8,125 matches
-
puritatea, sublimul din noi și cu ajutorul cărților. Merită să încercăm! O lectură frumoasă vă doresc! CLIPA DE FERICIRE Tată! Tată, nu mai suport temele, nu mai vreau, nu mai pot! - Ce e ,copile? întreb eu, curios. - E prea mult! Am obosit! strigă el cu o voce ascuțită. Uff... am atât de multă treabă și câteodată cedez. Mă abțin cu greu să nu țip, să nu fac o criză. După două ore de plânsete, țipete, refuzuri din partea lui Victor, sunt la capătul
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Autorului De câteva minunte am aterizat la Singapore. Toți cei din avion încep să se agite... S-or fi plictisit bieții de ei de atâta stat jos. În stânga mea tânăra Külli, are ochii închiși. Cred a adormit. Poate confesiunea a obosit-o și a făcut-o să mai scape de stres. Căpitanul navei ne avertizează prin radio să ne păstrăm centurile legate până la oprirea totală a motoarelor. Câțiva pasageri nedisciplinați nu țin cont de acest ordin și sar în picioare încearcând
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
un fel de turn monumental asemănător pagodei, ornamentat cu sculpturi indiene. O bijuterie arhitectonică! Poate fi întâlnit în multe țări din Asia de sud-est. Păcat că e noapte și nu pot vedea în amănunțime această operă de artă de mari dimensiuni. Puțin obosit de atâta umblat, nu îmi vine să mă duc la culcare... Aplicând principiul latin „Festina lente”... mai trag de timp și mă mai delectez cu câteva obiective din zonă. Mă întâmpina și alte străzi cu nume de lăcașuri de cult
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
masa Ta bogată... Și să ascult mereu al Tău Cuvânt. Aș mai dori Isuse scump din ceruri, Când va cădea marama serii peste lume Să aduc ridicarea mâinilor mele Ca o jertfă curată, a mea rugăciune. Să-nchid pleoapele mele obosite Cu Tine-n gând s-adorm cu pacea Ta Și să visez Isuse tot cu Tine Ca neîncetat să simt prezența Ta. Cluj Napoca 31 ianuarie 2016 Ninsoare de priviri Ninsori de priviri.. Culori multe aduc... Ninge cu noi... Cu nesaț
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
ca lumânarea, numai că era paralel cu pământul. Nu trebuia să facem cine stie ce efort ca să urcăm pe ... spinarea domniei sale. Primăvara era locul de joacă al iezilor, care urcau și ei pe el și săreau jos de acolo. Se jucau până oboseau și adormeau apoi care pe unde. Dacă ne culcam în lungul pomului pe acesta, ne înghioldeau iezii cu piciorușele lor, ne călcau peste tot, ca să-și continue drumul, joaca pe enigmaticul salcâm. În timpul odihnei iezilor începeam și noi să ocupăm
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
care pe unde. Dacă ne culcam în lungul pomului pe acesta, ne înghioldeau iezii cu piciorușele lor, ne călcau peste tot, ca să-și continue drumul, joaca pe enigmaticul salcâm. În timpul odihnei iezilor începeam și noi să ocupăm salcâmul, să-l obosim un pic. Salcâmul nu mai este de mult. Nu știu cine l-o fi tăiat, dar a săvârșit o crimă acel om. I-aș fi dăruit eu orice, numai să lase salcâmul, să-mi lase salcâmul. Nu mai este, dar l-am
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
Cruci”, în anul 2008. Cum omul sfințește locul, poți spune că aici e raiul pe pământ. Biserică schitului Sădinca are planul de tip sală, fără abside laterale, cu pridvor închis. Găsești întotdeauna o chilie în care să-ți odihnești oasele obosite după atâta drum. Poetul indian Rabindranath Tagore, care compară viața pământeasca cu un lung tren, a fost sursa de inspirație pentru versurile compuse de Traian Dorz. Traian Dorz s-a nascut pe 25 decembrie 1914 în satul Livadă Beiusului, comuna
O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA [Corola-blog/BlogPost/362284_a_363613]
-
de vreme, răspunderi mari ea are, Ca să planteze bine, valori nepieritoare Ce nu se pierd pe cale, ci devin idealuri Și nici nu le mai smulge, nici ale vremii valuri. Atât de multe sarcini! Ea duce viața toată! Nici că e obosită, nicicând nu se arată Clădind cu trudă, drumul copiilor în viață Le dăruiește-ntruna aleasa ei povață. Doar inima de mamă-sacrifică pe sine Ca, cei ce o urmează s-ajungă tot mai bine Prin anii de mătase rămâne devotată Sfioasă
DOAR INIMA DE MAMĂ! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362305_a_363634]
-
Te interesează cum mă cheamă? Îți spun : Moișală, ca cel de pe vremuri. Mama zice că eu îi port pașii prin pustiul vieții. Izbucni într-un râs molipsitor și îl făcu pe Norman să râdă și el cu poftă. Dacă ești obosit, te poți culca aici pe divan. Eu rămân treaz, o aștept pe mama. Bărbatul își scoase pantofii și se întinse pe canapea. Era total zăpăcit de această revedere. Nimic din ce-și imaginase nu s-a întâmplat. Lumea Soniei părea
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
binecuvântă animalele, să fie sănătoase, să facă miei frumoși și să dea mult lapte. Le stropi cu busuiocul înmuiat în aghiazma adusă de bunica Floarea și apoi după ce binecuvântă întreaga gospodărie, ca și pe cei prezenți, se așeză la masă obosit de atâta stat în picioare în timpul slujbei din biserică. Sosise între timp și coana preoteasă, așa că se putea începe petrecerea. Cel sărbătorit alături de oile din țarc, era cel de al treilea copil al lui Moș Constantin. Era înclinat mai mult
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alți cu școala. Trebuia semănat grâul de toamnă. Și așa i se părea bătrânului că a cam întârziat cu aceasta. Intrară cu toții obosiți sub țoalele de pe paturi și adormiră fiecare cu gândul la alte preocupări ce le avea de îndeplinit a doua zi. Se dăruiră cu plăcere somnului dulce și odihnitor, în aerul curat al câmpiei dobrogene, scăldată de lumina încă dogoritoare a
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
nu sunt florile de gheață, Ce iarna ni le-a dăruit. Și apa râului zglobie, Te cheamă astăzi ca și ieri, Lângă pădurea ce te-mbie, Să guști plăcerea acestei veri. Acum e ziua în amiază, Dar soarele n-a obosit. El bolta cerului veghează, Și-al ciocârliei cânt vrăjit. Ea-n cântul său ne povestește, Ce mult pe soare a iubit, Însă mama lui ce-o pizmuiește, În fermece i-a-nvăluit. Pe Lia,fata minunată, În ciocârlie a transformat, Dar ea
O ZI DE VARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362355_a_363684]
-
Nu m-am săturat niciodată de somn de când am venit aici... - N-am înțeles. Tu ai venit aici doar să dormi? am contrat-o eu, deși abia mă abțineam să nu mă arunc în pat și să dorm dus. Eram obosit, recunosc. - Ei! De ce ești rău? Ai răbdare să mă trezesc bine... Abia ațipisem și eu, a replicat ea și s-a întors pe partea cealaltă, liniștită. Masa de seară? N-am mâncat la muzeu? Aici nu avem cina în program
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
să vezi! Adina, după ce venea de la servici, nu predau la aceeași școală, își petrecea tot timpul cu Oana. Emil se simțea marginalizat sau cumva... vinovat? De la o vreme mânca singur... dor- mea singur... Seara se mai juca cu Oana, până obosea și adormea. Sofica venea de ani aproape zilnic la ei, iar Adina lăsa lucrurile baltă și o întâmpina pe mama soacră în ușă cu: „Sărut mâna, mămică! Mâncași? Să-ți fac o cafea?” -Venii, să mă mai joc cu fâța
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
cu cafeneaua Kubler, introdus de Eugeniu Ștefănescu-Est. Prezența sa în boema bucureșteana capătă strălucire la Terasă Oteteleșteanu, fieful literaturii de avangardă. „ O cafenea este pentru artiști o universitate”- va zice Arghezi. Cum spuneam, poezia lui Minulescu, încearcă recondiționarea romanței eminesciene, obosită nu de Eminescu, ci de epigonii ei. Prima modificare e și cea mai superficială. El rupe versul tradițional și-l „ răscăcărează”-cum zice Arghezi- în unități asimetrice, lăsând din punct de vedere grafic, impresia versului liber. Noua formulă marchează pauze
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
ori de telespectatori, ziarele și, respectiv, televiziunile au popularizat asemenea evenimente. Rezultatul a fost nu oprobiul public, cât apetența pentru manifestări grobiene. Fără exagerare, învățământul românesc postrevoluționar a început să promoveze, în loc de adevărate valori, suficiența, primitivismul, uzul de forță, agresivitatea, obosi Mira să mai inventarieze. Cât despre cadrele didactice, ce ar mai putea spune?! Fără uniforme, nu-și recunosc decât elevii avuți în clasa la care sunt diriginți și pe cei cu care vin în contact în timpul serviciului pe școală, la
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
acum. Te rog să vii, Iubite-n soarta mea! Știi? Viața mea e negrul nor de fum Ce-ngreunează Drumul către Stea. Îmi e de-ajuns s-aștept la țărm de mare Și nimeni să n-audă glasul meu Am obosit să caut alinare Mi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu! Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața mea e zbucium nesfârșit. Mă sting încet, făcând doar compromisuri Gândul îmi e confuz... Trupul sleit. Am răni
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
-mi scrii o carte De departe! 12.10.2009 ................................ ÎȚI DAU UN TELEFON Îți dau un telefon!... Te rog, răspunde Ca să vorbim!... Și-un Sfat, te rog să-mi dai! E ger în suflet. Vai! Și mă pătrunde...! Și-am obosit pe Drumul spre Sinai. Îți dau un telefon din astă Lume Tu Dincolo, grăbește și-mi răspunde...! Nu mă lăsa s-aștept... Mă ia cu tine...! Mi-e greu Aici. Să merg nu voi niciunde! Demult, în alte Vremuri era
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
urmă îi spuse: ,,Vreau să divorțăm...” Sefora îl privi ca trezită dintr-un vis al fericirii vieții de familie, îl văzuse schimbat în ultimul timp însă ea era ocupată cu educația copiilor, cu casa, încât crezuse că el era prea obosit de toată munca sa, însă în acele momente înțelesese toată realitatea pe care nu o putea de moment asimila apoi spuse: ,,Alexandru e posibil așa ceva avem doi copii ne vom face de râs și apoi este păcat ce ai tu
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
viața liturgică, pentru a nu căuta să înțeleagă sensul vieții creștine care nu poate fi despărțit de Sfânta Liturghie săvârșită duminica și de sărbători, de Sfântul Maslu și de alte slujbe. Dar nu este ușor să te trezești duminica dimineață, obosit după o săptămână de muncă asiduă și să te duci să stai 1 oră, sau poate 2, la slujbă, căci oricât de obositoare ar fi munca din timpul săptămânii, ea ne aduce nouă bani (care nu ne sunt niciodată de
BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ SAU PIATRA DE POTICNIRE PENTRU CEI ORTODOCSI DOAR CU NUMELE de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362412_a_363741]
-
de vreme, răspunderi mari ea are, Ca să planteze bine, valori nepieritoare Ce nu se pierd pe cale, ci devin idealuri Și nici nu le mai smulge, nici ale vremii valuri. Atât de multe sarcini! Ea duce viața toată! Nici că e obosită, nicicând nu se arată Clădind cu trudă, drumul copiilor în viață Le dăruiește-ntruna aleasa ei povață. Doar inima de mamă-sacrifică pe sine Ca, cei ce o urmează s-ajungă tot mai bine Prin anii de mătase rămâne devotată Sfioasă
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
Prin filele de vreme, răspunderi mari ea are,Ca să planteze bine, valori nepieritoareCe nu se pierd pe cale, ci devin idealuriși nici nu le mai smulge, nici ale vremii valuri.Atât de multe sarcini! Ea duce viața toată!Nici că e obosită, nicicând nu se aratăClădind cu trudă, drumul copiilor în viațăLe dăruiește-ntruna aleasa ei povață.Doar inima de mamă-sacrifică pe sineCa, cei ce o urmează s-ajungă tot mai binePrin anii de mătase rămâne devotatăSfioasă-și lasă-amprenta iubirii nepătată.... V.
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul feței, trupul îmbrăcat în straie negre și un toiag în care se reazemă obosit de povara anilor. - Căpitane, căpitane, iar mi-ai călcat ținutul! - șopti rar cu vocea-i blândă. - Am venit să-ți mulțumesc pentru rugăciunile cu a căror putere ne-ai ocrotit atât la castel cât și în Pădurea Blestemată. - Nu eu
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
cu barba albă, ca a lui Moș Crăciun. ,,Ei, dau în mintea copiilor acum și a celor care cred minciunile cu moșul din Pădurea Soarelui, gândea el, venindu-i să râdă. Este doar o impresie de-a mea, sunt prea obosit. Și din cauza vremii ăsteia păcătoase, cred că o iau razna. Oare s-o-ndura omul ăsta să mă ia și pe mine pân’ acasă?’’ Acesta opri sania și câinii lătrară prietenos la Mitru, în timp ce moșneagul îi strigă vesel: - Bună ziua, Mitre
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
cu fel și fel de podoabe strălucitoare. Pe lângă ei erau așezați lăutarii care cântau la viori, la fluiere, cimpoaie și la alte instrumente muzicale. Pe alocuri, câțiva curieri, cărora Moșul le dăduse liber, fiindcă veniseră din călătorii îndepărtate și fuseseră obosiți, construiseră oameni de zăpadă, care păreau că zâmbesc. Undeva, la câțiva pași de Moșul, era și faimoasa caleașcă. Cei șase reni, care fuseseră eliberați, se plimbau mândri, de colo-colo. În mijloc stătea Moș Crăciun, înconjurat de frumoasele căprioare, de mândrii
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]