputincioasă și severă: acolo, în partea mamei, cunoștințele ei n-ajungeau prea departe. Cum aș putea să știu eu dacă nici maică-ta nu știe? N-a părut niciodată interesată să descopere de unde vine. Și, drept concluzie, scotea un hm! enigmatic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla urechea și, împreună cu ea, izvorul umilirii fără seamăn pe care i-o provoca. ...Urechea îi ardea și Daniel stătea lungit pe divan, tăcând, cu sufletul întunecat de ciudă și de ură neputincioasă. Pe maică-sa tăcerea lui nu părea s-o mire. Pe același divan, cu spatele la el, ședea pe o margine tatăl său, abia întors acasă de la serviciu. Era la masă, șezând pe divan, și nici pe el nu părea să-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
al factorilor psihologici și socio-culturali, iar a nega influența lor este periculos. Oamenii pot preveni patologia numai, înțelegând mai ușor cum pot influența contextul psihologic și social. A izola activitatea somatică, înseamnă a lua controlul indivizilor și a-i face neputincioși și iresponsabili în așteptarea unui nou dezechilibru. În ciuda evidenței, majoritatea medicilor se formează încă în perspectiva biomedicală, iar relația medic-pacient este expresia acestei viziuni. Dacă patologia are cauză exclusivă un dezechilibru somatic explicat de reacții fizice și chimice, atunci relația
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a încheiat vorba Maranda. A doua zi în zori, Maranda a făcut-o pe gospodarul; a pregătit căruța pentru drum și a înhămat calul. În acest timp, Toaibă reflecta cu necaz: „Uite ce zile am ajuns. Stau deoparte ca un neputincios”. Să te ajut să urci în căruță, Toadere? Lasă că am să încerc singur - a răspuns Toaibă, opintindu-se din greu să urce. După ce Maranda a scos căruța în drum, i a cerut hățurile: Ia să văd eu cum merge
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și tare suferă pentru că nu mai este ca înainte, mândru și neînfricat”... Toaibă, auzindu-i parcă gândurile, i-a răspuns, tot în gând: „De-amu’ n-oi mai fi cel de înainte . Toți au să mă privească ca pe un neputincios. Numai ce oi auzi în urma mea: <Uite-l pe Toader șchiopul!Ă. Da’ poate că n-oi merge tot timpul așa ca cel din urmă cotonog... Nu mi-o spus mie doctorul și... sora ceea că am voință și am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care te iubește de parcă ai fi feciorul ei?! Cum să nu le spunem, tată? Numai să se întoarcă din țarină. Da, da. Mama Maranda s-o dus s-o ajute la tăiat niște păpușoi, că ea sărmana îi bătrână și neputincioasă. Mătușii Dochița am să-i spun mâine seară. Am să trec pe la ea, să mi iau rămas bun, că de poimâine începe școala și trebuie să plec la liceu. Vacanța asta a trecut așa repede! Ca tot ce-i bun
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
omul singur, rămas fără de straie, care zadarnic își chema-nceputul; Eram străin de locuri și de lucruri dar și față de mine eram acum străin. Vibrațiile cuvintelor tale atunci nu mai puteau să surprindă lungimea noastră de undă și se sfărmau neputincioase în fața peretelui de diamant. Cineva le putea strânge într-o grămadă strălucitoare cu mii de scânteieri amețitoare; Stră-strălucitoare, dar reci! Loc de speranță Se-nalță biserica Coșulei peste domoale dealuri, peste tăcutele păduri, peste povești și neamuri. A primit atâtea
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
mare și declarat dușman al regelui și un apropiat al englezilor. Prin acțiunile sale antifranceze, dar și în contradicție cu dogmele religioase, acest cleric dovedea că el nu se afla în slujba Domnului, ci în aceea a Diavolului. Soarta tinerei neputincioase în fața subtilelor mașinațiuni intrase astfel sub directul control al lui Cauchon și al celor care îl susțineau. Iarna 1429-1430 i s-a părut fetei extrem de lungă. Nesfârșită. Odată cu venirea primăverii, s-au făcut din nou auzite vocile prevestitoare de viitor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
La 18 mai 1627. Odată cu aceste cuvinte, peste obrazul bătrânului a trecut ca o adiere umbra trudei. Și-a plecat fruntea pentru scurtă vreme și, când a ridicând-o, i-am citit în privire: “Fie-ți milă de un bătrân neputincios! Lasă-l să se hodinească și după aceea om mai vedea...” ― Părinte, aș îndrăzni să spun că pentru astăzi am străbătut destulă cale. Să așteptăm ziua de mâine... ― Nu știu de ce nu ți-aș da dreptate, fiule. Așa că trebuie să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
desparte pe om de Dumnezeu). Dacă ești căsăorit(ă), să nu te culci cu soțul în același pat în zilele de post, chiar dacă nu te împreunezi cu el: înaintea lui Dumnezeu este spurcăciune și aceasta pentru că trupul barbatului este mai neputincios și tot dorește femeia și se socotește ca-l ispitește și chiar diavolul face înadins ispită pentru el, ca tu să pierzi dulceața postului și ajutorul lui Dumnezeu în dorința sau necazul pe care îl ai. Închei aici capitolul despre
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mirosul a devenit atât de puternic, încât nimeni nu mai putea să rămână acolo. Și diavolii au părăsit măruntaiele lor sub forma unei mari mulțimi de viermi care se zvârcoleau în mocirla necurățiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din măruntaiele Fiilor Oamenilor. Și apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, călcați în picioare de îngerii luminii soarelui. Și toți tremurau
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
până la urmă Satana va fi distrus înainte ca trupul tău să fie distrus; pentru că în timp ce postești și te rogi, îngerii lui Dumnezeu îți apără acum trupul, pentru ca puterea lui Satana să nu te poată distruge. Și duhurile lui Satana sunt neputincioase în fața îngerilor lui Dumnezeu". Atunci ei toți au venit la Iisus și L-au implorat, spunându-i: "Învățătorule, ai milă de el, pentru că suferă mai mult decât noi toți și, dacă nu alungi cât se poate de repede pe Satana
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
25 mai 2000 În grădina lui Emil Toate păsările vin Cip, cirip prin mintea mea, Viața, moartea, trecerea... Și, așa, cât sunt de neînsemnat, de labil și failibil, de neputincios și efemer, m-am revoltat și am ieșit din mine, precum ies greviștii în stradă. Nu purtam nici o pancartă pe care aș fi putut scrie: “Viața e o himeră”, dar dacă Dumnezeu le știe pe toate, atunci cu siguranță vede
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93027]
-
tăcere în „Numai lintița” și în toată construcția imaginară a ostrovului. În alt poem: „Pe ostrov zăpadă târzie”, poetul știe să sondeze marile întrebări ale lumii prin observație și mirare, devenire și înviere, natura lucrând magic, omul doar martor, cade neputincios în prăpastia fără de sfârșit a întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
ține niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost și mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive și s-au transformat în imprecație. În loc să-l mai implorăm, am strigat în gura mare că Dumnezeu a murit ca un neputincios... În aceeași clipă, ne-am cutremurat. Cum să rămânem singuri în univers? Înainte ca strigătul să se fi auzit peste tot, rugăciunile s-au înălțat din nou... Dumnezeu reînviat astfel este, însă, altul decât cel invocat la început. Cu totul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ridicat o cruce. În centrul credinței a apărut o crimă... Vi se pare că e o blasfemie ce spun? Vă mărturisesc că dacă aș fi devenit profet, aș fi refuzat să devin profetul acestui Dumnezeu involuat. Căci între un Dumnezeu neputincios care se revoltă împotriva morții și un tiran care și-a ucis propriul fiu e o involuție, nu-i așa? Eu nu pot să cred că e destul să sanctifici o victimă pentru a te spăla pe mâini. Cel răstignit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fără să descopăr ceea ce căutam m-a apucat un fel de disperare. Am pornit mai departe, de data aceasta mai încet, pipăind metodic fiecare centimetru pătrat din perete, verificând fiecare zgârietură. Lumina nu slăbea o clipă, năvălea prin pleoapele mele neputincioase și mă orbea. Nu mă opream totuși. Am făcut, astfel, de câteva ori ocolul peșterii fără să dau de nici un semn de ușă. M-am pomenit strigând de furie și de neputință și mă mir că în clipa aceea n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea sânt azi, le simt și-s beat de ele. Dar mâine când voi îmbătrîni și pana mea neputincioasă va mucegai ce va fi ― mîine? Se vor ridica alții, mă veți uita și voi rămâne să mor singur, neștiut de nimeni. Câți oameni se pricep să dispară când trebuie? Adică atunci când sânt iubiți, stimați, în plin apogeu, între suișul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simțit o apăsare și dinăuntru și dinafară. Mă apăsa materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apăsa inima înghețată, aerul, pereții și tavanul care sta să cadă. Prins între aceste două forțe opuse, care-și exercitau presiunea asupră-mi. mă vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a mă elibera. Cu privirile încremenite, fixam în neștire o dungă de covor, până mă dureau ochii. Îmi alegeam atunci alt punct și același joc reîncepea monoton, obsedant, exasperant. ― Nu vrei să te culci? m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Gândeam că poate mai e o speranță, nu-mi intra în cap ca Mihaela să moară. Smaranda a zărit pe noptieră două fiole. Otravă!... De unde o procurase? Nici slujnica, nici eu, nu știam nimic. Doctorul venit în pripă a ridicat neputincios din umeri. El a spus că-i morfină. Își făcuse singură injecția cu o doză mortală... Sărmana, cel puțin n-a suferit... Apoi a venit procurorul și încă cineva... Erau oameni cumsecade, au renunțat la autopsie. ... O ascultam tăcut, dus
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-mi descurce încurcăturile și să-mi pună la îndemînă soluțiile cele mai bune. Ce-i drept, luminile ei m-au ajutat deseori, însă numai în lucruri mărunte, de suprafață. Pe cele importante, marile răscruci și cotituri ale vieții, e neputincioasă să le rezolve. Îți dă numai iluzia că le-a rezolvat. E neputincioasă prin însuși rostul funcțiunii, pentru că se află în serviciu comandat, slujind acelui uriaș inconștient unde se fermentează orice gând și faptă, unde se face legătura cu morții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]