163,568 matches
-
ușurătate fiind atât potențialul punct de criză, cât și posibilul mod de salvare: dorința adultului de a reevalua relația cu mama care la părăsit pentru a căuta o soluție pentru viața lipsită de consistență, plină de aventuri și marcată de nevoia de a avea succes În afaceri pe care o duce, o viață În care el, copilul de altădată, e doar un apendice silit acum, odată cu pierderea ei, să reevalueze intimitatea și Înstrăinarea, să caute un echilibru Între vertijul amintirilor și
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
În Sfântul Apostol Pavel, răscumpărarea are rol crucial În mântuirea pe care poeta o Întrevede, o intuiește și o speră. Scrisul creează o legătură tămăduitoare Între trecut și prezent. Mai mult, scriind, sora de aici Își păstrează vie sensibilitatea la nevoile surorii de dincolo (Pr. Filoteu Faros) și răspunde acestor nevoi adânci, tainice, greu de cristalizat În afara legăturii, a complicității fraterne. Memoria (și visul, În poeziile care Închid volumul) este cărare bătută ades de Ileana Mălăncioiu până la pragul peste care a
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
pe care poeta o Întrevede, o intuiește și o speră. Scrisul creează o legătură tămăduitoare Între trecut și prezent. Mai mult, scriind, sora de aici Își păstrează vie sensibilitatea la nevoile surorii de dincolo (Pr. Filoteu Faros) și răspunde acestor nevoi adânci, tainice, greu de cristalizat În afara legăturii, a complicității fraterne. Memoria (și visul, În poeziile care Închid volumul) este cărare bătută ades de Ileana Mălăncioiu până la pragul peste care a trecut zâmbind sora moartă și Înapoi În viață. Nu se
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
care se consumă și prima experiență a iubirii cu tânăra „paki”, străina care stârnește dezgustul tuturor celorlalți. Drama tânărului Danny Începe odată cu moartea bunicii Agnes, eveniment care Îl determină să Încerce să păstreze intact universul (deja) fisurat al lumii lui. Nevoia de echilibru se manifestă În hotărârea de a recupera viața de dinainte, căutându-și ocupații În vechea curte și luând decizia de a se Îngriji de porcul rămas. Din spațiu compensatoriu al indiferenței familiei, casa bunicilor se transformă Într-o
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
ori perspectiva acestuia, realitatea e prezentată printr-o lentilă care deformează prin chiar obiectivitatea ei, sugerând de fapt, Înstrăinarea personajului de toți ai săi și detașarea de comportamentul celorlalți (excepție fac doar scenele dintre cei doi adolescenți, apropiați prin aceeași nevoie de a se apăra de duritatea vieții): „Tata băuse și toată casa mirosea a bere. Era deasupra maică-mii, la câteva trepte mai jos de palier Încercând să-i imobilizeze mâinile. N-am Încercat să-i despart, ci am privit
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
mă Îndreptam deja spre ușă. Vocea lui m-a urmărit după ce eu am luat-o la fugă.”. Romanul tratează deopotrivă iubirea dintre cei doi tineri, naratorul exploatând această etapă a descoperirilor Într-o manieră subtilă, marcată de uimirea și de nevoia de a se maturiza rapid Într-o lume care nu acceptă diferențele de rasă și În care victime și călăi sunt deopotrivă vinovați pentru ceea ce se Întâmplă. Casa bunicilor rămâne pentru Danny un spațiu al liniștii și al posibilei apropieri
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
se completează, se resfiră și se regrupează; șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja speranța, credință În forța de regenerare a neamului. Destinul armenilor ce se preumblă prin Cartea șoaptelor se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În Constanța sau În alte porturi
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
prunc”, este pentru a deștepta dorința, prin descoperirea bunurilor spirituale pe care le poate dobândi credinciosul: „(Învățătura Proverbelor) începe prin a descrie înțelepciunea, tâlcuind în chip felurit Și în multe feluri strălucirea frumuseții negrăite, pentru ca nu de frică Și de nevoie, ci din poftă (πότω) Și din dorință (ἐπιθυμία) să urce spre împărtășirea (μετουσία) de bunuri. Căci descrierea frumuseții atrage oarecum pofta tinerilor spre ceea ce se arată, mișcând pornirea spre împărtășirea de strălucirea ei”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
că ar trebui să iubim cât de puternic Și nebunește posibil. Sfântul Grigorie menționează că cea mai acută plăcere fizică (se referă la pasiunea erotică) este utilizată ca un simbol în expunerea acestor învățături (adică, în Cântare). Ea ne învață nevoia sufletului de a tinde spre frumusețea invizibilă a naturii divine Și de a o iubi tot atât cât sufletul este înclinat să iubească ceea ce îi seamănă. Sufletul trebuie să transforme pasiunea în ceva nepasional, astfel ca atunci când orice afecțiune trupească
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
nepotrivit, insuficient pentru a indica ceea ce Dumnezeu este prin natura sa. Esența, ființa lui Dumnezeu întrece orice esență și orice ființă. El preferă conceptul de supraesență (ύπερουσιότης), împrumutat de la Dionisie, pentru a desemna ceea ce nu poate fi numit. A fost nevoie să se distingă în Dumnezeu esența și ceea ce nu este esență tocmai pentru că Dumnezeu nu e limitat de esența sa, El fiind mai mult decât esență<footnote Vladimir Lossky, op. cit., p. 47. footnote>. Nu avem cuvânt ca să putem cuprinde ființa
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
se completează, se resfiră și se regrupează; șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja speranța, credință În forța de regenerare a neamului. Destinul armenilor ce se preumblă prin Cartea șoaptelor se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În Constanța sau În alte porturi
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
al cărui titlu a devenit și cel al cărții prezintă felul În care regele Înscena uciderea celor care nu se conformau regimului. Eternul suprasimbol al regelui reapare, atât legat osmotic de păr, la interogatorii („chelia lui [anchetatorului] ar fi avut nevoie de frizerul companiei care Îl Îngrijise și pe bunicul meu”; „la fel cum printre figurile de șah exista un rege care se Înclină, În anchetator exista un rege care ucide”), cât și drept cauză a folosirii firelor de păr cu
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
pentru sine Însuși, datorită Privirii Străine - În care ființa marginalizată mai poate supraviețui. Cu singura condiție ca regele să nu se-ncline pentru a ucide. Căci este singurul rege căruia mica insulă individuală nu-i poate da șah mat - este nevoie de mulțimea de insule ale unei Întregi populații.
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
dintre momentele de singurătate și depresie, În care acesta Își analizează viața, și suspansul creat de primejdia ce Îl așteaptă. Prezentate din perspectiva lui Tolia, evenimentele par un simplu șir de Întâmplări nefericite datorită detașării cu care sunt privite monotonia, nevoia apropierii de alții, treptata reevaluare a propriei existențe. Simțind nevoia unei amprente feminine În viața sa, nu caută, dar acceptă ceea ce viața Îi oferă: după ce descoperă aventura soției și aceasta Îl părăsește pe tânărul depresiv cu care era măritată, Tolia
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
analizează viața, și suspansul creat de primejdia ce Îl așteaptă. Prezentate din perspectiva lui Tolia, evenimentele par un simplu șir de Întâmplări nefericite datorită detașării cu care sunt privite monotonia, nevoia apropierii de alții, treptata reevaluare a propriei existențe. Simțind nevoia unei amprente feminine În viața sa, nu caută, dar acceptă ceea ce viața Îi oferă: după ce descoperă aventura soției și aceasta Îl părăsește pe tânărul depresiv cu care era măritată, Tolia găsește o prostituată care Îl aduce „Înapoi la viață”, iar
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
ierarhia personală, ci și de cea colectivă. În ochii celorlalți, viața unui om va părea bogată sau banală, tragică sau senină În funcție de momentele semnificative În memoria umaniății la care a fost martor”. Se Întărește astfel ideea unei dihotomii Între aspirațiile, nevoile ființei și loviturile vieții (aici marcate de părăsirea Timișoarei, de război, de existența Într-o patrie adoptivă alături de o soție care poartă la rândul ei rănile unei istorii nefaste, o existență În care moartea pândește la orice pas). Interdependența istoriei
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
soție Rhoda care hotărăște să Încheie orice relație cu el, renunțarea ușoară În fața unui obstacol fizic („să renunțăm, să luăm o pauză”) Îl vor pune față În față pe Jim cu sine: „De fapt, nu sunt Întreg la cap. Am nevoie de o lume Însuflețită și care să se raporteze la mine”, dar nu Îl va salva, căci gestul de a se sinucide al copilului Îl surprinde mai mult decât pe cititorul care nu a avut timp să realizeze ficțiunea În
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
Tatăl nu are tot atâta noroc. Lumini roșii, copacii tăcuți.” Revenind la persoana Întâi, autorul Încheie romanul cu imaginea tatălui, acum iertat de toți, dar mai ales, de propriul fiu: „Mica placă de granit satisface destul de bine și propriile mele nevoi (...) din Înalt am impresia momentană a unei bătăi din aripi insistente, pline de speranță, aproape că Îmi imaginez că tata a venit În cele din urmă la viață.” În romanul lui David Vann, adevărul devine legendă, iar legenda reușește să
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
propriilor frustrări și a prejudecății celorlalți. Crescând privind scenele de violență a tatălui Împotriva mamei, neglijată și eclipsată de frumusețea surorii mai mari, Înțelegând ipocrizia convențiilor sociale, fata vede În Lewis un dublu și atracția pentru acesta e, mai degrabă, nevoia de a regăsi un strop de normalitate, În afara normelor contrafăcute ale societății sufocante, pline de imoralitate. Dacă Sadie Jones ar fi conceput romanul din perspectiva celor care se situau În lumea aceasta a ipocriziei sociale, cu siguranță că Proscrisul ar
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
Societatea imaginată de Jones e o junglă În care rănile de briceag pe care și le face Lewis, luciditatea lui Înecată În alcool, uimirea În fața tandreții unei semiprostituate sau În fața forței interioare a lui Kit nu sunt decât fațetele unei nevoi disperate de a trăi autentic. Proscrisul e o carte care, pur și simplu, RESPIRĂ.
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
aș fi adunat toate detaliile contradictorii ale poveștii mele și le-aș fi aranjat Într-un model nou, mai convingător? Abia atunci povestea mea va deveni mai mult decât o sumă de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie.” Fără Însă a generaliza, romanul centrează scena crimei ca motiv declanșator al Întregii acțiuni, moment În care Sascha Knisch, ascuns În șifonierul din camera 202 a Hotelului Kreuzer, este singurul martor al morții Dorei Wilms provocate indirect de către un vizitator
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
evitat-o cu Înverșunare, Îl face să privească În față cea mai dureroasă parte a trecutului său. Și atunci Felix face ce a făcut Întotdeauna: reînvie, reușește să Înece trecutul În fericirea revederii - de data acesta fără să mai fie nevoie de Încă o moarte. Dualitățile viață-moarte (privită ca elementul de tranziție către o nouă viață), identitate adevărată-identitate falsă, Întâmplare realăpoveste propuse de Jan Koneffke În romanul său trimit la dualitatea real-imaginar (nu neapărat În această ordine) care definește complexitatea unui
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
tu stai În camera alăturată și probabil scrii un articol, Începutul unui nou roman sau sfârșitul unei alte poezii, chiar dacă ești atât de aproape, m-am gândit să Îți scriu. Asta vine, În cazul meu, ca și la tine, din nevoia de a-mi ordona gândurile. După cum bine știi, asta ai făcut și tu scriind romanul Ambasadorul invizibil. Am rămas profund impresionată de felul În care ai pus probleme, de modul În care ai vorbit, prin intermediul unor persoanaje banale la prima
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
ordinea socială a spațiului În care se va desfășura acțiunea. Cortina se ridică pentru a dezvălui spectatorului palatul regelui din Memphis. Marele preot, Ramfis, discută cu Radames, un tânăr comandant. Războiul cu Etiopia stă să izbucnească, iar poporul egiptean are nevoie de un luptător curajos care să conducă armata spre victorie. Radames Își dorește cu ardoare să fie cel care va Îndeplini această misiune, știind că, dacă va câștiga În luptă, va putea cere ca răsplată orice Își dorește. În inima
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
poate fi dincolo de realitate: „Părinții se interesează de lucruri mărunte, ca, de exemplu când ai Început să mergi. Nimeni nu te Întreabă când ai Început să gândești. Primele gânduri, pas cu pas, dac-aș fi putut să le fac vizibile”. Nevoia de a atinge fizic fiecare concept În parte, fie el iubire, religie, depresie sau teribilism, se observă În această colecție de gânduri puse cap la cap pentru alcătuirea unui „roman”. Deși am rămas cu o oarecare impresie că lui Gospodinov
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]