10,880 matches
-
moderne: spiritul de competiție împins la paroxism, sentimentul de plictiseală, oboseala, invidia, conștiința păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire. Așadar, după patogenie urmează profilaxia: pofta de viață, familia, afecțiunea, munca, interesele impersonale, efortul și resemnarea. Un om perspicace, avînd sub ochi cele două tabele, ar
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
firesc în care umaniștii își respiră timorarea. O timorare cu atît mai vădită cu cît e purtată în numele libertății de gîndire și sub pretextul înlăturării interdicțiilor de orice fel, cînd de fapt la amîndoi simți supunerea la un tipar de nuanțe care e deformator pînă la mutilare. E la mijloc un dresaj formidabil în virtutea căruia, în Occident, toți umaniștii au ajuns să semene între ei, iar cei care nu acceptă rețeta mimetică fac figură de inadaptați iremediabili. Acesta e impresia pe
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
zilelor și nopților sale de orb, au început să vadă constelații de curcubee. Semănau mult cu pulsarele galactice despre care citise, numai că erau alcătuite din cifre. Toate numerele, de la 0 la 9, oscilau modular, ca sclipirea unei țesături iridiscente. Nuanțele erau întocmai culorile curcubeelor, numai că se schimbau și se întrepătrundeau continuu, pe măsură ce înseși cifrele se dizolvau și se rezolvau în felurite ecuații matematice. Avea senzația că plutește într-un ocean algebric. Era cu neputință să-ți dai seama cât
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
interbelică, analiza lui G. Călinescu din încă nereeditata Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, în care Coșbuc era privit cu mai mare înțelegere estetică, adică, mai puțin sociologistvulgar. Întreaga critică contemporană a rămas la aceste două teze, cu nuanțele de rigoare, mai ales la cea dintâi. O a treia interpretare, datând tot de la sfârșitul anilor ’30, ca și a lui G. Călinescu, și cea mai radicală estetic, îi aparține lui Vladimir Streinu din Clasicii noștri. Ea n-a fost
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
un maestru al acestei căi? - E viața de toate zilele, răspunde el.”) Viața de toate zilele, desigur, dar nu cea vizibilă cu ochiul liber. Nici literară. Horribile dictu. Ci aceea completă, trepidantă. Va dezvolta, patru sute de pagini mai încolo, această nuanță: „Cel care-mi citește jurnalul nu intră în viața mea, și nu (doar) pentru că orice text scris mistifică viața. Dar pentru că sensul jurnalului meu nu e de a-mi dezbrăca inima-n fundul gol, ca la doctor. Adevărata mea viață
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
Iacob gustă literatura de inspirație religioasă, de la cărțile unor duhovnici ca părintele Ghelasie de la Frăsinei, pînă la interpretările ezoterice semnate de Vasile Lovinescu. Pentru un spirit hrănit cu astfel de lecturi, frumusețea unui text nu înseamnă nimic dacă nu transmite nuanțe verificabile sub unghi vital. Cu alte cuvinte, valoarea unui fragment vine din adevărul pe care îl împărtășește, numai că „adevărul e ceea ce mă însuflețește“ (p. 22), caz în care doar tomurile impregnate de o revelație spirituală au consistență propriu-zisă. Ficțiunea
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
lume care nu-i vine. Cei care-l „adoptă” și care dau, la propriu, buzna în viața lui îl judecă, însă, după propriile calapoade. Și în clubul lor, unde lucrurile se rezolvă expeditiv, acest profesor care introduce ezitări primejdioase, jumătăți, nuanțe este un pericol. Care se stinge doar în momentul în care i se găsește punctul slab. O expediție în Asia, pe urmele lui Alexandru cel Mare, este o nebunie. Bucșan e dispus s-o finanțeze nebunește ca să-și cruțe liniștea
Detalii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5402_a_6727]
-
Moscova să confirme aceste fapte. Diferite modalități ar trebui luate în considerare, dar, desigur, granița o vom închide imediat. Pentru aceasta se stabilesc în prezent mijloacele și metodele necesare", a afirmat oficialul ucrainean, din declarația căruia presa rusă a desprins nuanța că va fi închisă complet granița cu Rusia. Întrebat dacă autoritățile nu iau în considerare minarea frontierei cu Rusia, consilierul Gherașcenko a declarat: "Să minezi propriul teritoriu este un pericol pentru cetățenii Ucrainei și pentru animale. Nu este o problemă
Ucraina, decizie radicală privind granița cu Rusia by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54072_a_55397]
-
pure, unde 1 și cu 1 fac 2. Ordinea lumii ei va fi brizată de incomprehensibilul lumii în care căutarea o inserează, o lume a unor puternice condiționări cutumiare, cu prejudecăți și ceremonialuri complicate, cu o cultură diferită plină de nuanțe și arome specifice care nu se lasă numaidecât descifrată. Într-un fel, Nawal îi pune în posesia unei tradiții pe care nu au cum să o asimileze, dar care le reprezintă simbolic rădăcinile. Regizorul s-a găsit în dificultate în privința
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
conjurație a tăcerii atunci cînd șiau dat seama că nu-l pot manipula. Daniel Mahoney, profesor de Științe Politice la Assumption College din SUA, și-a luat o sarcină ingrată: să facă din ursul slav o pasăre domestică, îndulcindu-i nuanțele și netezindu-i asperitățile, pînă la a-l preschimba într-un personaj suficient de scrobit ca să întrunească pretențiile de gust americane. Adică într-un gînditor democrat care pe nedrept a căzut în dizgrație în anii ‘90, cauza caterisirii publice stînd
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
Boia are cîteva calități care îl scot din condiția de istoric, preschimbîndu-l în schimb într-un gînditor al istoriei. Mai întîi nervul dialectic, pe care îl arată în felul în care știe să analizeze o problemă: autorul rupe tema în nuanțe intermediare, oscilînd între extreme pînă la conturarea deplină a posibilităților de interpretare, consecința fiind o relativizare treptată a oricărui accent excesiv. În final, cititorul capătă un mozaic de nuanțe pentru a căror descriere istoricul lasă impresia că nu a depus
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
în care știe să analizeze o problemă: autorul rupe tema în nuanțe intermediare, oscilînd între extreme pînă la conturarea deplină a posibilităților de interpretare, consecința fiind o relativizare treptată a oricărui accent excesiv. În final, cititorul capătă un mozaic de nuanțe pentru a căror descriere istoricul lasă impresia că nu a depus nici un efort, cînd de fapt totul e o punere în scenă făcută cu o vervă de comentator ironic. Din acest motiv, privit cu ochii lui Boia, trecutul își sporește
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
să păstreze mereu distanța față de evenimente, spre a preîntîmpina orice acuză pe care una sau alta din afirmațiile făcute le-ar putea isca. Și, slavă Domnului, sunt numeroase afirmațiile care îi vor atrage autorului stigmatul de „istoric reacționar“. Dar cum nuanțele sunt în așa fel dozate încît întregul lor emană o răceală impasibilă de observator neutru, numai vînătorii de tente ilicite îi vor imputa lui Boia îndrăzneala de a spune lucruri pe care cenzura are grijă să le țină ascunse. În
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
sens. După aceea se adună energie, cât de cât, urc treptele până la parter, deschid fereastra și reîncep să ciripesc. Plinul gol ia locul golului plin. Să-l aperi pe om de el însuși este greu. Aproape că nici nu poți. Nuanțele limbii. Brigada antiteroristă. Nu cred că e corect. Asta înseamnă că brigada nu e teroristă, ba chiar că e ostilă terorismului, dar nu că acționează împotriva lui. Brigada antiterorism. La Gemeni, un vânzător de legume îl pomenește pe Ceaușescu. „- Nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5121_a_6446]
-
mișcări primordiale care se nasc parcă pentru prima oară. Ceea ce este impresionant ține de gamă de sentimente pe care le explorează prin intermediul mișcării această admirabila coregrafa și elevii ei. Există tristețe și tristețe, tristețea fiecăruia este unică, ea conține o nuanță care o face irepetabila, (așa cum eroul din La revedere, copii al lui Louis Malle descoperă că unicitatea fiecărei clipe, a momentului care nu va mai fi, se află mereu în proximitatea morții. Pînă invită pe fiecare să descopere acea nuanță
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
nuanță care o face irepetabila, (așa cum eroul din La revedere, copii al lui Louis Malle descoperă că unicitatea fiecărei clipe, a momentului care nu va mai fi, se află mereu în proximitatea morții. Pînă invită pe fiecare să descopere acea nuanță pe care i-o imprimă propria personalitate, făcând că gestul să devină irepetabil, un gest care nu va mai fi. Spectacole precum Café Müller sau Ritualul primăverii, Kontakthof sau Vollmond scot dânsul din tot ceea ce știi, din prejudecată că mișcarea
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
Sorin Lavric Orice carte despre comunism e binevenită, cu condiția să nu fie apologetă. Nuanța aceasta poate părea banală, dar într-o epocă în care Parlamentul European respinge condamnarea comunismului ți-ar trebui o doză mare de naivitate să crezi că, în materie de incriminare a aberațiilor marxiste, mințile intelectualilor s-au lămurit. În realitate
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
individuale. Se vede imediat că doctrina marxistă e o variantă de proiect milenarist cu accente voluntariste: omul poate orice, numai să vrea, și dacă nu vrea este fiindcă n-a înțeles încă necesitatea căreia trebuie să i se supună. Astăzi, nuanțele acestea par ridicole, dar au fost generații întregi care psalmodiau cu venerație pe seama „libertății ca necesitate înțeleasă“, ca să ne amintim de o formulă la modă, prin care propaganda, preluînd oximoronul hegelian conținut în ideea că orice lucru este el însuși
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
Te bucuri cînd autoarea lasă acribia detaliului infinitezimal și se întoarce la reflecții fine, făcute în marginea unor întîmplări sau amintiri. Atunci Doina Uricariu e în elementul ei, vie, fermă și cuceritoare, dovedind un intelect lucid, de fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără sentimentalisme cu tentă elegiacă. De fapt, Doina Uricariu are o precizie rece, de aritmetru care a înlocuit cifrele cu cuvintele și care, mișcîndu-se pe un teren lexical, aplică limbii o rigoare analitică. Autoarea are scrupulul
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
E lesne să spui că orice spectacol e eveniment, dar că nu orice eveniment e spectacol, numai că pentru asta ai nevoie de cîteva criterii ascuțite care să sprijine distincția. Dacă trecem peste rigiditatea pedagogică cu care autorul își leagă nuanțele - volumul fiind o antologie de prelegeri și note de lectură a căror redundanță împinge spre saț atenția cititorului, și asta nu doar din cauza repetării acelorași idei în mai multe locuri, ci și din cauza jargonului sec de inerție lexicală - atunci virtutea
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
lecție a literaturii: ea ne arată că, în ce-i privește pe iubiți sau pe soți, există momente de iraționalitate și incoerențe pe care numai ea încearcă să le exprime. Mai ales în roman își găsesc expresia cele mai fine nuanțe ale complexității umane. În prezent, când vorbim despre dragoste, simplificăm întotdeauna lucrurile. Dar acesta e avantajul oamenilor care citesc și scriu. Și toți ceilalți? Ce să facă? Toți ceilalți... păcat pentru ei. [După un moment de ezitare] Și cinematograful surprinde
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
aflat despre coiotul din Texas, cunoscut și sub numele „lupul de preerie”. Am văzut fotografii cu el. Pare să aibă un corp de cățel, cu coadă lungă de care atârnă tot felul de peri suri. Blana coiotului de Texas capătă nuanțe gălbui pe picioare și pe urechi, dar pe burtă și pe piept cenușiul e ceva mai deschis. Nu e un animal prea mare, cântărește în medie cam 15 kilograme. O altă informație care m-a încântat: coioții au ochi de
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
din urmă. În mod cert era stăpânită de responsabilitatea cuvântului scris. Avea atât respectul adresării particulare, cât și pe-al celei publice. Iar aceasta în epoci dintre cele mai dificile ale istoriei noastre relativ recente. A fost un maestru al nuanțelor pe care erai chemat a le desluși; parcurgându-i textele erai pus în stare de alertă intelectuală. În ultimul deceniu și jumătate am avut cinstea de a împărți cu domnia sa rubricile destinate muzicii în această publicație. In ultima vreme se
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
Interviul a fost realizat, inițial, telefonic, la data de 25 iulie 2011. L-am transcris cu atenție, apoi i-am trimis textul domnului Sorin Toma, care a făcut modificări, completări, eliminări și precizări pe text, fiind extrem de atent la fiecare nuanță și afirmație. A corectat nu doar erori de informație, ci și asperități stilistice, semne de ortografie și de punctuație - reflexe ale omului care a lucrat atâția ani în presă. I-am trimis varianta nouă, pe care a făcut noi modificări
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
care descrierea ecoului lăuntric întrece fidelitatea evocării. De aceea, spre deosebire de scrupuloși, care au rigoarea sisifică a scadenței periodice, meticuloșii au o lenevie cronică întreruptă de tresăriri neașteptate: scriu cînd le vine și numai dacă au sfîrșeala plăcută a retrăirii unor nuanțe ilicite. Ei suferă de scribendi cacoethes (mania scrisului) ca formă de cufundare în delicii ascunse. Exemple: André Gide, Petre Pandrea sau Jeni Acterian. Pedanteria lor descinde cu precădere din obsesia pentru detalii interioare, de aici și nepăsarea pentru rutina propriu-zisă
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]