3,226 matches
-
modalitate primară de supunere la dinamica Vieții permite tematizarea unor paradoxuri specifice creștinismului și, în primul rând, a structurilor afective care exprimă modul de a fi în lume al creștinului. Afectul nu deține calitățile joase ale unui sentiment oarecare, ci oglindește natura pură a Vieții înseși, în manifestarea Sa lăuntrică. Experiența renașterii pe care omul o trăiește în „sine” prin autoafectarea Vieții iluminează paradoxul coincidenței dintre suferință și bucurie. Acest paradox descrie, pentru creștini, condițiile necesare ale fericirii, rostite de Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru care castitatea spiritului este o condiție a plenitudinii iubirii 3. Ceea ce ar putea salva egoismul relației în doi este, paradoxal, fecunditatea biologică, organică. Negarea misterului nativității - înscris matricial în trupul uman - sau, altfel spus, refuzul principial de a procrea, oglindește o conștiință resentimentară, care suprimă viața celuilalt ca ultimă chemare a ființei 4. Aceasta este și interpretarea lui J.-L. Marion, care într-un important capitol consacrat fenomenologiei trupului 1 menține verdictul lui Michel Henry despre autismul oricărei relații epidermice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în intimitatea revelației Vieții făcute de Verbul întrupat în Iisus Hristos, omul poate căpăta un alt concept al „intersubiectivității”1, definit de pura transparență și perfecta gratuitate a generării Vieții divine (pe care Ioan Damaschinul a numit-o perihoreză), fidel oglindită în comuniunea de tip euharistic, doxologic și liturgic, a mădularelor „trupului mistic” al lui Hristos 2. Este corolarul definitiv al unei fenomenologii care se ambiționează să depășească determinarea grecească a gândirii filozofice europene, propunând o fenomenologie a Vieții pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
chirurgicală”. În fine, „ontologia socială” a Bisericii depinde de o descripție teologică fundamentală. J. Milbank aduce din nou în discuție dogma trinitară a creștinismului, pe care o explorează creator în direcția unei ontologii a diferenței. Pentru el, creația transfigurată eshatologic oglindește într-o anumită măsură structura paradoxală a Dumnezeirii. Deplina unitate ființială a umanității permite totuși diferențierea ipostatică. Această afirmație nu reprezintă o simplă speculație filozofică, ci o necesitate dogmatică ce trebuie discutată din perspectiva unei teologii a participației. Lumea viază
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui John Milbank demonstrează inconsistența proiectului modernității seculare, rechizitoriul său ar putea fixa păcatele oricărei alte epoci. Cu greu ar fi de găsit un pasaj istoric sau cultural în care teologia să se simtă acasă. La limită, istoria teologiei - cea oglindită în sinaxarul Bisericii - ar putea furniza o critică generală a tuturor modelelor de organizare politică și socială a umanității, fie că este vorba de era apostolică, constantiniană sau postbizantină a Bisericii. Poziția asumată de orice teolog consecvent cu Revelația biblică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al comuniunii, al iertării și al recunoașterii fiecăruia. Asimptotic, fiecare biserică (parohială sau mănăstirească) poate deveni o insulă a ordinii celeste („precum în cer așa și pe pământ”), rânduind viața lumii prin Duhul adevărului. Ordinea poetică a lumii se lasă oglindită în metafora paulină a grădinii în care lucrătorii aleși veghează doar buna rodire a semințelor dumnezeiești (1Cor. 3,5-6). Sub „cer nou” și din „pământ nou”, Biserica răsare ca trunchi al pomului vieții. Numai în „cealaltă cetate” - „Ierusalimul cel de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
incursiuni cosmice prin care însuși principiul acțiunii malefice este neutralizat. Prin urmare, deja Vinerea Mare reprezintă un început al biruinței. Faptul este confirmat de imnologia și iconografia bizantină, care indică dimensiunea irenică a acestei treceri (Pessah). Pacea nevăzută a Tatălui se oglindește deja pe chipul sfințit al Fiului. Deloc întâmplător, Sfântul Atanasie cel Mare vede înălțarea Fiului pe Cruce ca pe-o restaurare ecologică fără precedent în toată economia divină: „Domnul a venit ca să surpe pe diavolul și să curățească văzduhul”1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
valabil și ar trebui să fie luat în serios de decidenții fiecărei țări și, mai ales, ai țărilor dezvoltate. Cu prilejul Protocolului de la Kyoto, unii decidenți au pus mai presus interesele țărilor proprii (mari generatoare de CO2), decât interesele generale - oglindite în principiile conceptului de dezvoltare durabilă. Interesantă este și observarea multor variante ale conceptului de dezvoltare prezente în literatura de specialitate. I. Pezzy a inventariat circa 60 dintre acestea<footnote Berca, M. (2004), Ingineria și managementul resurselor pentru dezvoltarea rurală
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglica nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor Trimiterea la Francis Jammes s-a putut
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglicile nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor. Latura propriu-zis spectaculară, În sensul de Înscenare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
punct nu a fost menționat explicit, conceptul de realism nu este, desigur, cu totul străin de problematica pe care o avem în vedere. Evident, ne interesează prea puțin accepțiunea istorică a termenului (cum ar mai putea aspira astăzi literatura să oglindească o lume coerentă, temeinică, ordonată, așa cum se întâmpla în proza secolului al XIX-lea?), și într-o mai mare măsură aceea tipologică, pe care o aveau în vedere și teoreticieni ca Boris Tomașevski sau René Wellek. Primul se întreba retoric
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
subterană a raportului dintre literatură și lume și, implicit, a aceluia dintre imaginar și real. Contururile se destramă, iar „oglinda purtată de-a lungul unei oglinzi” nu este în fapt deloc obedientă față de real, ci mai curând sfidează imaginea lumii, oglindind deja oglinditul: venea seara, orașul se anima, venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul, să fim tandri, loz necâștigător, să fim tandri, bătător de covoare, să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri! în rochii de moloz și nuiele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
y, atunci ceilalți trebuie să prefere strict pe x lui y. [d.3.4.1*]: Restricție Breyer-Gigliotti. Oricare ar fi doi indivizi diferiți, dacă unul dintre ei aparține unei submulțimi E (a indivizilor empatici) a lui N, atunci acesta va „oglindi” preferințele celuilalt în perechea de alternative în care acesta din urmă are decisivitate. [t.3.1.1*]: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condițiile *L , P, 1Uf și 2Uf . [t.3.1.2*]: Există o funcție de decizie socială care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o implică pe cea a lui Breyer. footnote> a eU constă în faptul că empatia vizează mai degrabă rezultate globale decât rezultate locale. Dacă sunt empatic față de preferințele tale, voi face în așa fel încât profilul de preferință socială să oglindească profilul tău de preferință. Un individ este empatic în sensul tare, dacă dorește exact aceleași lucruri pe care celalalt și le dorește pentru sine pe întreaga mulțime a alternativelor, i.e. dacă eu sunt empatic voi avea exact același profil de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
social standard (în diversele sale variante) presupune că există anumite structuri generale ale minții umane care, prin interacțiune cu diferite medii (incluzând cultura), duc la asimilarea diverselor conținuturi, acest proces exprimându-se în final în similarități și diferențe interindividuale, care oglindesc similaritățile și diferențele de mediu/culturale. Așadar, dacă dorim să cunoaștem mai bine mecanismele psihologice, trebuie să ne orientăm spre cultură, nu spre biologic. Pariul psihologiei evoluționiste este însă că arhitectura minții umane e formată dintr-o mulțime de structuri
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
până atunci în încuietori de fier. Din văzduhul veacului celui nou nu venea o adiere proaspătă, păduratică, ci una gălbuie și dulceagă, ca dintr-un bulgăre de tămâie. De aceea stelele păreau uriașe și se vălureau, ca și cum s-ar fi oglindit într-o apă curgătoare. De altfel, reperele începuseră să se inverseze, prapurii, deși mergeau în față, închideau mai degrabă cortegiul, în loc să-l deschidă. Cei care duceau epitaful nu păreau să-l ridice, ci mai degrabă se opinteau să țină de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rând apă peste același zaț. Flăcările făceau ochii să scânteieze și figurile să se miște. Simți o nesfârșită milă. Văzu, pe de o parte, chipurile acelea, rămase în captivitatea dreptunghiului de carton. Pe de altă parte, se văzu pe sine, oglindindu-se în lumea celor două dimensiuni. Luă fotografia în mână și se simți precum sfântul de pe catapeteasmă. Numai că acela ținea pe tipsie același cap pe care-l avea și pe umeri, căci sfințenia și moartea îi fuseseră simultane. În vreme ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Scrisul românesc, 1973, p. 274-276, 278. Prin noutatea problematicii, a tipurilor, a soluțiilor artistice, romanele lui G. Călinescu - Bietul Ioanide și Scrinul negru - se înscriu în literatura română ca o operă capitală. Ele inaugurează o nouă tradiție în proza noastră oglindind problematica intelectualului și procesul de descompunere a aristocrației; ele se plasează pe o orbită care, din unele puncte de vedere, depășește cu mult aria preocupărilor legate de această tematică și în literatura universală a zilelor noastre. Originalitatea Bietului Ioanide ține
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cultură nu sunt consumatorii de bunuri intelectuale, oricât de rafinați ar fi ei, ci făuritorii valorilor culturale, cei care prin eforturi susținute completează tezaurul moștenit. Original e, de asemenea, Călinescu, și deosebit de interesant, prin modul cu totul inedit în care oglindește procesul de descompunere a aristocrației. De obicei, ori de câte ori scriitorii priveau îndurerați acest inevitabil deces social, manifestau o foarte pronunțată înclinație pentru reliefarea decăderii, a putreziciunii morale și intelectuale a aristocrației, înfățișînd-o ca alienată sieși, și speculând, în acest scop, uneori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suferă de depresie. Ca și o concluzie, în tratarea depresiei există o varietate de tratamente din care se poate alege. Terapia medicamentoasă, terapia cognitivă și terapia interpersonală par să aibă toate efecte majore asupra persoanelor depresive. Simptomele unei persoane depresive oglindite în cât de severă este depresia, cât de des reapare sau ce stres sau probleme personale sunt asociate cu aceasta pot influența terapeutul în a-și alege care este tipul de terapie optimă pentru individ. În completare, convingerile oamenilor asupra
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
viitor să fie aruncată de plasticieni, și nu de naturile muzicale. Știți că obsesia mea este de a reabilita individualul, dar nu ca individual stingher, ci ca individual investit de puterea generalului. Părăsesc deci cerurile (generalul), pentru a le vedea oglindite în apele noastre. Dacă ajung să triumfe, naturile muzicale vor reabilita pe cale artistică generalul, angelicul, și nu individualul de tip omenesc. Plastica în schimb, cu aplecarea ei către individual, poate contracara, și o face constant, obsesia de a căuta legi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuia comunicat și, pe de alta, o formă conștientizată în sine, născută prin imitații și adaptări succesive, și devenită importantă pentru ea însăși, adorată și cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte, ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor, care se oglindește impudic în combinațiile sale verbale și care de fapt nu are de spus nimănui nimic. Am citit totul pe nerăsuflate, captivat de ceea ce aflam. Mai rămânea să găsesc explicația incognito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în terminologia artei scenice, se numește etic. Vom spune numai 'n treacăt că un actor trebuie să cunoască tonul cel mai adânc și cel mai nalt al vocei sale vorbite și că în nuanțele infinite ale acestei scări se pot oglindi sute de caractere, mii de simțăminte omenești. Când un actor cunoaște însemnătatea fiecărui ton al glasului său, precum și fiecărei încrețituri a feței sale, abia atuncea își cunoaște averea și e artist. El mînuie persoana sa proprie ca pianistul un piano
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mulți din ci nu știu decât să arunce după poame cu pietre și chiar cu lăstari, rumpând crengile cu grămada și sfâșiind coaja cu o nepasare vrednică de condamnat. Iacă în câteva cuvinte tabloul posomorât dar adevărat în care se oglindește starea pomăritului la români. Se naște deci întrebarea: unde și cum să se facă cel dintâi pas spre îndreptare și, îndeosebi, unde să se deprindă noua generație, copiii țăranilor, la o esploatare mai înțeleaptă și mai rentabilă a bogățiilor naturale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vecinii de pe moșia Sinești, a căror devălmășie este și mai bine ilustrată când cer judecătoriei să-l oblige pe Ioniță Racoviță „a-și arăta dovezile și supt ce cuvânt se face neam cu noi”. Încă un caz în care se oglindește indiviziunea majorității structurilor din teritoriul obștii umbrăreștene răzeșești ne este sugerat de cererea unui cumpărător de pământ local, polcovnicul Sandu Avram. El solicita în martie 1852 Judecătoriei ținutului Tecuci să dispună a i „să alegi și a stâlpi” niște cumpărături
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]