9,574 matches
-
locuiește papa, iar eu auzisem de el de multe ori când preotul vorbea la radio în loc de Amos’n’Andy, care îmi plăcea. Și plaja era frumoasă acolo, zicea tata. Când o să se întoarcă, îmi promitea el, o să mă ducă la ocean, fiindcă eu nu am fost niciodată acolo, așa că o să văd cum arată o plajă cu valuri care se îndreaptă spre ea. La sfârșit, ne spunea că îi e dor de fiecare dintre noi mult mai mult decât s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
romantismul meu când venea vorba despre condiția iubirii. Nu exista nici o garanție că iubirea va supraviețui până mâine. Dacă erai iubit măcar o clipă, asta mi se părea extraordinar. Clipa iubirii echivala cu o veșnicie aparte. Precum algele pe valurile oceanului, ținându-se împreună un timp, așa era și cu oamenii - întâlnindu-se, trăind împreună un timp, pentru ca apoi să se despartă, dispărând pentru totdeauna. Dispariția fiind lucrul cel mai sigur în această lume. Imaginea înaripată a vieții mele mă zguduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ochii ei verzi. Beppo și Edith se holbau la ea ca și cum Maria Giudita ar fi fost chiar trimisa destinului. Benedetto avea o nouă lumină în trăsăturile feței. Sigur pe sine, le spuse părinților lui: - Anul ăsta nu mai e nici un Ocean Indian, Maria Giudita și cu mine plecăm în Alpi chiar mâine. Tinerii păreau foarte obosiți și s-au așezat direct în pat, fără comentarii. Edith a căutat imediat rucsacul lui Benedetto. Era fericită, ca în transă, și nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu mai era nimic în care să mai creadă. Ani de-a rândul plănuise pentru toți și pentru tot și ei acceptaseră fără revoltă, era sigur că așa va continua veșnic. Ieri Benedetto vorbise despre Aldrovandi, despre plonjarea în apele oceanului ca un exercițiu de stil. Cuvinte goale, pe care el le luase în serios. Benedetto abandonase visele lor pentru două picioare lungi de fată. Beppo începuse să râdă isteric, un râs învecinat cu hohotul de plâns. În tipografie totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cald, peste tot turiști, înfometați ca lăcustele, căutând ceva nedefinit care nu se găsea în țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Mereu la fel și totuși altfel. Și oamenii? Oamenii își aminteau foarte bine de Beppo și după o noapte l-au recunoscut chiar pe Jacopo, cu toate că el repeta cu încăpățânare că el nu era Jacopo. Dar în fața infinitului albastru al oceanului identitatea oamenilor nu înseamnă mare lucru. Oamenii deveneau mici, ușor de tentat să intre în răcoarea apei, trăind măcar o clipă în digestia marină. De-a lungul anilor, multe vieți se pierduseră, dar asta nu se băga de seamă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
său. Îl privea insistent pe Jacopo, încercând să ghicească de ce-l obligase să vină până aici. Jacopo se simțea obligat să vorbească: - E bine aici, trebuie numai să ne obișnuim cu aerul ăsta uscat. Poți să înnoți. Eu nu pot, oceanul e adânc, nu mai sunt tânăr. Am probleme cu inima și fac cârcei la picioare când intru în apă. Nu știu să înot, spusese el hotărât. Beppo nu știa ce să creadă, era ca într-un vis de după-amiază când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
adânc ca într-un somn embrional, își amintea crâmpeie din viață și îi venea mereu fraza absurdă: „Asta fusese tot?“. Spre seară se trezise pe faleză. Veneau spre el vocile sătenilor cântând un descântec de vindecare. Ei povesteau cum marele Ocean Indian se pregătea să atingă picioarele sfinte ale Domnului Rama, care va lua drumul peste ocean ca să ajungă la Sri Lanka. Beppo auzea vocile oamenilor vibrând deasupra mâinilor și picioarelor lui, pe care nu le mai putea mișca deloc. Și limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
absurdă: „Asta fusese tot?“. Spre seară se trezise pe faleză. Veneau spre el vocile sătenilor cântând un descântec de vindecare. Ei povesteau cum marele Ocean Indian se pregătea să atingă picioarele sfinte ale Domnului Rama, care va lua drumul peste ocean ca să ajungă la Sri Lanka. Beppo auzea vocile oamenilor vibrând deasupra mâinilor și picioarelor lui, pe care nu le mai putea mișca deloc. Și limba îi înțepenise între dinți. Zăcea înfășurat în pânze albe. Îl văzuse apoi pe Jacopo care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ațipise ca de obicei pe sofaua albastră din tipografie și nimeni nu-l mai putu trezi niciodată. Toți au fost șocați de moartea lui Beppo. O moarte fulgerătoare. - Era sănătos, de ce o fi murit atât de repede? - Dorul de apa oceanului, a spus Jacopo. Și n-a mai avut loc, bineînțeles, nici o călătorie la munte. Cinci ani după moartea lui Beppo, afacerile tipografiei înfloriseră neașteptat de mult. Datorită lui Benedetto, spuneau toți. Planșele lui Aldrovandi cu animale marine, așa numitele Teatro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am întrebat eu. - Tot felul de oameni cu bani: americani, nemți și alții ca ei, cuprinși deodată de febra fantasticului, a irealității, a spus Franco, conducând cu mână sigură mașina lui modernă. Cumpărau părți din locuințe vechi, transportându-le peste ocean, pentru ei nu era nici o problemă, tehnica era și ea un fel de fantasmă care funcționa bine în realitate. Toate astea trebuiau numai montate după desenele minuțioase ale lui signor Fumo. Uneori aceste părți de „castele“ erau fabricate cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cândva că s-ar putea visa. Viteza este uriașă, aproape că-ți smulge fața, dar asta pare să nu fie nimic în comparație cu măreția și oroarea a ceea ce se întâmplă sub noi, și anume ființa rea și uriașă care a devenit oceanul planetar, miliardele de fațete ale oglinzilor pe care le formează oribilele valuri și care reflectă soarele înghețat, orbindu-ne pe loc. Nu poți distinge nimic mai mult în căderea care îți amestecă organele cu frică, aducându-le până în creier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mașinii, cu însăși caroseria ei. Mașina fiind covor. Mustața mea, bruscă, pe care n-o aveam, e cât totul, reprezintă acum semnătura cuiva mare și nevăzut, care-și râde de noi. Drăcia, speriată, încearcă să se rețină de la a atinge oceanul și face sforțări eroice de a nu ne lăsa înghițiți. Dar cum să eviți inevitabilul în felul ăsta? Zbaterea inutilă și întrucâtva comică a vehiculului, care a dezvoltat de undeva din el niște picioare, special pentru această sinistră ocazie, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oricum, după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva Robert și colegii săi răspundeau veseli la lecție, zâmbind inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de mult absorbite în vid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
drept dușman al ei și vrând acum să mă nimicească? Iată că... într-adevăr, ceva se întâmplă... iar eu nu par să-mi revin. Mă scufund mai repede probabil decât ar face-o cel mai dens astru existent căzând în oceanele și mările planetelor. Ce se petrece, Fiu al Domnului, tocmai eu, despre care credeam că aș putea muta munții din loc cu puterea și credința mea, tocmai eu să rămân ferecat pe veci în lăcașul acesta fără margini al plângerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și nicăieri... ce bine! Nici măcar nu doare... Acum! Acum, în curând trebuie să fie gata, câtă bucurie simt pătrunzându-mi sufletul și totodată cu cât de multă ură împotriva a orice sunt încărcat, cred că aș putea umple mările și oceanele planetelor cu ea, cu ura aceasta sublimă și cumva totală, care l-ar putea mânia probabil până și pe cel mai blând dintre zei. Ceva nu e bine, însă. Ceva nu e cum trebuie, nu știu cum de simt asta atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
gândul de a mă plimba sau de a merge la un film. Era o seară de început de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi vorba de opulența americană, nu era dispus să cheltuiască prea mult dar se îngrijise să nu lipsească nici restaurantele nici spațiile de cazare. Deși generoasă, sala de jocuri nu avea nici pe departe dimensiunile pe care le văzuse peste ocean iar automatele de joc lipseau cu desăvâr șire. Știa că europenii nu se dau în vânt după acestea. Acordase însă spații largi meselor de ruletă și Black-jack. Un loc aparte îl rezer vase jucătorilor de poker, amenajase separeuri intime dotate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai repede spre lumină. Nu știa când își revenise în simțiri, trecuse un ceas, poate două, ori numai o bătaie din pleoape. Era un nonsens, însă timpul nu mai exista, știa asta cu certitudine. Întins pe spate, plutea într-un ocean de liniște, netulburat de nimic. Deasupra, era nemărginirea cerului spuzit de stele. Ochii îi avea închiși însă putea vedea fără nici o opreliște prin pielița pleoapelor. Ori poate nu? Nici nu era nevoie să întoarcă capul pentru a ști ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pămîntului, al bărbatului și al femeii, al șarpelui și al păsării, este creatorul a tot ce e viață, este cel care a Înălțat muntele deasupra mării, cel care a făcut marea, rîurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v-o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tîlhar și un ucigaș. Și tot ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
univers Într-o singură carte necunoscută din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am Întors la apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
stabili aceste legi, trebuie să plecăm de la cele mai vechi date pe care le avem despre om. Acest lucru ne permite să înțelegem că aceeași forță a acționat dintotdeauna: cea a emancipării omului de sub toate opresiunile. Viața a apărut în oceane în urmă cu 3,8 miliarde de ani, iar pe uscat ea a apărut în urmă cu numai 350 milioane de ani. Conform celor mai recente descoperiri, acum șapte milioane de ani, două primate îToumai în Ciad și Orrorin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care oferă sedentarilor ocazia de a duce o viață de cvasipăstori, de cvasinomazi, de cvasicavaleri însoțiți de niște cvasiturme, fără să fie supuși vreunuia dintre riscurile pe care le presupun călătoriile, beneficiind de o companie fidelă și durabilă într-un ocean de precaritate și lipsă de loialitate. în 1981, odată cu apariția în Franța a Minitel-ului, gigantul american al informaticii industriale, IBM, lansează primul său calculator portabil, IBM - 5150, fără să-și pună totuși prea mari speranțe în el. Calculatorul este dotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în 1990, comerțul transpacific reprezintă dublul comerțului transatlantic; jumătate din comerțul mondial se efectuează aici. Nouă dintre cele mai mari 12 porturi ale lumii sunt situate pe litoralul asiatic al Pacificului, iar majoritatea transportului comercial aerian al planetei traversează acest ocean. „Inima” se apropie din nou de Asia: două treimi dintre absolvenții cu diplomă ai facultăților americane de științe și de inginerie sunt, în 2006, de origine asiatică; chiar dacă ei mai rămân o vreme în Statele Unite, mulți creează impresionante rețele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
este chiar de 5 300 de dolari. în același an, învățământul superior din China formează 800 000 de ingineri, iar numărul abonaților la internet este mai mare decât în Statele Unite; salariile reprezintă însă doar a douăsprezecea parte din cele de peste Ocean. India, devenită democrație de piață începând din 1985, intră și ea într-o creștere puternică, dispunând de un sector industrial excepțional și de întreprinderi de nivel mondial. înregistrând, mai mult decât China, inegalități extreme, ea numără deja 80 000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]