3,664 matches
-
un teanc de hârtii. Prima e o scrisoare de la cineva pe nume „Howski și Forlano, avocați specializați în imigrarea în SUA“ și, în clipa în care zăresc cuvintele „intenția dumneavoastră de a vă stabili în Statele Unite“, simt un fior de nerăbdare. — E real, nu‑i așa? zic, ducându‑mă la fereastra lui cât tot peretele și uitându‑mă în jos spre agitația străzii. Chiar plecăm la New York. — Am rezervat deja biletele de avion, zice, cu un zâmbet larg. — Știi ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sau... Însă toate aceste gânduri sunt rapid spulberate în clipa în care Rhapsody in Blue a lui Gershwin se dezlănțuie și ecranul se umple de imagini ale Manhattan‑ului. Mă uit la televizor, extrem de prinsă, și simt cum mă cuprinde nerăbdarea! Aici mergem! În trei zile o să fim aici! Nu mai pot, nu mai pot să aștept! Endwich Bank SUCURSALA FULHAM Fulham Road 3 Londra SW6 9JH Domnișoarei Rebecca Bloomwood Apt. 2 Burney Rd 4 Londra SE6 8FD 21 septembrie 2001
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și câte reprezentanțe ale Saks Fifth Avenue? — Intrați? zice o voce impacientată din spatele meu. — Da! zic, ajungând la o hotărâre. Categoric, intru. Împing ușa grea de lemn masiv și intru în magazin, și aproape că mă ia cu leșin de nerăbdare. Nu m‑am mai simțit așa de când Octagon și‑a relansat etajul cu haine de firmă și am fost invitată la recepția cu șampanie oferită posesorilor de carduri de magazin. Vrem să spun e că e foarte incitant când intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce‑a vrut Michael să spună cu „depinde“? Și cu chestia aia despre schimbatul obiectivelor? Mă aplec spre el și încerc să‑i iau mâna, dar Luke nu are nici o reacție. Mă uit la el într‑o liniște plină de nerăbdare și aud, pentru prima oară, zumzetul din fundal și muzica din jurul nostru. La masa vecină, o femeie deschide o cutiuță de la Tiffany’s și pare să nu mai aibă aer - lucru care, în mod normal, ar trebui să mă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Aveți douăzeci și trei de mesaje, zice vocea de la telefon, iar eu rămân tablou. Douăzeci și trei? Poate că toate sunt numai oferte de serviciu! e primul meu gând. Poate că sunt cei de la Hollywood! Dumnezeule, da! Apăs cu mare nerăbdare butonul, pentru a auzi primul mesaj. Dar nu e o ofertă de serviciu - e Suze, și pare cam surescitată. — Bex, sună‑mă, te rog. Imediat ce primești mesajul meu. E foarte urgent. Pa. Vocea mă întreabă dacă vreau să‑mi ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cu toate astea, în 1931, după ce Yu Qiwei e arestat, există un moment când se leapădă de rolul ei de eroină. Brusc, e înspăimântată peste măsură. O vizitează zilnic pe Yu Shan ca să se intereseze de Yu Qiwei. Așteaptă cu nerăbdare. În fiecare zi, speranța ei scade un pic. În cele din urmă, se încredințează pe ea însăși că Yu Qiwei e mort. Începe să le spună prietenilor de disperarea ei. Varsă lacrimi fierbinți. Îmbracă rochia albă de doliu. Pune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să se avânte de parcă ar fi vrut să se smulgă din ea. Ne dăm întâlnire..., țipă ea brusc, măcinascuțind cuvintele. Ne dăm întâlnire în întuneric. Cândva, pielea noastră strălucea, trupurile noastre se umflau de plăcerea intensă, carnea noastră ardea de nerăbdare. Dar cum era să știu... că aveam să descoperim doar că această călătorie... călătoria care a înghițit lacom focul tinereții noastre, nu... nu merita efortul de a fi făcută. Mâna lui dreaptă vine să-i acopere gura. Trupul lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și mă aud pe mine răspunzând: Pur și simplu nu pot dormi când îți aud pașii în jurul patului meu. Aștept până când soțul meu își termină monologul. Tu ce părere ai? mă întreabă el din nou. Se uită la mine cu nerăbdare lacomă. Nu pot da un răspuns. Mi-am pierdut atenția. Încep să-mi improvizez răspunsul. Vorbesc în stilul meu obișnuit. Viziunea ta este cea care va duce China pe culmi. Îi zic că dușmănia face parte din afacere. Conspirația vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
una și bună că eu ți-s mamă! Nu, nu glumește! Chiar nu te-a recunoscut, sărmana de ea! În ce hal a adus-o bătrânețea, dacă nu-și dă seama că a ta este vocea asta care tremură de nerăbdare, de enervare. — Cum altfel vrei să-ți spun? Niciodată nu ți-am spus decât mamă! — Trebuie să fii bolnav, tare bolnav, sărmanul de tine, dacă habar nu ai când ești treaz, când visezi, lucruri atât de simple pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
reuși să aflu dacă erai treaz, erai beat, visai, privind orbit Întunericul din jurul Complexului și, mai departe, Întunericul În care presimțeai Orașul In the Heat of the Night, bineînțeles, cu Sandra. Ți-era frig, ți-era greață, Îți dispăruse orice nerăbdare, orice curiozitate, deloc, dar absolut deloc nu mai țineai să vezi, ca omul invizibil, ce se petrecea În clipa aceea În cameră la Lumi. * Deci Înăuntru să fie fum, gălăgie, mirosuri acre, râsete, bancuri, ei să se termine de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ministru. Ledoulx oftă. De-ar reuși și el măcar jumătate din ceea ce reușise prietenul său! De-ar fi și el la fel de hotărât și de calculat! Numai că, și atunci când reușea să vadă lucrurile cu claritatea unui veritabil diplomat, impulsivitatea și nerăbdarea îl repuneau într-o postură total nediplomatică. În scrisoarea pe care consulul o găsise în coperta cărții, Horace făcea aluzie la toate acestea, punându-i în cârcă și pierderea boierului Constantin Filipescu, cel care adusese mari și importante servicii Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ce vrei să spui? ― Îmi pare rău, dar madame este complet voalată. N-am reușit să văd, ci doar să întrezăresc. ― Bine, bine! Și?... Spune o dată! Vezi că nu mai am timp de pierdut! Femeia aia mă așteaptă. Julien savura nerăbdarea stăpânului și ținea să îl enerveze. Chestia asta îi reușea de minune. ― Tocmai asta este, monsieur le comte! Aveți perfectă dreptate. Într-adevăr, vă așteaptă. ― Și?... ― Monsieur le comte, madame este un exemplar feminin surprinzător, extrem de rafinat, care se exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
semn de bun augur. Ajunsese devreme, cu mult înainte de începutu la 8 ore seara precis. Experimentase mai multe atitudini și tocmai descoperise o poziție cu adevărat reprezentativă, când își făcuse intrarea Marele Komandir. Nu se ridicase în picioare. Aștepta cu nerăbdare, cu emoție doar începutu. De aceea, nu sesiză ușoara încruntare a generalului, pentru că privea prin și dincolo de persoana acestuia. Tresări numai atunci când sosi ordonanța lui Kutuzov cu un măreț coș de gardenii albe în brațe. Ivan așteptă aprobarea acestuia, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
perle aurii în păr, Nanone își confirma din plin titulatura. Uitase de foame, uitase de oboseală. Buchetele de flori primite îi schimbaseră cu totul dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație spre acest public care o aștepta cu atâta nerăbdare. Înainta sigură pe sine și pe arta sa. Prin aburirea luminoasă a lumânărilor zări, desigur, sclipirea diamantelor din decorațiile Marelui Komandir, dar și nestematele negre, mistuitoare, din spatele acestuia. Frisonă de plăcere, simțind deja adierea pasiunii și regretând că nici un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu plecăm cu mâinile goale. Continuă, pisar! Câinele își ridică botul de pe genunchiul prințului și îl privi în ochi. Manuc își feri privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea mâna care se lovea, la intervale regulate, de cealaltă. Pânda. Nerăbdarea marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i-i borta pi un’e-o fujit jinu’? Când ajungeam aici - bătrânul privea, chiorât, În lumină, prin brăcacea golită, răsturnată - știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În lungul tăișului și cu care se bat cercurile de fier. Mai văzusem, aveam să văd butnari bătând cercuri - dar nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vă dau cele mai bune sfaturi, îi șoptise domnul Gupta, zâmbindu-i liniștitor. Îi plăcea noul lui șef mult mai mult decât nesuferitul domn D.P.S. de la oficiul poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și a domnului Gupta. Așteptase cu nerăbdare să le prezinte planul său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
așa că am provocat-o: i-am zis să pregătească ea masa și să încerce să-i îndese pe gât niște pâine integrală. Până și Julia, pe care, în mod normal, poveștile cu copii o plictiseau de moarte, aștepta continuarea cu nerăbdare. Iar Milly a scuipat până și ultima bucățică de pâine. Ba chiar una dintre îmbucăturile cele mai mozolite a aterizat în poala lui Jenny! —Uraaaa! Ce fată ca lumea! Julia a început să bată din palme încântată. —Aș fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care se dă peste cap ca să-mi arate cât de tare mă adoră, iar fiul tău vitreg s-a dat pe brazdă. Oare ar putea să fie mai bine de-atât? — Da, se poate! Julia stătea să dea pe-afară de nerăbdare. —Deborah e gravidă! —Uau, a remarcat Alison fără entuziasm. Cine e tatăl? —Paul. Toate cele trei prietene s-au uitat la ea nedumerite. Nu v-aduceți aminte? Fratele prietenei mele de la petrecere... tipul ăla negru? — A, da, a exclamat Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să-l oblige pe targuí să se predea sau să-l condamne la moarte. în mod inconștient, grăbi pasul și se surprinse aproape alergând în nerăbdarea de a ajunge cât mai repede la jeep. Luna se ascunsese la orizont, dar simțul lui de orientare era aproape la fel de bun ca al unui nomad după atâția ani trăiți în acele deșerturi, și mai era o oră până în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
decât să încerce, încercarea moarte n-are, și uite c-a fost chiar pe sufletul tău Rafaele, Milică și Sabina ți-au purtat noroc. Mai apoi își spuse că cei din redacție l-or fi așteptat probabil la fel de fripți de nerăbdare cum i-o fi așteptat el pe ei în ultimele șapte-opt luni prin oficiile școlii, cu madam Ortansa sau singur, omorându-și timpul cu vrafurile de ziare și reviste de tot felul, ce depănau în fel și chip povestea Revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se vedea dând și el cu sare-n urmă peste amintirea școlilor speciale și a leagănelor pentru orfani în care crescuse și-n care-și câștigase traiul ca pedagog-supraveghetor. De bună seamă că se grăbea, era nerăbdător, iar graba și nerăbdarea asta ar fi putut să-l ducă de râpă, Rafaele, te urmărea o boare de vină căreia n-ai fi avut cum să i te împotrivești, dar n-aveai încotro. Păi, să te străduiești să alungi duhurile rele, răul, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
singură. Altminteri, nu s-ar mai fi încurcat... Curiozitatea îl îndeamnă să zăbovească, deh, curiozitatea o să-l piardă. Vrei să vezi cu ochii tăi cum percutează ăsta observând lipsa telefonului mobil și te freci pe lângă masa lui, animat de o nerăbdare ce ar putea să bată la ochi... Rafael pune mâna pe un scaun și întreabă dacă-i ocupat, iar privirea rea care i se aruncă îl edifică numaidecât: tipul nu-i nicidecum vreun ageamiu fofilându-se în dosul unei caruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
concerte, așa că există o mică scenă În partea din spate, unde exhibiționiștii pot dansa. Dedesubt se află ringul de dans principal și un balcon care se Întinde pe două laturi. Podiumul DJ-ului este pe a treia latură. Muream de nerăbdare să dansez, dar aveam noua mea haină din piele de leopard, lungă până la glezne și cu revere mari - gen anii ’70, luată de la second-hand - și nu mă puteam hotărî dacă să o las deoparte sau să o duc la garderobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la bar și m-am bucurat să observ că avea haina mea cu el. — Cum se cheamă ultima melodie? mă Întrebă cu aerul unui antropolog care a descoperit un ritual tribal peste măsură de dezgustător și nu prea moare de nerăbdare să-l noteze. — Hm, e de la Mudhoney - se cheamă „Touch Me, I’m Sick“. — Mmm, cineva striga ceva ușor diferit... — Ultima dată când se cântă, este schimbat cu „Fuck Me, I’m Sick“. — Da, asta era. Se Înfioră ușor. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]