2,125 matches
-
i-a scos ciocălăul care ținea loc de dop, a dus-o la gură... a închis ochii și... a luat o înghițitură... Pentru o clipă a rămas cu gura plină, întrebându-se: „Să înghit sau să scuip otrava asta?” Pe nesimțite însă „otrava” a luat-o pe gât la vale... Îndată l-a cuprins o căldură ușoară ca fulgul, care a început să crească dându-i o stare foarte plăcută... A deschis ochii care parcă deveniseră mai luminoși și a privit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu o conduită ireproșabilă. Am înțeles! Ești liber... * Toamnele ce veneau asupra satului din potcoava codrului se lăsau domol cu funigei și miros de gutui... Toamna din acel an însă era mai altcum parcă. S-a furișat în sat pe nesimțite, culegând struguri, punând prunele pe lozniță și pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul cu noaptea la braț, oprindu-se la porțile unde se spuneau vorbe tainice și se furau săruturi nevinovate... În zori
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
făcut un balonaș grețos și l-a spart, speriindu-mă. M-am Întors acasă. Cum m-a văzut, Mariana a-nceput să cînte. De la linia melodică introductivă simplă, de iubire stinsă, a trecut În registrul unui dispreț suportabil apoi, pe nesimțite, la insulte, fazan și parazit care nu-i bun de nimic decît să facă pe ofensatul și omletă, același lucru mi-a declarat și un vecin bătrîn cu un ochi microscopic, pe celălalt zicea că și-l pierduse-n război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și, oricum, felul cum a văzut Nichols piesa este cît se poate de relevant, umorul mai exact ironia - există, Însă accentul n-ar fi putut cădea pe el, deoarece mergeți să vedeți filmul. O tragedie destul de banală se transformă pe nesimțite - și tocmai prin neagră ironie Într-o devastatoare dramă alb/negru (alt motiv de supărare al dramaturgului, de ce n-au făcut filmul În culori, de unde morala să nu-i Întrebi nimic pe scriitori dacă faci un film după vreo carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de o altă dragoste a ei. Avea pe atunci doisprezece sau treisprezece ani și se dusese cu d-na Sen la marele templu de la Puri, la Jaganath. Pe când ocoleau, laolaltă cu mulțimea, coridoarele întunecate din jurul sanctuarului, cineva se apropie pe nesimțite de Maitreyi și îi puse o ghirlandă de flori peste cap. La cea dintâi haltă în lumină, d-na Sen observă ghirlanda și, aflând că i-a fost pusă pe întunerec, i-o scoase și o păstră pe brațul ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi, Chabù și cu mine, am plecat să recunoaștem pădurea. Vară fără lună, cu atâtea stele câte are Bengalul și licurici așezînduni-se pe umeri, pe față, pe gât, ca într-un basm cu bijuterii. Nu ne spuneam nimic și, pe nesimțite, ne-am înlănțuit, temători de Chabù, încurajați de tăcerea și întunerecul acela fermecat. Nu știu ce suflet necunoscut din mine izbucni atunci chemat de toată această Indie nebănuită. Pădurea părea că n-are aici început, nici margini. Arbori de eucalips, fără vârstă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceasul în care a mărturisit unirea noastră, teama i-a pierit, obsesia păcatului n-a mai chinuit-o. Regăseam în ea pe aceeași neînțeleasă Maitreyi, pe care o priveam la început cu stupoare și admirație și care îmi intrase pe nesimțite în suflet, în timpul jocului, prin acele curse de o desăvârșită platitudine intelectuală pe care credeam că i le-am întins eu. A trebuit să plecăm repede spre mașină, căci se întunecase de-a binelea. A fost, acela, singurul ceas când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
evoca. Mai târziu, și chiar în timpul când am scris această povestire, m-am gândit asupra destinului meu de a nu ghici niciodată viitorul, de a nu prevedea niciodată nimic dincolo de faptele de fiecare zi. Cine ar fi crezut că, pe nesimțite, schimbări atât de mari se pot împlini... Mergeam în fiecare seară la Lacuri și, câteodată, o luam și pe Chabù. Inginerul a fost acela care ne-a convins că și eu, și. Maitreyi trebuie să ne odihnim, serile, de viața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am înțeles eu, că între timp întîlnise pe acest fabulos poet, pe Adrian (dar cînd? cînd? și unde?). Dar mai e ceva: felul ei de a fi și de a cânta. Evident, stilul i-a rămas aproape același: dar, pe nesimțite, și-a schimbat repertoriul: în ultima vară cânta mai mult melodii adaptate de ea pe versuri de poeți contemporani. Și apoi, amintiți-vă cum era la "Platani", amintiți-vă melodia ei de-atunci, care, într-un anumit fel, prelungea melancolia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adîncindu-se. Privea înfrigurat lumina, tot mai puternică, mai sclipitoare, care se răspândea deasupra orașului, prefăcând clădirile în imense cristale, asemenea unor nesfârșite flăcări de aur și de pietre scumpe. Cristalele se înălțau, apropiindu-se unul de altul, contopindu-și pe nesimțite vâlvătaia. - E adevărat! murmură Ieronim fără să-și dea seama că vorbește singur. Știam că e adevărat! Așa au văzut și ei... Îl orbea acum, și totuși nu clipea din ochi, îl orbea lumina, ca și cum orașul ar fi fost incendiat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
își dădu seama că prestigiul pe care îl dobândise în timpul războiului când Nicolae Iorga îl lăudase la începutul conferinței, și, de la Iași, trimitea din timp în timp câte un student să-i ceară cărți, prestigiul acesta începea să pălească. Pe nesimțite, se trezi că în cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atenției generale, că nu mai scăpăra, ca pe vremuri. Iar de curând, de când îl auzise pe Vaian: S-a ramolit rău de tot Venerabilul!" aproape că nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceas trăsnetele au urmat unul după altul, ca și cum ar fi fost o singură, nesfârșită explozie. De la fereastră urmărea mai ales fulgerele care cădeau, către apus, pe colinele stâncoase care se revărsau abrupte dinspre munte. Ploaia torențială s-a potolit pe nesimțite și, pe la 3, cerul a început să-și piardă culoarea de păcură. Curând s-au aprins felinarele electrice și, de la fereastră, putea vedea acum strada până la catedrală. A așteptat să înceteze ploaia, apoi s-a coborât și s-a îndreptat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pui, pe care le vindeau la niște prețuri astronomice. Dar se duseseră și toate astea cînd am ajuns noi, așa că am luat doar supă, orez și portocale. Locul Ăla mă scotea mereu din minți, pentru că toți chelnerii erau niște profitori nesimțiți, și mîncarea era la fel de scumpă, dacă-ți luai vreun fel din Ăla special, ca-n 21 sau Colony, din New York. Stăteam deci la masă cu o sticlă de vin care nu era chiar așa de rău, adică simțeai cum Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nouă întrebare îmi dădea ghes: Cum de se spuneau glume la Junimea și uneori chiar deocheate - când Titu Maiorescu, „Spiritus Rector” al acestei societăți, susținea că „Se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese a stăpâni pe toți, așa încât orele petrecute o dată pe săptămână la Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și cînd ieșe afar-în nărod, tot posomorît căuta, ca să-i ie oamenii de frică. Că el apucas-învățătură de la Vasilie-vodă, fiind cămăraș mare la Vasilie-vodă”. Pe nesimțite, am ajuns în fața turnului clopotniță. Pe stema Moldovei citim: „Herbul preluminatului Domn Io Duca Voievod cu mila lui Dumnezeu al Țării Moldovei 7178 luna iunie”. Intrăm pe poarta de sub turn și în stânga găsim un clopot cu buza crăpată. Pe rotunjimea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
învățaților și a mulțimii poporului”. Cred că îți imaginezi cum femeile bătrâne își făceau câte o cruce adâncă rostind în șoaptă: „Iracan di mini! Uiti cum sî țâni agațat di ceri! Minuni dumnezăiascî nu alta!” -Și timpul a trecut pe nesimțite... De la tiparnița existentă aici prin 1682, care tipărea cărți grecești, la zborul aeroplanului deasupra ei și în cele din urmă la destinația de spital pentru răniții de pe front, dată în 1916... la fața luminoasă de astăzi s-au scurs cam
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe care parcă anume a dat-o mai la vedere. Și, ca un făcut, dau peste un pasaj în care Ferdinand Hiller spune: “Legătura dintre vin și muzică e cel mai nobil mariaj din câte au fost încheiate vreodată”. Pe nesimțite pun stăpânire pe carte și caut cu înfrigurare și spusele altor spirite înalte despre vin și muzică. Și am ce citi... De pildă: “Muzica și vinul sânt literatura simțurilor și a inimii” - cum spunea Leibnitz. Apoi Mahler, afirmă că: “Muzica
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și ce are în găleată. Pentru a-ți da seama ce are în găleată nu-ți trebuie prea multă minte, Dumitre. Stii doar că în fiecare toamnă moș Petrache ne iese în cale cu o găleată plină cu tulburel... Pe nesimțite, au ajuns. Moș Petrache i-a întâmpinat, ca de fiecare dată: Bine ați venit, gospodarilor! Nu vă era sete? Cum să nu ne fie sete, moș Petrache? Asta-i vreme să nu fii însetat? a răspuns Pâcu, cu ochii strălucitori
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
arau și semănau de zor. Intr-una din zile, nenea Jănel o ieșit ca de obicei pe prispa casei. S-o așezat cu fața în soare și o rămas așa vreme îndelungată... Umbra covăliei o trecut peste el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna, nevastă-sa, trecea la deal și la vale cu treburi și își arunca din când în când privirea spre prispă...Nenea Jănel ședea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-or lăsa la greu niciodată... Eu mă uitam acolo, spre Crâșma din drum. Matale ai băgat de seamă ceva? Ce să bag de seamă, Hlibocene? Fumul hornului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
auzea un cântec de clopote, cunoscut de la școala de acasă, “Hora Unirii“. Încântarea produsă de vederea ,,Palatului Culturii” îi fu sporită apoi de imaginea ,,Teatrului Național” și-a multor altor clădiri. Însă, încet-încet, sentimentul de care era cuprins, lăsa pe nesimțite locul îngrijorării, odată cu înserarea. Unde avea să doarmă la noapte? Crezuse că se va culca la școală, doar pentru asta ajunsese acolo. Mereu își închipuise că odată sosit în Iași, toate se vor așeza în matca firească, numai că în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o auzim și pe asta, rogu-vă să „Îndemnați”, ca semn de bucurie că Îl avem Între noi Întâi pe Nicu și, datorită lui, pe dragul meu Petrică - a intervenit soția lui, aducând lumina În rândul comesenilor. Între timp, pe nesimțite, nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar mesenii au răspuns cu mare plăcere Îndemnului gazdei. ― Am o Întrebare, care o să te pună pe gânduri, Nicule - a vorbit Petrică. ― Să auzim Întrebarea - a cerut Nicu. ― Cine ne va spune
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
O să-ți treacă rușinea. „Arăpoaica”, cu ochii Întredeschiși, a ridicat capul Încet, ca și cum era nevoie să se obișnuiască cu o lumină puternică... Părea a fi În transă. Încet-Încet, a lăsat un braț să cadă În palma Întinsă a infirmierei. Pe nesimțite, aceasta s-a apropiat și a cuprins-o În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
momente de relaxare În timpul scurtei și silențioasei călătorii. Miresme pătrunzătoare de parfum scump se amestecau cu mirosul de haine de piele noi și transformau liftul dintru-un vehicul În funcțiune practică Într-un mediu aproape erotic. Liftul a alunecat pe nesimțite de la un etaj la altul, oprindu-se din loc În loc pentru a permite diverselor splendori să coboare la Chic, Mantra, The Buzz și Coquette. Ușile se deschideau silențios și respectuos spre spațiile albe și largi ale recepțiilor. Piese de mobilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete cu violență, În fața ușii se văd două studente vorbărețe (de la noi, din fundul amfiteatrului, nu se auzeau). Ghilotina profesorului cade necruțător: „Nesimțitelor!“. E un cuvânt prea tare, ce rămâne imprimat un timp În memorie ca un corp material, foarte suspect În aerul acela rarefiat; ideile, conceptele, enunțurile abstracte s-au topit, s-au efloșat, au căpătat formă clisoasă. Profesorul e furios, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]