2,372 matches
-
Siretelui n-a dorit să muncească la colectivă. Zicea omul că el s-a pomenit colectivist fără să fi semnat vestita cerere de înscriere de care s-a făcut atâta caz. Ca atare, a încercat să-și muncească cele două-trei ogoare în regim privat. Dar ți-ai găsit regim privat cu tovarășii, că n-a lipsit prea mult ca să-l condamne pentru încălcarea proprietății obștești și i-au întors sub bazolă mândrețe de grâu de toamnă în vederea pregătirii unei sole mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și face gălăgie că de ce borșu-i așa de limpede. După ce se trezește îi pare rău și se bate cu pumnii în cap, că, din gospodar, a ajuns un nimeni, un târâie brâu de pe azi pe mâine; un clăcaș pe propriul ogor au dorit să-l facă de alde ai lui Bordei și alții ca el. Mai bine mor ca bunicu, că a încurcat sticla cu țuică cu cea de Verde de Paris, dar cu pălăria în mână n-am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ajută-mă, bădie Nicolai, că-mi moare gloata de foame! Numai dumneata ne poți ajuta că ești brigadir, că eu la șefii aiștia ai noștri de paie n-am să ajung să mă căciulesc vreodată. Dar de ce, mă omule, că ogoarele tale îs la Colectivă! Și calu, mă! Și plugu, și boroanele... Că te-ai încurcat și tu ca grierul acela o vară întreagă, asta-i altă trebușoară... Dar oamenii se mai ajută între ei la necaz și la ananghie... Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dă și sufletul dacă cineva se află în nevoie. Țiganul oricât de necăjit ar fi nu plânge. El a știut întotdeauna să-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de păsările și animalele lui fără adăpost și hrană, tot așa s-a îngrijit și de bunii și străbunii noștri ca să nu li se piardă prin timp rădăcinile. Și apoi voi știți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de ocară, nu uităm că nu avem un loc al nostru pe pământ, așa cum spune și cântecul. Și nici voi nu trebuie să uitați acest lucru! Să țineți minte doar atât: că aveți dreptul, ca ființe lăsate de Dumnezeu pe ogorul său, să vă bucurați de soare, de fructele și podoabele pământului, de dragoste, de iubirea cea mare pe care trebuie s-o aveți față de părinții și neamul vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fost născut așa și cei din jurul meu mi-ar fi predat o demonologie domestică. Aș fi învățat să nimicesc și să-mi întorc demonul de la scopul său ca cei din povești ce îmblînzesc diavolul și-l pun să le lucreze ogorul. Căci puritatea e ușor de corupt. E același risc, poate chiar mai mic, mai mic decît ambiția idioată de a fi pur. Și strîmbătatea lumii nu poate fi îndreptată decît din interior, cu instrumente strîmbe. Mă uit la viitorul meu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cinci chile, cu gura strâmtă, în care umplea mama borș și mâncați-nemâncați, doar în pantalonașii scurți făcuți de bunica dinspre mama, o tulim la gârlă să găsim un loc bun printre păpuriș. Ne dezbrăcăm de pantolanași, lăsându-i în capătul ogorului nostru cu popușoi care ajungea până la mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu mamele lor sau cu surori mai mari. Găsim loc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acasă. Să nu credeți că ne lăudăm, dar prinseserăm mulți porcușori și zvârlugi și câțiva cărășei, chiar și vreo doi-trei chișcari mai mici, cât mama să ne facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai casei. Cum ne îndepărtaserăm de ogorul nostru, ne-am dus să ne luăm pantalonașii lăsați acolo. Când ajungem la locul știut, ia-i de unde nu-s. Începem a căuta prin păpușoii din ogorul nostru, dar și al vecinilor, cu gândul că cineva a făcut o glumă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai casei. Cum ne îndepărtaserăm de ogorul nostru, ne-am dus să ne luăm pantalonașii lăsați acolo. Când ajungem la locul știut, ia-i de unde nu-s. Începem a căuta prin păpușoii din ogorul nostru, dar și al vecinilor, cu gândul că cineva a făcut o glumă. Și văzând că nu-i găsim, cu oala cu pește ne îndreptăm spre casă în pielea goală. Ca să nu fim văzuți de multă lume, ne abatem prin
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care nu era departe, intrăm întrun suflet și mama, care trebăluia ceva prin fața chilerului, când ne-a văzut, a început a râde, întrebându-ne ce ni s-a întâmplat. Îi povestim că nu ne-am mai găsit pantolanașii în capătul ogorului nostru, că cineva ni-i furase. Dăm oala cu pește, intrăm în casă și luăm pantaloașii de sărbătoare pe noi, apoi începem a-i povesti întâmplarea cu mătușa Pălădoaia. Mama, după ce a râs bine, ne-a mustrat, spunându-ne: - Nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
frumos. Când mașina a virat la stânga din șoseaua europeană ce duce spre Huși, apoi spre Albița, a intrat pe drumul pietruit care merge spre satul lui natal Cordeni. De o parte și de alta a drumului străjuit de nuci, vede ogoarele înverzite cu grâu, cu porumb și cu floarea-soarelui ce se unduiau în lumina blândă a soarelui și în adierea vântului. Acest drum îi era foarte cunoscut încă din copilărie, din adolescență și din nenumăratele întoarceri în sat, când venea să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-n pace, nu m-a născut în casă, cum de obicei nășteau femeile de la țară, pentru că pe atunci nu erau maternități ca acum, fiind asistate de moașe unele cu puțină carte, altele fără. Mama m-a născut pe câmp, în ogorul de porumb așa cum am mai spus, la prășitul de al doilea, când porumbul sau popușoiul, cum i se mai spune ajunge la genunchi. Când am crescut mare ca să pot înțelege, mi-a spus că era însărcinată cu mine în luna
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
însărcinată cu mine în luna a șaptea. Și, deși era însărcinată, deci mă purta în burtica ei, împreună cu mama ei, adică bunica Marghioala și cu încă o bătrână căreia sătenii îi spunea baba Ioana au mers la prășit pe un ogor pe tarlaua Țurchea, cam la un kilometru și jumătate de casă. Pe fratele mai mare Gică, de vreo șase ani și pe sora Maricica de trei ani i-a lăsat în grija bunicii dinspre tată, Maria. Deci au mers la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
scăpai sapa în picior și te tăiai. Atunci puneai țărână pe tăietură, fără a te teme că s-ar infecta rana. Bunica a trimis-o pe baba Ioana să-i spună tatălui Manolache că Veta, nevastă-sa, a născut în ogorul cu popușoi. În urma ei, bunica și mama se rugau să nu mor. Tata care știa a face multe meserii, era la construit o casă în sat, la o rudă. Când i s-a dat vestea, a lăsat lucrul, a fugit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
meserii, era la construit o casă în sat, la o rudă. Când i s-a dat vestea, a lăsat lucrul, a fugit acasă, a înhămat calul la căruță, punând niște țolice și a mânat cât se poate de repede la ogor, dar nu înainte de a-i spune babei Ioana să meargă la preot și să vină la casa lui, fiindcă se gândea că, dacă s-a născut copilul pe câmp, poată să moară nebotezat. Când a ajuns la ogor, bunica mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
repede la ogor, dar nu înainte de a-i spune babei Ioana să meargă la preot și să vină la casa lui, fiindcă se gândea că, dacă s-a născut copilul pe câmp, poată să moară nebotezat. Când a ajuns la ogor, bunica mă ținea înfășurat în pestelca ei. Tata a luat-o pe mama cu grijă și a așezat-o în căruță, în timp ce bunica mă ținea în brațele ei. S-a urcat și ea în căruță cu mine și tata a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sunt îngeri? Iată o mare taină a omenirii. Am citit vreo cinci tratate despre religiile lumii, dar răspunsul tot nu l-am găsit. Să las lucrurile acestea la o parte și să spun că n-am murit în câmp, în ogorul cu popușoi, n-am murit nici după ce am fost botezat. Mama mi-a spus că am vorbit destul de greu. Abia pe la patru ani am început să bolborosesc și eu cuvinte, dar care nu puteau fi înțelese. Credeau că voi rămâne
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a nins foarte puțin, dar gerul a fost cumplit peste Moldova. Grâul, secara și orzul de toamnă semănat în toamna anului 1945, a răsărit frumos, dar din cauza lipsei de zăpadă și a gerului din lunile de iarnă ale anului 1946, ogoarele semănate arătau primăvara ca pârjolite de foc. Ici-colo mai erau smocuri de grâu, secară sau de orz. Gerul distrusese culturile de toamnă. Ploaia puțină căzută în primăvară nu a mai putut ajuta cu nimic recoltele. Oamenii au semănat orz de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Școală Normală de la Ședriceni-Dorohoi, care avea înscris la loc de cinste acel „decalog al școlarului”, adevărat cod de conduită pentru viitorii învățători. Educator cu vocație, autorul pune accent pe calitățile deosebite pe care trebuie să le aibă orice lucrător pe ogorul școlii, scoțând în evidență faptul că educatorul nu este un funcționar oarecare, ci o personalitate adevărată cu înalte răspunderi sociale și morale, care se impune prin ținută și calități deosebite. Pentru educator catedra este precum altarul pentru preot. Dacă activitatea
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de pasiune și vocație pedagogică. Cu mintea deschisă, ageră, stimulată de slova cărții, și-a propus ca țel să ajungă învățător în satul natal și a ajuns un desăvârșit pedagog - un adevărat model de urmat. A slujit și a sfințit ogorul școlii formând generații întregi de învățători care, la rândul lor, au făcut cinste pedagogului care i-a pregătit. Dacă în perioada activității la catedră a publicat două volume de „Preocupări pedagogice”, conținând „Studii și cercetări psihopedagogice” în două volume (1982
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Această scrisoare a primit un răspuns de șase pagini, în care-i mulțumeam pentru cele două volume și făceam multe referiri nostalgice din perioada anilor ’60, când drumurile noastre se intersectau și când fiecare din noi munceam cu râvnă pe ogorul școlii bârlădene. Deoarece anterior expediasem la Piatra Neamț câte o carte Doinei Teodoru-Gavriliu și lui Ion Strătilă, colegi de liceu ai fiicei mele, în cutia poștală găsesc o frumoasă scrisoare de la Doina, mulțumindu-mi pentru gest și mai ales pentru unele
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a regimentului, este decorat pentru merite excepționale pe câmpul de luptă, cu o decorație care, dacă ar fi fost ofițer, era echivalentă cu ordinul „Mihai Viteazul”. După război, cu dragoste mistuitoare de adevărat luminător al satului, lucrează cu pasiune pe ogorul școlii din Priponești, până la pensionare. Eram elev al școlii Priponești prin clasele a III-a - a V-a, dar nu l-am avut ca învățător, ci ca director al școlii. Era un om înalt, bine legat, aproape atletic, cu o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
s-aratA dragaIai! PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai frumoasă. Pe mine mă mângie soarele cu razele lui călduțe și luminoase. Eu trezesc la viață întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeață, pomi în floare, zumzet de a1bine,ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, cată viață și veselie peste tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat! Cine oare îi va lua locul? Iat-o! E vara îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de daruri: soare arzător
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de smoală, În jurul cărora roiau oameni În pufoaice și căciuli cu urechi, cu ochi arzând de foame, agitând linguroaie mari de lemn deasupra unor bliduri goale. Dincolo de fâșia de pământ arată și Împrejmuită cu un gard de sârmă, se Întindeau ogoarele fără haturi, dincolo erau colhozurile, foametea, tătucul Stalin, Siberia, deșertul Gobi, stepa, tătarii, picenegii și cumanii, dincolo era și marele popor galben, care, după cum Îi citise babulea Tatiana din Cartea sfântă, urma să stăpânească lumea. Atunci avea să fie vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
roadele mult așteptate și ceea ce semăn de cinci ani încoace, începe să rodească spre bucuria și convingerea mea, că ceea ce am spus în această carte este adevărat și verificabil, în legătură cu liniștea din interior. Am schimbat pur și simplu sămânța pentru ogorul meu și acum recoltez ceea ce am semănat, nu trebuie să mă credeți pe cuv=nt, nu este obligatoriu acest lucru, fiecare culege ce seamănă și dacă nu dorește să schimbe recolta atunci seamănă ce-a semănat mereu și va recolta
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]