19,332 matches
-
mi-am făcut o gaură În podeaua ta și am plecat la o mică plimbare. Iartă-mă și nu te Îngrijora. Cu drag, Ernie.” Sau poate că m-aș fi semnat „Ernie al tău”. Sub podea, am găsit canioanele prăfuite obișnuite dintre grinzi, Însă nici un semn, nici o amprentă dentară sau un tunel, care să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poartă, căci pastorul Îi aținu calea, spunîndu-i foarte jovial: Nu cumva te grăbești să pleci cu trofeul ăsta?! — E foarte tîrziu. — N-ai fi dispus să restitui cozonacul, ca să fie pus din nou la loterie, În folosul cauzei? Așa se obișnuiește În ocazii de astea. Vorbele acestea, rostite cu tonul superior al unui „veteran“ dornic să-l inițieze pe un „boboc“ În obiceiurile secrete ale vieții, Îl jigniră pe Arthur Rowe. — Păi, văd că n-a mai rămas nici un singur client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fost distruse toate străzile care aveau Într-un fel sau altul vreo legătură cu viața lui, atunci poate că s-ar fi simțit liber și-ar fi plecat să lucreze la o fabrică din Împrejurimile Trunpingtonului. După fiecare bombardament aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi să mă interesez eu Însumi de ea, la sediul Mamelor libere. Te sfătuiesc să lași asta pe seama lui Jones. — Au să-l ia drept un agent. — Nu-i șade bine unui client să Întreprindă singur cercetări. Așa ceva nu se obișnuiește. Dacă toată povestea asta e rodul imaginației mele, au să-mi dea adresa doamnei Bellairs, argumentase Rowe. Dar În cazul În care bănuielile mele sînt Întemeiate, au să Încerce să mă omoare, pentru că, deși cozonacul nu mai există, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Șapte zile În permisie; Cei patru justițiari... Rowe Își dirijase pînă acum visul, dar simți că-și pierde controlul asupra lui. Iată, nu se mai afla pe pajiște, ci În spatele casei, pe un cîmp unde păștea iarbă măgarul pe care obișnuiau să-l trimită, În fiecare luni, cu rufele la o spălătoreasă din celălalt capăt al orășelului. Se vedea jucîndu-se lîngă o căpiță de fîn cu fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu acest străin. Băiatul acesta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l doară... ... Se deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică dimineața, la liturghie. Aceasta era singura lume pe care o cunoșteau acum. CAPITOLUL VI PIERDUT FĂRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o profesie lipsită de orizont și de viitor. Rowe, care avea pe atunci un venit de 400 de lire pe an, se putea socoti un om bogat, și chiar simțea pentru Wilcox ceea ce simte un bogătaș față de o rudă săracă. Obișnuia să-i facă, de altfel, o mulțime de cadouri, și poate tocmai de aceea doamna Wilcox nu-l putea suferi. Rowe zîmbi cu duioșie văzînd pe ușă o plăcuță pe care scria: „Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o siluetă indistinctă, În umbra unui orologiu vetust. — Poftim Înăuntru, zise femeia, cred că n-au să mai Întîrzie mult. Rowe o urmă, dar băgă de seamă că femeia lăsase ușa deschisă, ca și cum ar mai fi așteptat pe cineva. Se obișnuise, Însă, cu capriciile soartei, care-l arunca adesea, fără voia lui, În medii unde era parcă mereu nelalocul său. Pe scrinul masiv de stejar - comandat anume de doamna Wilcox la fabrica de mobilă Tudor - era așezată o salopetă curată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică fără un adăpost unde să se poată ascunde de toți cei ce l-ar fi putut recunoaște. Îi lipsea și doamna Purvis, care-i aducea În fiecare dimineață ceaiul; se obișnuise să-și măsoare zilele cu ea; punctate de bătăile ei În ușă, acestea se scurgeau lin spre deznodămîntul lor firesc - moarte, iertare, pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
astăzi pe undeva, Îi spuse Rowe. — Se prea poate. — Ba chiar de două ori, dacă mă gîndesc bine. Hai, drăguțelor! — Da, În sala de licitație de pe Chancery Lane. — Lumea-i mică, zise celălalt, ațintindu-și asupră-i doi ochi blajini. — Obișnuiți să cumpărați cărți? Îl Întrebă Rowe și se uită la hainele cam jerpelite ale individului. — Cumpăr și vînd, răspunse acesta, ghicindu-i gîndul. SÎnt Îmbrăcat În haine de lucru. Știți, cărțile sînt pline de praf. — Vă interesează cărțile vechi? — Specialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vreo funcție de răspundere devenise conducătorul Angliei. Digby Își amintea că-l văzuse odată huiduit de la galerie de foștii combatanți, Într-o sală de tribunal, pentru că dezvăluise tristul adevăr despre o campanie În vogă. Între timp, omul acesta izbutise să-și obișnuiască țara să-i Îndrăgească adevărurile amare. Digby Întoarse foaia ziarului și citi, sub o fotografie „Arthur Rowe, căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu...“ Crimele nu-l prea interesau pe Digby. fotografia Înfățișa un bărbat slab și cam șleampăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce doriți, dar vă rog să nu uitați că nu cunosc drumul. Toți ceilalți s-au schimbat cu Încetul, adaptîndu-se Împrejurărilor. Războiul ăsta Îngrozitor, cu Întreaga ură pe care-o generează - totul, totul mi se pare ciudat. N-am fost obișnuit cu asemenea lucruri. Cred că soluția cea mai bună ar fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Prentice, posomorît. Polițistul căuta să lumineze calea, ca să-i călăuzească printre băltoacele rămase pe alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l vadă pe Davis plîngînd Într-un ungher și unde cei doi pătimași jucători de șah se așezau la o partidă, Îl găsiră pe Johns, Într-un fotoliu, cu capul În palme. Rowe se apropie de el. — Johns! Johns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fie surprinși de alarmă. La intrarea Într-un adăpost, un voluntar de la Apărarea Civilă Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că nu-l va găsi, așa că rămase cu gura căscată cînd, deschizînd ușa, se pomeni nas În nas cu Hilfe. Hilfe nu era singur. În fața lui ședea o doamnă În vîrstă, pe care-o ajuta să desfășoare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
crease o femeie tânără atât de frumoasă, copia falsă și perfectă a unui tablou de Ingres. Pasivitatea ei, acceptarea totală a oricărei situații, era ceea ce mă atrăsese la ea. În timpul primelor noastre acte sexuale, în dormitoarele anonime ale hotelurilor aeroportului, obișnuiam să inspectez orice orificiu puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi o urmă a gustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trupul mamei mele, în diferite etape ale vieții, rănit într-o succesiune de accidente, prevăzut cu orificii de o abstracțiune și o ingeniozitate tot mai mari, așa încât incestul meu ar fi devenit din ce în ce mai cerebral, permițându-mi în sfârșit să mă obișnuiesc cu îmbrățișările și pozițiile sale. Am vizualizat fanteziile pedofililor satisfăcuți, în stare să închirieze corpurile copiilor răniți în accidente pentru a le potoli și iriga rănile cu propriile lor organe sexuale desfigurate de cicatrice, și acelea ale pederaștilor bătrâni penetrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bocancii în picioare pentru ca vibrațiile loviturilor de vergele metalice să se transmită până la creier și să-l înnebunească pe deținut. La douăzeci de lovituri, cel anchetat și supus unui asemenea tratament inuman recunoștea tot ve vroiau ei. De asemenea, era obișnuită bătaia la palme, care după câțiva ani aducea boala Dypuytren, era scleroza tendoanelor (mâna ajungea în formă de gheară, neputând să deschidă palma).” Profesiunea de ucigaș a lui Moritz Feller astăzi trebuie cunoscută de toți și arătat cu degetul pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat în 1948, apoi condamnat și executat în 1954, iar grupul Pauker-Luca Georgescu a fost eliminat din partid în 1952. [...] După 1953, destalinizarea practicată de Hrușciov a fost principalul pericol pentru stabilitatea regimului Dej: «V-ați obișnuit să trăiți sub aripa caldă a Armatei sovietice, dacă n-ar fi Armata sovietică nici trei zile nu v-ar răbda poporul.» (Viaceslav Molotov, într-o discuție cu Gh. Gheorghiu-Dej în 1954). [...] Retragerea trupelor sovietice din România în 1958 a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și cărți. Așa se explică în bună măsură greșelile comise la votare din toți acești ani. Un articol interesant semnat de Cristian Tudor Popescu în ziarul „Adevărul” punea acut problema impozitării anormale din România: „De câțiva ani încoace, ne-am obișnuit ca România să fie ultima în diverse clasamente economice europene. Anul acesta, guvernul Năstase a găsit o metodă autohtonă prin care mai îndulcește hapurile amare ale străinătății: stăm bine acum, în toamnă, în raport cu unele prevestiri făcute de guvern la început
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
golan». Nu-l mai întreabă vreun «animal» de ziarist de-ale comunismului. Ba, pe deasupra, nici un politician nu mai îndrăznește să-i pună «sula-n coaste». Cu toții s-au împăcat cu ideea și au obosit să-l mai conteste. S-au obișnuit cu el, cu minciunile și piruetele lui, cu permanenta rescriere a trecutului său, încât nu mai miră ori scandalizează pe nimeni până acolo încât să mai ia atitudine publică. Dacă ar face-o, ar părea nebuni. Am obosit să-l
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în 2001-2002 de peste cinci miliarde de dolari (jumătate din această sumă fiind nerambursabilă). Iată deci, că putem avea un motiv întemeiat să credem cu mai mult optimism în viitorul nostru. Totuși, eforturile principale noi trebuie să le depunem. Ne-am obișnuit să cerem mai mult decât să oferim. În cartea sa, dl. Silviu Brucan spune în acest sens lucrurilor pe nume: „La noi, socialismul rămâne puternic ca structură și mentalitate, forțele politice și sociale interesate în menținerea vechilor structuri economice se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
corporații și societatea civilă, în ce privește dreptul oamenilor, reprezentați de guvernele statelor lor, de a anula sau amenda cartele corporatiste. Acțiunile întreprinse de legislatorii statelor pentru a modifica, revoca sau, pur și simplu, a nu mai reînnoi cartele corporatiste erau destul de obișnuite în prima parte a secolului. [...] Războiul civil american (1861-1865) a reprezentat un moment crucial pentru drepturile corporațiilor. Revolte violente împotriva recrutărilor zguduiau orașele și lăsau sistemul politic în derută. Cu profiturile uriașe care le intrau în buzunare din contractele de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am cedat-o corporației. Un pas important va fi acela de a ne elibera de iluziile ideologiei care legitimează politicile, eliberează corporația ca instituție de răspundere în fața oamenilor;” Convingerile ideologilor pieței libere («libertariștilor corporatiști») sunt familiare oricărei persoane care este obișnuită cu limbajul discursului economic contemporan. [...] Pentru a ne exprima într-un limbaj mai grosolan, aceste doctrine ideologice (teoriile neoclasicismului economic) presupun că: • Oamenii sunt motivați din fire în primul rând de lăcomie. • Impulsul de a acumula reprezintă cea mai înaltă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
încă legi necesare, astfel încât concurența să fie respectată. Încă se practică sprijinul de stat. El poate fi practicat în continuare, evident, dar el trebuie să fie bine controlat, coordonat, de Banca Centrală. Foarte mulți oameni de afaceri români s-au obișnuit cu acest sprijin, ba mai mult, și-au făcut deprinderi de a exploata și mai mult această slăbiciune. Efectiv ei sug sume imense din aceste societăți, care sunt și cu capital de stat, și cu capital privat, printre acestea se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]