2,880 matches
-
nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau în cei perfizi ai lui Mauricio în care Augusto se vede cutremurat și deznădăjduit. Imaginea oglinzii îl obsedează pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în reflexele adânci și înalte ale lacului de munte din vecinătatea satului Sfântului Miguel, Valverde de Lucerna. În ultimul său roman, Miguel de Unamuno se întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
te ajut. Știu că din călătoria pe care ai făcut-o pe meleagurile tale natale te-ai întors cu un soi de sterilitate mintală și nimic nu se mai leagă în tine. Și știu de asemenea că ești atât de obsedat de treaba cu războiul, încât abia dacă te mai gândești la altceva, și tot ce scrii ți se preface într-un comentariu al războiului. — Și cum îți merge pe lumea cealaltă? - l-am întrebat. — Cealaltă? - mi-a răspuns -. Dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-ar fi anihilat în apele Senei, ca și cum el însuși s-ar fi anihilat în ele; simți o fierbințeală în ceafă și frig în tot corpul, picioarele îi tremurară și-n minte îi apăru spectrul anginei pectorale de care fusese obsedat cu ani în urmă. Cartea îi tremură în mâini, fu nevoit să se rezeme de taraba de pe chei și-n cele din urmă, punând volumul în locul de unde-l luase, se îndepărtă, de-a lungul fluviului, spre casă. Simțise pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vest. Și avu senzația că albastrul acesta intens i se adresa și că-l chema să i se-alăture. Fima Începu să meargă de-a lungul străzii Ezechiel 2. Primele două versuri din cântecul despre Johnny Chitară continuau să-l obsedeze. Dar care erau versurile următoare? În ce colț de lume ajunsese Johnny? Unde cânta acum la chitară? Sâmbăta se simțea deja În aer, deși era Încă devreme, În jur de doisprezece și jumătate. În zadar se străduia Fima să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că nu i-l poate relata. Doamna James arată clar a doua zi că intenționează să preia comanda gospodăriei. Este dreptul ei, dar În purtarea ei este o asprime care o afectează pe Theodora. Adevărul este că Alice este aproape obsedată de ideea de a apăra intimitatea și demnitatea familiei și i se pare că Theodora și-a depășit atribuțiile atunci când a Început să se comporte ca unul dintre ei, după accidentul lui Henry. Îi displac momentele În care aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și mesteceni, în fața sau în spatele unor imense blocuri eratice, au ajuns, saturate de culoare, pe hârtie. Un teanc de schițe le-am pus deoparte pentru împodobirea ulterioară a cantinei cu vopsele de ulei pe pereții albi. Fiindcă eram de timpuriu obsedat de copaci, e posibil ca un stejar izolat să fi fost motivul meu preferat. Și, pentru că îmi mai place chiar și în zilele bătrâneții mele, fie în călătorii, fie în livada din Behlendorf, să fac acuarele după natură, îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
descoperă precum linxul sufletele frumoase, Îi propusese unul oarecare În Avellaneda. Toți ne-am retras contrariați. Stăpâna casei, maestrul și cu mine ne-am Îndreptat spre castelul cu apă pentru irigații; Montenegro s-a retras În casă cu guvernanta. Muñagorri, obsedat de viitoarea expoziție și lipsit de interes pentru natură, s-a dus la o altă paradă de tauri. Singurătatea și truda sunt cele două cârje ale adevăratului literat; profitând de un cot al drumului, mi-am părăsit prietenii; m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
evaporă atît de repede încît îți permit ca a doua zi să trăiești fără să știi cine ai fost cu o zi înainte...“ Tînărul Doctor avea dreptate. Încă înainte de a se dezvălui reciproc, găsise în tînărul V., scriitorul. Tînărul V., obsedat de eumnezia unei optime trăiri și de ceva ce se numea „latența ontică“, proiecția în viitor a ceea ce dorea să fie el și să rămînă ca memorie dincolo de nume și fapte. Era abia șocat de marele cutremur de pămînt care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tînăr, fascinat de cunoaștere, nu pot interveni asupra propriei mele tinereți. Nu-mi pot transmite mie însumi nici un mesaj din trecut. În vîrsta aceea am amnezia viitorului... Deși... ...Sătul de adunat și risipit bogății și sentimente, sfîrșesc prin a fi obsedat de moarte și de Dumnezeu. Mai presus, altceva, nu se poate. După ce m-am murdărit lovindu-mă de lume, mă zbat cumva să mă eliberez de povară. Să mă prindă moartea uscat, nu cum, deja, am început să putrezesc. Sînt
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de siguranță. Deși țipă cu putere. Strigătul e de ajutor. Să-i apere cineva. Așa se-nvîrte lumea, să alergăm năuci căutînd o credință, clădind sicrie în care așteptăm să se întrupeze zeul. V. tînăr descopăr că de fapt nu ne obsedează moartea și nici veșnicia ca atare, ci doar o cheie. Un algoritm. Căci fiecare caută moartea optimă pentru eternizare și doar melancolicii, indiferent de calitatea vieții, sînt fără perspectivă vulnerați de faptul că trăiesc. Un credincios adevărat vede ca sănătoasă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tu te zbați punîndu-ți toată nădejdea în singurătatea ta ca înecații în crengile plutitoare. De ce ți-e silă de Don Juan? El se rănește pas cu pas exersîndu-și deopotrivă speranța ca și sexul. Cu toții ne zbatem între murdărie și puritate, obsedați de păcatul originar, de ochii noștri prea tare deschiși. Spre a scăpa de el. Săvîrșindu-l continuu. Și nu ne vine să credem că el, strămoșul, a pornit cît se poate de sexual pe calea rațiunii. Abia exersînd sexul pînă la
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vag despre un articol pe care-l citise în Cosmopolitan despre faptul că exercițiile fizice în exces fac la fel de mult rău ca atunci când nu faci deloc exerciții. Citisem și eu articolul în chestiune. În realitate, el se referea la cei obsedați de exercițiile fizice, oameni cu-adevărat bolnavi, oameni care nu semănau deloc cu tata. Dar în ceea ce-l privea pe tata, el lansase o scuză beton. Avea o explicație perfect justificată ca să abandoneze bicicleta și aparatul de vâslit. A folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
par să moară Întruna (extrase dintr-o scrisoare trimisă patronului meu, În care ceream o mărire de salariu. Nu mi-a acordat-o, dar i-a plăcut scrisoarea. Mi-a și zîmbit). Ca să mă Întorc la sentimentul eternității ce mă obsedează mai ales În „Cuvinte Înainte”, consider că l-am putea avea cu o condiție, genialitatea. Dacă nu sîntem genii, și e imposibil să fim, fără copii devenim atît de morți, Încît nu mai are nici un rost să Încercăm să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o povestire poate fi ratată de o greșeală de ritm (iată!) Într-o frază, mai ales dacă are loc la sfîrșit, sau de o eroare de parafrazare, și chiar de punctuație. Fundamental, mă consider un stilist, și stiliștii pot deveni obsedați de plasarea unei virgule, de greutatea unui punct și virgulă. (...) Da, există și un astfel de animal ca un nestilist. Numai că nu sînt scriitori. SÎnt dactilografi. Dactilografi care Înnegresc kilograme de hîrtie cu mesaje diforme, oarbe și surde”. „Stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ani, că, după lozinca actualizată Nato ber alles, doar o fericită Întîmplare sau calcul supersecret uitat pînă și de cei care l-au inventat a făcut ca americanii să nu intre În război alături de Hitler, că și ăla era obsedat de experiențe. E atît de trist, Încît ajunge aproape incredibil și invers. În altă ordine de idei istorice, cred că s-ar putea spune că superficialitatea Înfiptă-n bășcălia națională (care-mpiedică mîndria să prindă formă și să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din New York și ne adresăm cu precădere publicului de pe Coasta de Est. Dar avem sursele noastre la L.A. și printre ele se numără și un detectiv particular care Își duce propria cruciadă și care preferă să rămînă anonim. El este obsedat de ani de zile de cazul Nite Owl și l-a anchetat intens, ajungînd la unele revelații uluitoare. Acest om, căruia Îi vom spune „Detectiv X“, a vorbit cu corespondenții lui Whisper și a dezvăluit următoarele: Una la mîna detectivului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-și finanțeze ei afacerile legale. Filmele erau erotice și șocante - cu monștri Înaripați care violau și ucideau. Ideea era a lui Patchett, care Își punea pe hîrtie fanteziile generate de stupefiante, oferindu-i lui Dieterling o călimară. Douglas a devenit obsedat de zbor și de posibilitățile sexuale adiacente. Dieterling Își iubea fiul, pe Douglas, În ciuda furiilor și acceselor lui ciudate. Îl disprețuia pe Paul, care era meschin, tiranic și prost. Douglas și Paul semănau teribil. Ray Dieterling a devenit celebru; Douglas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
școlii -, fanteziile lui Patchett desenate pe celuloid. Ajunse la adolescență furînd, torturînd animale, ascunzîndu-se În localurile cu striptease din cartierele rău famate. Acolo l-a și Întîlnit pe Loren Atherton. Acel bărbat malefic și-a găsit un complice. Atherton era obsedat de dezmembrări; Douglas era obsedat de zbor. Aveau o pasiune comună - fotografia - iar copiii Îi excitau sexual pe amîndoi. Astfel au ajuns la ideea de a crea copii conform propriilor lor specificații. Au Început să omoare și să monteze niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe celuloid. Ajunse la adolescență furînd, torturînd animale, ascunzîndu-se În localurile cu striptease din cartierele rău famate. Acolo l-a și Întîlnit pe Loren Atherton. Acel bărbat malefic și-a găsit un complice. Atherton era obsedat de dezmembrări; Douglas era obsedat de zbor. Aveau o pasiune comună - fotografia - iar copiii Îi excitau sexual pe amîndoi. Astfel au ajuns la ideea de a crea copii conform propriilor lor specificații. Au Început să omoare și să monteze niște copii hibrizi, fotografiind evoluția operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
profilul grav care nu se întorcea spre el, de parcă nici n-ar fi fost de față. Deci trebuia să lupte singur din nou. Din neputință sau frică sau indiferență sau nepricepere nu era alături de el. Sau era alături de el, dar obsedată de gândurile ei, care puteau fi grave, însă înainte de orice exprimau vanitate. Se gândea că trebuie să arate din nou încăpățânare și curaj de unul singur, ca și altădată, și că n-ar avea vreun rost să-i mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i rău în asta?“, și continuau să-i tremure mâinile când și-a aprins o țigară. „Nu vreau să știu, pentru că ai să-mi spui tot și am să țin minte tot, n-am să uit nimic și o să mă obsedeze pe urmă nu știu ce va fi făcut maică-ta pentru mine și...“ „Okay, okay, nu-ți mai spun nimic, am tăcut. Dar nu te-nțeleg.“ „Mai bine. Bref, nu vreau să-mi spui tot sau nu vreau să-mi mai spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uitare și a căință. Înțelegea ca pe o pierdere clipa acordată trupului, necesară, își zicea, totuși o pierdere pentru spiritul ce trebuie să recupereze. Într-o altă epocă a istoriei, ar fi fost un bun ascet. Ceva asemănător călugărilor medievali obsedați de o credință, ce își mortificau trupul pe care puneau prea puțin preț. Anacronic. Sau așa s-ar părea. Dar nu apuca să gândească și asta, nu se lăsa ademenit până la a gândi și asta, ci mai degrabă ceda tulburărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
convinsă că taică-său nu asta voia să-i arate, nu dorea să-l mâhnească. I s-a făcut milă de maică-sa, în momentele acelea ar fi vrut să fie băiat, i se părea că fetele ajung toate femei obsedate de câteva idei, se temea să nu i se întâmple la fel. Mai târziu, maică-sa a început să-i dea sfaturi care i se păreau stupide: să se ferească de băieți, să fie mereu prima, să țintească mereu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
parte a timpului preferi să vezi filme decât să vorbești cu oamenii. Nu văd pur și simplu filme, am spus eu după o scurtă tăcere în timpul căreia am avut senzația că mă pregătesc să mă arunc în ape tulburi. Sunt obsedat de ele. Fiona aștepta să mă explic. — De fapt, un singur film mă obsedează. Probabil că n-ai auzit de el. I-am spus titlul și a clătinat din cap. Am fost dus să-l văd de părinții mei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pur și simplu filme, am spus eu după o scurtă tăcere în timpul căreia am avut senzația că mă pregătesc să mă arunc în ape tulburi. Sunt obsedat de ele. Fiona aștepta să mă explic. — De fapt, un singur film mă obsedează. Probabil că n-ai auzit de el. I-am spus titlul și a clătinat din cap. Am fost dus să-l văd de părinții mei când eram mic. Am ieșit din cinematograf la jumătatea fimului și de atunci am această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]