3,370 matches
-
DEJUN ȘI LUCRĂ LA MOTOR PÎNĂ LA UNSPREZECE FĂRĂ DOUĂZECI. ÎN MOMENTUL ACELA, TRANSPIRÎND DE PE URMA EFORTURILOR ȘI FĂRĂ A FI TERMINAT TREABA, DECLANȘA LEGĂTURA PRIN TELEECRAN ȘI-L CHEMĂ PE ZEYDEL. IMAGINEA INDIVIDULUI APĂRU APROAPE IMEDIAT PE PLACA VIDEO, ERA NERĂBDĂTOR CA O VULPE ÎN URMĂRIREA PRĂZII. OCHII ÎI SCÎNTEIAU ȘI BUZELE ÎI TREMURAU. ― Da? șopti el. ― Nu, spuse Hedrock. Adăugă repede: Chiar acum Greer a urcat în camera de comandă. A stat toată dimineața pe capul meu, așa că abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
UN GARD ÎNALT CU POARTĂ. POARTA SE DESCHISE UȘOR DIN INTERIOR DÎND SPRE O FUNDĂTURĂ A UNUI BULEVARD, CU TROTUARE MICI, LIPITE DE ZIDURILE CASELOR. CEVA MAI DEPARTE HEDROCK VĂZU O ARTERĂ LARGĂ CU CIRCULAȚIE INTENSĂ. SE GRĂBI ÎNTR-ACOLO, NERĂBDĂTOR S-O IDENTIFICE PENTRU A PUTEA JUDECA LA CE DISTANȚĂ SE AFLĂ DE NAVA COSMICĂ. DACĂ ȘTIA UNDE SE GĂSEȘTE PUTEA SĂ AIBĂ O IDEE MAI BUNĂ DESPRE CE ARE DE FĂCUT \ CARE TREBUIE SĂ-I FIE PASUL URMĂTOR. PROBABIL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CU 75 LA SUTĂ. PLACA EXTERIOARĂ A PUȚULUI DE PROPULSIE PĂREA SĂ AIBĂ TEMPERATURA ȘI TENSIUNEA NORMALĂ. ERA EVIDENT ȘI SUPĂRĂTOR CĂ STĂTUSE MULTĂ VREME ÎN CÎMPUL DE FORȚĂ SUPRANORMALĂ CARE-I ANULASE RĂMĂȘIȚELE INERȚIEI, DINCOLO DE LIMITA REZONABILĂ SAU PRUDENTĂ. NERĂBDĂTOR ȘI CHIAR STÎNJENIT ÎN AȘTEPTAREA LUI, PÎNĂ LA URMĂ HEDROCK ADORMI PE UNA DINTRE CANAPELE. SE PRODUSE O IZBITURĂ CARE-I ZGUDUI OASELE. HEDROCK SE TREZI TRESĂRIND, DAR SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA CONSTANTĂ ASUPRA TRUPULUI. ERA PUTERNICĂ, AIDOMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AER SARCASTIC. GONISH ÎȘI ÎNDREPTĂ ÎNCET SPINAREA. SITUAȚIA LUI DEVENEA DISPERATĂ. ÎNTREAGA LUME A ARSENALELOR SE PREGĂTEA SĂ ACȚIONEZE PE BAZA REZULTATELOR ACESTEI ÎNTÎLNIRI. ȘI EL DEOCAMDATĂ NU DEȚINEA ABSOLUT NICI UN ELEMENT. Nu încăpea îndoială că oamenii aceștia erau la fel de nerăbdători să scape de uriaș cum erau Făuritorii de Arme să pună mîna pe Hedrock; iar ironia supremă consta în faptul că moartea lui Hedrock ar fi rezolvat ambele probleme deodată. Gonish izbuti cu un mare efort să zîmbească agreabil ― pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Zîmbi cînd Peter Cadron explică motivul acestor precauții; iar apoi, încet și perfect calm, păși înainte și înfruntă colțul deschis al mesei în formă de V. Văzu că toate privirile sînt ațintite asupra lui. Unele erau pline de curiozitate, altele nerăbdătoare, iar altele pur și simplu ostile. Toți păreau că doresc să-l audă vorbind. ― Domnilor, spuse Hedrock cu glasul lui răsunător, am să vă pun o singură întrebare: știe cineva din cei de fată unde mă aflam cînd am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul de bătrâni despre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, "acum, salt!", și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucît le înțelegeam mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am prefăcut eu că nu înțeleg. ― Ei, cum de ce? se văzu obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: ― Domnilor, uitați că eu sânt un artist? Bătrânul mă aștepta, ridicat în picioare, nerăbdător. De ce întîrziasem atît? A trebuit să-i explic că îngerul său păzitor, Francisc, se arătase deosebit de exigent la ritualul spălării mâinilor. Ceea ce i-a făcut plăcere Bătrânului. Doar era vorba de o regulă sacră. ― Ați discutat și despre cimitir? se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicîndu-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine ca să-mi stârnească dorința, și i-am înlăturat-o, după care, cu un nou efort, m-am retras, depărtîndu-mă. Mulțumit de această victorie parțială asupra mea, m-am grăbit s-o desăvârșesc cât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvîntîndu-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind zorile. Prin urmare, visasem că ploua. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
neliniște. \ E poliția, nu ? \ Da, spune Rieux, și nu vă agitați. Două sau trei formalități și veți fi lăsat în pace. Dar Cottard a răspuns că asta nu folosea la nimic, și că nu-i plăcea poliția. Rieux se arăta nerăbdător. Nici eu n-o ador. Ți se cere doar să răspunzi repede și corect la întrebările lor, ca să se termine o dată totul. Cottard a tăcut și doctorul s-a întors spre ușă. Dar omulețul îl striga înapoi, și când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care încheia în manualul său enumerarea simptomelor: "Pulsul devine filiform și moartea se produce cu ocazia unei mișcări neînsemnate". Da, la capătul tuturor acestora, atârni de un fir, și trei sferturi dintre oameni (aceasta era cifra exactă) erau îndeajuns de nerăbdători ca să facă această mișcare imperceptibilă care-i omora. Doctorul tot mai privea pe fereastră. De o parte a geamului, cerul proaspăt de primăvară, de cealaltă parte, cuvântul, care încă mai răsuna în odaie: ciuma. Cuvântul nu conținea doar înțelesul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
facă împreună cu cel sau cu cea pe care-i așteptau ― la fel cum tuturor împrejurărilor, chiar relativ fericite, ale vieții lor actuale de prizonieri, îl alăturau pe cel absent, și situația în care se aflau atunci nu-i putea mulțumi. Nerăbdători cu prezentul lor, dușmani ai propriului trecut și lipsiți de viitor, semănăm astfel mult cu cei pe care dreptatea sau ura omenească îi face să trăiască în spatele gratiilor. Și ca să sfârșim, singurul mod de a scăpa de această vacanță insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din acest oraș chipul său milos, obosit să aștepte, înșelat în veșnica lui speranță, și-a întors privirea de la ei. Lipsiți de lumina lui Dumnezeu, iată-ne pentru multă vreme în bezna ciumei!" În sală cineva sforăia, ca un cal nerăbdător. După o scurtă pauză părintele reluă pe un ton mai scăzut "Se citește în Legenda de aur că pe vremea regelui Umberto, în Lombardia, Italia a fost pustiită de o ciumă atât de violentă încât cei în viață de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
biserica și era încă neatinsă de ciumă. În timpul mutării, părintele simțise cum oboseala și neliniștea îl copleșesc. Și așa se face că a pierdut considerația proprietăresei. Căci aceasta, lăudând călduros în fața lui meritele profeției Sfintei Odile, preotul se arătase ușor nerăbdător, datorită, fără îndoială, oboselii lui. Nici o încercare pe care a făcut-o apoi ca să obțină de la bătrâna doamnă cel puțin o neutralitate binevoitoare, nu i-a reușit. Făcuse o impresie rea. Și în fiecare seară, înainte de a intra în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-i asigura aproape același confort ca cel oferit de părinți. Trece perioada de concurs, revine acasă spunând: „Măi tată, am făcut niște lucrări... că nu se poate să nu reușesc, doar cine știe ce ghinion să am ca să nu fiu admis”. Așteptare nerăbdătoare, neliniștită acasă, dar nici un semn. După un timp tatăl adoptiv se duce la Facultatea unde odorul lui trudise din greu pentru reușită și constată, stupefiat, că nici măcar nu figura printre înscriși, darămite printre reușiți?? Ieșind la iveală escrocheria săvârșită, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
07.04.2011. Pe aceeași linie, primesc de la d-na prof. Ana Dumitrescu o felicitare-mărțișor, cu un splendid buchet de lăcrămioare imprimat - aluzie la lăcrămioarele din grădina mea, având următorul conținut: 1/12 martie 2011 Stimate domnule profesor, Așteptând cu nerăbdătoare emoții reînceperea unui nou ciclu primăvăratic al naturii, îmi permit să vă trimit tradiționalul simbol al mărțișorului 2011. Fie ca modestul meu ghiocel să vă înveselească viața și să vă bucure, devenind nu numai vestitorul primăverii, dar și al aniversării
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rostogoleau. Farfurii de ceramică antice se făceau praf la contactul cu podeaua. Sala, învăluită de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de un vacarm îngrozitor: zgomotul sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători trăgeau în lacătele care refuzau să cedeze răngilor. Salam observă doi bărbați bine îmbrăcați punându-se metodic pe treabă cu un echipament profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
punându-se metodic pe treabă cu un echipament profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-ți mai aparține. Merge înainte și fără tine. Și tu trebuie să faci la fel. Trebuie să te obișnuiești cu viața pe care o duci acum, așa cum e ea. Viața noastră. Deci ăsta e motivul pentru care fusese atât de nerăbdător să o vadă închisă în camera de consultații dimineață. Și ea care credea că voia pur și simplu s-o ajute să-și înceapă ziua conform programului. Chiar îi mulțumise pentru asta! În realitate, tot ce voia era ca gunoierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aceste locuri căutau un singur lucru: Biblia. Nu îi interesa Palestina sau oamenii care au locuit aici timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed, erau specializați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mâna. —Mahmud, bine ai venit, spuse un bărbat în semn de salut. Mahmud. Abdel-Aziz tuși. Ăsta trebuie să fie. Ar fi bine să nu scap momentul și să vorbesc cu el imediat. Să am grijă, nu trebuie să par prea nerăbdător. Dar era prea târziu. Nou-venitul, îmbrăcat cu o geacă neagră de piele și cu o brățară în jurul încheieturii, îl observase deja pe Abdel-Aziz și îi surprinsese privirea. —Bine ai venit, prietene. Cauți pe cineva? Îl caut pe Mahmud. Păi, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
e atât de bun sunetul? Femeia conectă încă o pereche de căști la calculator, ca să asculte și ea în același timp. Îi zâmbi cu subînțeles lui Tal. Aveți ceva înăuntru! Cum? Își schimbă imediat expresia: nu trebuia să pară prea nerăbdător. Păi, au intrat multe flori și pachete cu mâncare în casa aceea. Să spunem doar că unul din buchete face mai mult decât să arate bine. Amir își scoase căștile și puse mâna pe umărul femeii. Țineți-o tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din Tel Aviv. Clădirea în sine nu avea nimic deosebit, aceeași tencuială albă de beton. Trecură printr-un fel de tunel, pe sub șirurile de cutii poștale din metal și găsiră intrarea și interfonul. Uri apasă pe 72. Nu răspunse nimeni. Nerăbdătoare, Maggie îl dădu la o parte pe Uri și apăsă butonul mai mult timp. Tot nimic. Încearcă din nou la telefon. —A fost pe căsuța vocală toată după-amiaza. —Și ești sigur că ăsta e apartamentul? Sunt sigur. Maggie începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intifadei, s-a revigorat imediat ce s-au întors turiștii în Vechiul Oraș. Meritul pentru acest lucru a fost atribuit discuțiilor de la sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]