2,919 matches
-
sau confesiunile unui coordonator Mirela Mureșan " Dacă poți răspunde la întrebarea: care este pasiunea ta?, ți-ai și început călătoria... Totul începe cu pasiunea. Dincolo de pasiune este iubirea, dincolo de iubire, prietenia, dincolo de prietenie, cunoașterea de sine. Dincolo de cunoașterea de sine, Nimicul; dincolo de nimic, Totul; dincolo de Tot, oglinda propriului nostru chip. Iubirea supremă să-ți contempli propriul chip. Contrariul narcisismului, care nu este decât contemplarea unei măști... Adevărata noastră față este cosmică. De aceea, orice altă mască este comică, tragică, tragi-comică, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
am altă șansă 394 Ilinca FLORESCU: Teatrul nu are răbdare cu nimeni 397 Magdalena BOIANGIU: Surparea 399 Irina COROIU: Spectacolul ascuns 402 Corina PAVEL: Visez să ajung pe Marte 407 Valerian SAVA: Acești artiști tineri nu mai fac cârdășie cu nimicul 410 Iulian BOLDEA: Bucuria comunicării este succesul meu 413 Cristina CORCIOVESCU: Ana lu' Manole 419 Anca IONIȚĂ: Călătoria unei obsesii 425 Oana CIUCĂ: Jocul bucuriei sau bucuria jocului 429 Postscriptum: Nu trebuie să-mi explici, trebuie să faci! 434 INDEX
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la propriu. Era ziua în care începeam să construim spectacolul, adică să-l mișcăm într-un fel sau altul. În subconștientul meu, a te urca pe scenă era a doua mea existență. Am intrat în sală, dar pe scenă era... nimic. Două practicabile de zece centimetri, câteva costume, o scară cu trepte și gata. Oricât ai fi de actor umple dumneata o scenă... de zece metri pe zece. Mă simțeam de parcă eram în fața unei peșteri uriașe. Cred ca m-au apucat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aceea n-o să-ți poți da seama dacă-i ești sau nu de folos. Încă nu mi-a venit timpul să mă plâng, dar niciodată nu e prea curând să te întrebi dacă te ocupi de ceva serios sau de nimicuri. Și cum nimic nu e întâmplător în regia acestui spectacol, monoloagele pe care le interpretează sunt ilustrații fidele ale stărilor pe care le încearcă, sau mai degrabă ale stărilor care-l încearcă pe el. Pe măsură ce se apropie de sfârșit, fuge
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în eșecul ce acompaniază întotdeauna derogarea oamenilor de la adevărata lor condiție. La Vanea, a cărui putrezire o joacă admirabil C. Adamovici, fiecărui impuls îi urmează devierea către farsă. Stereotipia l-a distrus și el a devenit doar o metaforă a nimicului. Violent, regia îi subliniază incapacitatea de mai controla acțiunile în "scena împușcăturii", adevărată secvență cinematografică prin strălucita ei fluență, ca și în acel moment, aproape crud, al marii declarații. Exasperat, Vanea iese în avanscenă și de acolo transmite umanității șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Iar desăvârșirea este o implozie orbitoare și rece. După ultima fulgerare dintre actori, înconjurul rămâne vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii. Trecem desăvârșiți și continuu... Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
matematica, m-am stabilit, la Paris, acum 46 de ani.) Pentru că una e să vorbești, alta este să scrii! De ce? Pentru că "Verba volant, scripta manent!". În plus, trebuie să evit tentația de a vorbi doar pentru a spune un grandios "NIMIC" ori cea a unei elegante "bateri a apei în piuă", să refuz o aleasă și distinsă plictiseală mondenă, cu toate că ar fi plăcut de a perora "despre "NIMIC", singurul domeniu în care am largi competențe", precum pretindea sclipitorul Oscar Wilde. 2
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
m-a "speriat" profunzimea lui Caragiale, contemporaneitatea sa. Din textele sale am înțeles că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care zboară printer stele, da, un fel de astronaut, dar nu neapărat un specialist ci așa, simplu, un călător care ar ajunge, să zicem pe Marte! Interviu realizat de Corina PAVEL 1997 Acești artiști tineri nu mai fac cârdășie cu nimicul Dragă Alexa Visarion, exceptîndu-l pe Tudor Giurgiu, președintele fondator, activ și ipso facto omniprezent la TIFF, ești, pare-mi-se, singurul regizor român aflat la fața locului din prima pînă în ultima zi a festivalului, deși n-ai nici un film
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dar și aici era o problemă: nu cumva o mediocritate a publicului a impus o mediocrizare a cinematografiei și filmele mediocre au chemat un public al lor? A fost îmi permit un termen mai dur un fel de cîrdășie a nimicului. Acești artiști tineri nu mai fac cîrdășie cu nimicul și, poate de aceea, uneori, atitudinea lor e atît de tranșantă, în comparație cu ce a fost înainte. Eu respect această atitudine, deși n-o înțeleg tot timpul. Fiindcă mi se pare sub
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mediocritate a publicului a impus o mediocrizare a cinematografiei și filmele mediocre au chemat un public al lor? A fost îmi permit un termen mai dur un fel de cîrdășie a nimicului. Acești artiști tineri nu mai fac cîrdășie cu nimicul și, poate de aceea, uneori, atitudinea lor e atît de tranșantă, în comparație cu ce a fost înainte. Eu respect această atitudine, deși n-o înțeleg tot timpul. Fiindcă mi se pare sub inteligența acestor tineri o negare globală. Cineaștii de azi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
început de trei ori și de fiecare dată l-am pierdut. Ideile s-au întărit în această așteptare. Existența mea, pragurile și răspântiile venite din copilărie, frica și energia ei, detenția tatălui, teama de risipire și ratare, atacul agresiv al nimicului... suferință și bolile celor dragi... bătrânețea atotcuceritoare, toate se întâlnesc în acest film. Pândit de propria lașitate, fascinat de descoperirea înțelesului trecerii, puternic, fragil, senin, căutător de neliniște... Amintirile se mărturisesc... Cu sufletul sfințit de dragoste vorbesc despre vină, pierdere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca la eleați, ci iese din sine și se întrupează chiar în lumea empiricului, pentru ca abia ulterior, după ce a făcut experiența alterității, să se regăsească sub forma unei sinteze între gândire și existență 109. Hegel deblochează așadar inhibiția eleată în fața nimicului, recurgând la dialectică, o metodă dinamică, de certă deschidere romantică; acum nimicul este asumat pe drumul devenirii. Sau pentru a apela la termenii folosiți de Noica într-un alt context Hegel integrează "rațional" antinomiile intelectului, adică "raționalizează" chiar și ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lumea empiricului, pentru ca abia ulterior, după ce a făcut experiența alterității, să se regăsească sub forma unei sinteze între gândire și existență 109. Hegel deblochează așadar inhibiția eleată în fața nimicului, recurgând la dialectică, o metodă dinamică, de certă deschidere romantică; acum nimicul este asumat pe drumul devenirii. Sau pentru a apela la termenii folosiți de Noica într-un alt context Hegel integrează "rațional" antinomiile intelectului, adică "raționalizează" chiar și ceea ce eleații considerau irațional, fiindcă acesta rămânea pentru ei în afara capacității noastre de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stilul caracteristic, golul: "Credința că psihologia ne permite să ne descifrăm esența avea să ne lege de actele noastre, de gîndul că ele au o valoare intrinsecă sau simbolică. A apărut apoi snobismul "complexelor" ca să ne-nvețe să dăm amploare nimicurilor noastre, să ne lăsăm orbiți de ele, să ne înzorzonăm eul cu facultăți și profunzimi pe care, evident, nu le are." (2) Deși "scepticul de serviciu" nu se dezminte în această judecată severă, știm că adevărul dă tîrcoale respectivei dezamăgiri
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de dispariția timpului paradisiac, instaurând un ritual al spaimei: "Mamă, nimicul marele !/ Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina"; 22. Sentimentul crizei aporetice a realului prin care înțelegem sentimentul pierderii definitive a divinului; 23. Reflexivitatea trăirilor nemijlocite, cugetarea; 24. Ipostaza cunoașterii prin participarea la ritmurile interioare ale cosmosului; 25
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și acest paradox: "detest viață pe care o idolatrizez". Și totuși, la el predomina aspectul negativității, al nihilismului nietzschean, el vrea să fie "vindecat de nașterea lui" printr-o "agonie dincolo de continente", "într-un desen fluid", "într-o geografie a nimicului"46. Cum spune Nietzsche, acest gen de gânduri arată tristețea celor țări și mari, contrar celor mici, mediocri și vulgari. Speculațiile lui Cioran se referă la stările imposibile ale ființei umane, la "gândurile de negândit", însă acestea apar după Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cunoaștere. Nu există nici un argument împotriva ei, pentru că are de partea ei tocmai veșnicia, spune Cioran. Numai viață trebuie să găsească forme prin care să se apere neîncetat, moartea s-a nascut biruitoare. "Și cum să nu fie biruitoare, daca nimicul îi este tata și groază mama?"10 se întreabă el. Și totuși, Cioran vede noblețe în moarte, moartea poate justifica tot, așa cum îi mărturisește lui Gabriel Liiceanu; extraordinar i se pare faptul că ideea morții justifica orice atitudine, ea poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
volumul Mélancolie al lui Roger Munier, autoarea spune: "Ce este melancolia, daca nu o conștiință afectată de o acuitate maximă, când este evident că nu mai este nimic de văzut și când absolutul se indentifică cu neantul? Îngerul melancoliei vede nimicul în tot ce exista, remarcă Roger Munier, comentând celebra gravura a lui Dürer. Îngerul a fost atins de cea mai radicală, cea mai mare decepție, cea care ruinează însăși speranța"73. Conștiința agoniei demască nulitatea, dar a avea conștiința agoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care nimic nu mai are valoare, foarte asemănătoare cu aceea către care năzuiesc inițiații. Peter Sloterdijk 104 spune că negativismul lui Cioran este existențial, trăit, un cu totul alt negativism decât cel specific pesimistului. Cioran însuși este de părere că nimicul nihilist este numai o dogmă și că eșecul personal, nu cel teoretic, este pentru el "esențialul în viață", "mai însemnat decât moartea", iar ură de sine este "legea universală a tot ce e viu". Viața ar fi, după el, un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
observator continuu al sinelui, "un fel de mort în viață". Deși îl citea pe misoginul Weininger, care îl convinsese așa cum îi mărturisește unui prieten într-o scrisoare publicată patruzeci de ani mai târziu în Exercices d'admiration să asimileze femeia "nimicului și chiar mai puțin decât atât", trăiește profund dramă eșecului primei iubiri, îndrăgostit fiind de o liceana, cu care voia să ajungă "la ultimele consecințe". Timiditatea și șovăiala de a nu îndrăzni să se apropie de posibila prima iubire îl
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
conquistadorilor pe aceste teritorii, aceștia nu au găsit decât întinderi imense de șes, unde nu existau civilizațiile indigene că cele din Perú sau Mexic, ci triburi de nomazi și primitivi, astfel că s-au trezit într-un deșert, metaforă a nimicului, ca să ajungă la un alt deșert, "cel al mai multor singurătăți la un loc". Aici a fost nevoie ca noul venit să stabilească colonii, unde a apărut o literatura aspră, problematică, ca și existența colonizatorului, de rang inferior și care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o intensitate extraordinară, dar forța motivantă a vanității nu este deloc mai puțin intensă. Victoriile succesive și treptate ale elanului se manifestă zilnic prin indici minimi; învingerea micilor vanități vexate sau triumfante, a ranchiunelor, a acuzațiilor și nemulțumirilor sentimentale, niște nimicuri toate, dar care au tendința să se amplifice în nesfirșite meditații, invadînd întreaga viață psihică prin exaltare imaginativă și sfîrșind prin "a se încarna", adică prin a se manifesta chiar și în activitățile somatice, și ele adesea imponderabile: gesturi, mimici
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căutarea esenței lucrurilor. Autorul este suficient de vag pentru a fi sigur atunci cînd ne explică un concept atît de nesigur. Noroc că, așa cum spunea Cioran, " Totul este ireal. Dacă ar fi real ar fi o tragedie stupidă". Vidul plin, nimicul, nu este haos, dezordine ci, dimpotrivă, este o matrice de potențialități, o stază din care totul decurge, totul se naște la Viață. El poate fi perceput golit de gînduri și de sentimente, fără imagini și fără concepte într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]