3,544 matches
-
bârnă lungă de lemn ce punea în funcțiune un sistem de scripeți, scoțând astfel apă din puț cu un șir continuu de găleți, apă pentru irigații, apă ce se revărsa pe câmp. Privind animalul Elfrida a spus: — Animalele sunt mai norocoase decât noi. Vultur-în-Zbor a așteptat. Ea a mângâiat animalul pe spinare atunci când a trecut pe lângă ei, apoi a continuat: — Ele mor. Ești nefericită aici, a zis Vultur-în-Zbor și știa că e adevărat. — Prostii! a spus grăbită Elfrida. Sunt foarte fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Astăzi în K se simte un aer de veselie, o senzație de paradis, pentru că toți cei din comunitate se întâlnesc. Noi suntem nemuritorii și aici e Olimpul nostru. Ziua în care m-am angajat la cimitirul animalelor a fost una norocoasă. Alte pagini sărite. Acum în vocea lui Liv se simțea o încordare care nu existase înainte. 26 ianuarie, ziua Freyei Povestea de azi e povestea a două femei. După părerea mea, este o poveste fericită. Liv Sylwan este o curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a anunțat: — L-am alungat de pe insulă. Nu mai e aici. — De data asta e adevărat, nu-i așa? a întrebat O’Toole. — Cred că da, a zis Peckenpaw. Nu-i nimeni în casă. Nimeni afară. Vultur-în-Zbor e un tip norocos. P.S. Moonshy a vorbit pentru prima dată. — Ce mai așteptăm? a zis. O’Toole i-a oferit un zâmbet amuzat. — Domnul Moonshy este grăbit, i-a explicat el pe un ton de scuză lui Grimus. Iar acum, că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru prima oară naturală. De unde e? —E un magazin micuț în piața Camden... Vocea mea se stingea văzând fața lipsită de expresie a lui Suki. Probabil că nu a fost mai departe de Hyde Park în nordul Londrei. A fost norocoasă că nu m-a întrebat ce marcă e rujul meu. Probabil că aș fi leșinat pe loc. —Ei bine, cel puțin arată foarte bine, zise ea, făcând eforturi evidente să fie generoasă. N-ai fi zis, sincer. Exact în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lumea, și într-o zi m-am gândit, de ce nu? Am și eu ceva de făcut. —Și Belinda? — Bells? Ei, ea face un curs de secretare în Kensington. Apoi va fi secretara unui editor de modă la Mode. Va fi norocoasă, am spus, fără să pot camufla o umbră de plictiseală în glas; astea erau genul de job-uri pentru care fetele ca Belinda își puneau în pericol lacul de unghii Chanel scoțându-și una alteia ochii ca să le obțină. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
au dispărut în depărtare, îndreptându-se către Muzeul de Istorie Naturală. Îi compătimeam pe angajații de acolo, ca să nu mai zic de dinozauri. Scuturând din cap ca spre a alunga o nălucă, m-am întreptat către dubiță. Sebastian era al naibii de norocos că arăta bine, știa să gătească și era bun la pat. Nu aș veni până pe tărâmurile astea rele pentru mai puțin de atât. Duggie m-a sunat la prânz sau ceea ce ar fi trebuit să fie momentul prânzului dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
te-aș chema să improvizezi ceva în garsoniera mea de burlac. Chiar și așa, poți trece oricând să-mi vizitezi apartamentul. Niciodată nu știi de unde sare iepurele, nu? Îmi aruncă o ocheadă. —Trebuie să spun că Sebastian e un bărbat norocos. O expresie perversă alunecă pe fața lui cărnoasă. Presupun că ai aflat deja de pariul nostru, nu? James scotea ce era mai rău în mine. —Să te punem într-o cocină și să ne jucăm de-a „alegeți elementul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avantaj ca să egalez scorul. —Nu-mi spune, i-am zis, l-ai pus pe Saul să-ți dea cât mai multe informații despre ce a văzut în tipografie. Era o simplă presupunere, dar se pare că astăzi era ziua mea norocoasă. —Cum de ai știut? a spus repede. Presupun că ai dosarul lui Charles. —Dosar? am răspuns repede. Ce dosar? A oftat lung, fără a mai rezista. Totul este în acel dosar - actul de împrumut pe care l-am semnat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
meu, a răspuns ușor, face ceea ce i se spune. Altfel rămân fără slujbă. Presupun că la asta sunt pe sistemul vechi. —Pur medieval. Fără a fi deloc jignit, s-a uitat la mine cu admirație sinceră. —Sebastian este un bărbat norocos, a spus. Prin asta nu vreau să insinuez că aparții cuiva. Sunt chiar sigur că nu. Capacitatea lui de a exprima admirația, evitând totodată să fie atât lingușitor, cât și a-l face pe cel admirat să se simtă obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stat Închis. După primul an, Începi să pierzi totul, chiar și rațiunea. CÎnd am ieșit, am Început să trăiesc pe străzi, unde dumneata m-ai găsit după o eternitate. Erau mulți ca mine, tovarăși de galerie sau de amnistie. Cei norocoși aveau pe cineva afară, pe cineva sau ceva la care să se Întoarcă. Ceilalți completam oastea nenorociților. O dată ce primești carnetul pentru clubul ăsta, nu mai poți renunța niciodată la statutul de membru. Majoritatea nu ieșeam decît noaptea, cînd lumea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu cîțiva centimetri. — Daniel, mai ești acolo? — Da. — Te-a surprins. Am Înghițit o salivă de consistența betonului armat. — Nu. Ce mă surprinde e că Încă nu te-ai măritat pînă acum. Nu ți-or fi lipsit pretendenții. Cine-i norocosul? — Nu-l cunoști. Se numește Jacobo. E un prieten al unchiului meu Gustavo. Șef la Banca Spaniei. Ne-am cunoscut la un recital de operă organizat de unchiul meu. Jacobo e pasionat de operă. E mai În vîrstă decît mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fetele ei, fie și numai ca să doarmă Îmbrățișați. Irene glumea că ele erau aproape la fel de singure ca el și că singurul lucru pe care Îl doreau era un pic de afecțiune. — Vecinul meu, monsieur Dardieu, mă consideră omul cel mai norocos din univers. L-am Întrebat de ce nu se Întorsese la Barcelona În căutarea Penélopei. S-a cufundat Într-o tăcere lungă, iar cînd i-am căutat chipul În Întuneric, l-am văzut șiroind de lacrimi. Fără să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mă uit la ei cînd sînt Împreună și știu că Îi unește o legătură nevăzută, pe care eu abia pot Începe s-o Înțeleg. Îmi e de-ajuns să mă simt o parte din insula lor și să mă știu norocos. Librăria ne aduce atît cît să trăim fără lux, dar nu sînt În stare să mă imaginez făcînd altceva. VÎnzările se reduc de la an la an. Eu sînt optimist și Îmi spun că ceea ce urcă va coborî, iar ceea ce coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
același lucru. „La dumneavoastră alcoolul a ajuns mai sus”, surâse Satanovski. Și atunci Noimann văzu cu oroare că mâna În care ținea paharul se prăbușește pe masă, transformată și ea, la rândul ei, În cinci nouari. „Nouă e numărul dumneavoastră norocos”, spuse, foindu-se pe locul său, inginerul Edward. „Pe când al dumneavoastră-i șase”, replică pictorul, privindu-și genunchii care Încă mai tremurau. „Șase-șase”, spuse Satanovski, aruncând printre pahare și un rând de zaruri. „Mai puneți unul, ca să fie trei”, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care voiau să-l treacă și atât de mare era putera sa încât, până atunci ieșise întotdeauna învingător, cum se vedea după armele a numeroși cavaleri, îngrămădite pe malul apei, ca trofeu. Rinaldo l-a atacat, dar a fost tot atât de norocos ca și aceia care-i precedaseră, căci păzitorul podului l-a lovit atât de tare cu o măciucă de fier, încât el a căzut de pe cal. Dar când tâlharul s-a apropiat ca să-i scoată armura, Rinaldo l-a apucat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe călcâie, iar eu m-am Întrebat dacă exista vreo metodă de a-l ruga politicos să nu mai vorbească niciodată cu mine. Am Înțeles exact ce voise să spună când am coborât din lift și am dat colțul până la norocosul număr 1313. Acolo, sprijinite de ușă, erau cele mai splendide flori pe care le-am văzut vreodată. Primul meu gând a fost că fuseseră lăsate din greșeală la ușa mea și că erau de fapt pentru altcineva, dar când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de când am Început să lucrez aici și sunt pe punctul de a... —Știu! Nu-i grozav? Vreau să zic, la ce altă slujbă ți se cere pe bune să stai În oraș și să petreci toată noaptea? Suntem așa de norocoase. Un alt oftat, urmat de un moment pentru ca amândouă să reflectăm asupra acestui adevăr. —Mda, așa e. Mulțumesc Încă o dată, Elisa. Distracție plăcută diseară, da? —Ca Întotdeauna, cântă ea. Și, Bette? Îți spun sincer, poate că ai obținut slujba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dar țin minte că În vreme ce toți ceilalți sablau și dădeau cu dalta, tu scriai tot timpul - scrisori, așa păreau - rând după rând, pagină după pagină și Întotdeauna m-am Întrebat cum putea cineva să aibă atâtea de spus. Cine era norocosul? Aproape că uitasem de scrisori; nu mai scrisesem nici una de ani Întregi. Acum, că ai mei nu mă mai Întrebau ce făcusem În ziua aia ca să salvez lumea, era mai ușor. Mă Învățaseră să scriu scrisori când crescusem suficient ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mediu potrivit, dar munca În bancă și - hai să fim sinceri - organizarea de petreceri nu prea reușiseră să mă readucă pe drumul către altruism. Mi-am dat seama că Sammy mă privea intens În timp ce rememoram toate astea și am spus: —Norocos? A, nu erau pentru un prieten sau chestii de genul ăsta. Băieții nu erau prea Încântați de codițele și espadrilele pe care le aveam pe atunci. Erau doar, știi tu, scrisori către... Nu știu, nimic deosebit. —Ei, eu Întotdeauna am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zece prieteni și se poate așeza la ce masă VIP dorește, dar restul grupului va trebui să plece? Să găsim o soluție ca să aruncăm afară o sută de invitați și să facem loc alaiului său? Și cine anume va fi norocosul purtător al acestor vești? Nu se Înghesuia nimeni. Înainte să reușim să descurcăm dezastrul cu Diddy, unul dintre asistenți m-a sunat să mă anunțe că celebrii noștri invitați dintr-o trupă de băieți erau pe punctul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
După lovitura de la Sherry’s doi haidamaci de-ai lui Dragna ne spionau casa, iar soția mea le-a dus prăjiturele și lapte și le-a spus să mă ochească jos, că nu i-o mai pusesem de pe vremea când norocosul de Lindbergh a traversat Atlanticul, da’ nu voia nici să se bucure alta de scula mea. Soția mea e atât de rece, că servitoarea îi zice dormitorului „calotă polară”. Oamenii mă întreabă „Mickey, prinzi ceva?”, iar eu scot un termometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu părul roșcat și cârlionțat, examină insigna lui Danny și clătină din cap. — Nu-i de ajuns de rău că vă culcați cu Mickey Jidanul, acum trebuie să-l mai bateți și pe informatorul meu preferat. Otis, ești un negrotei norocos! Detectiv Upshaw, ești un alb tâmpit! Individul înalt îl conduse pe Otis la baie. Danny se ridică în picioare și își recuperă insigna. Grăsanul roșcat îi zise: — Du-te-n mă-ta la voi la comitat și bate-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Loftis - ce făceau ei doi, senzația greutății lui când coborau scările... Mal se întrebă cât de multe știa femeia despre ei și dacă bănuia cumva că Minear îl turnase pe viitorul ei soț la cei de la CCAA. — E un tip norocos. — Mulțumesc. — Nu cumva e actor? Cred că l-am dus pe fiul meu la un film în care juca și el. Claire își stinse țigara, își aprinse alta și își netezi fusta. — Da, Reynolds e actor. Când ai văzut filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzit că Reynolds e descris astfel. Mal se gândi: ba nu asta te-a enervat. Sleepy Lagoon te-a enervat. — Îmi cer scuze. N-ar fi trebuit să spun așa ceva. Atunci de ce-ai spus-o? — Pentru că e un om norocos. Regina Roșie zâmbi: — Și nu numai din cauza mea. Pot să termin ce aveam de spus? — Sigur. Claire începu: — În ’47 cineva i-a dat niște informații despre el Comisiei din Senat - zvonuri și insinuări - și a fost trecut direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
E modelul de anul trecut. Mickey o să-mi cumpere una nouă. Apoi stinse chiștocul pe guler. Buzz o ajută pe Audrey să se ridice în picioare, ținându-i mâinile doar o clipă mai mult decât trebuia. Chiar sunt atât de norocos? — Nu te grăbi să te bucuri de ce n-ai câștigat. Lavonne Cohen a plecat într-o excursie cu clubul ei de mah-jong, iar Mickey crede că poate să facă ce vrea cu mine. În seara asta ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]