18,249 matches
-
rareori, oricum e departe de a gîndi că poate da cuiva sfaturi, abisal de departe..." (p. 7). Înduioșătoarea complicitate a celor slabi, pe-ale cărei efecte, distilate în tării venite de nicăieri, mizează, dintotdeauna, literatura. Tristețea regăsește tristețea, și-această omenească, prea omenească descoperire ogoiește neaplecarea către faptă, hrănind-o cu cenușa, amestecată în hîrtie, a altor dureri. Dureri străine? Niciodată... Similia similibus curant. Acea "oboseală neîncrezătoare", una din formulele bine găsite ale lui Raicu, în care intră mult din neputincioasele
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
e departe de a gîndi că poate da cuiva sfaturi, abisal de departe..." (p. 7). Înduioșătoarea complicitate a celor slabi, pe-ale cărei efecte, distilate în tării venite de nicăieri, mizează, dintotdeauna, literatura. Tristețea regăsește tristețea, și-această omenească, prea omenească descoperire ogoiește neaplecarea către faptă, hrănind-o cu cenușa, amestecată în hîrtie, a altor dureri. Dureri străine? Niciodată... Similia similibus curant. Acea "oboseală neîncrezătoare", una din formulele bine găsite ale lui Raicu, în care intră mult din neputincioasele neliniști ale
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
chiar cînd ți se pare că te strîng: " Scriind despre el, n-aș vrea decît atît, să regăsesc ritmul acestei respirații naturale. Și, măcar pe durata propriului meu text, să respir. Simplu, omenește, fără efort." (p. 16). Un elan al omenescului de care, în '87, cu greu putea fi vorba. Însă pe vise și pe dorințe n-a pus nimeni, niciodată, impozit. Deși mulți vor fi încercat. Nu, "cartea cea mai liberă scrisă vreodată în românește" (p. 30). Citită la vîrsta
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
în bătaia reflectoarelor, ești supus unui interogatoriu. De aceea, neajunsul interviurilor televizate constă într-o triplă dificultate: că trebuie să răspunzi cu miez la întrebări cel mai adesea imprevizibile, că apoi trebuie s-o faci imediat, fără întîrzieri punctate de omenești pauze de gîndire, și, în al treilea rînd, că trebuie s-o faci pe viu, expunîndu-te privirilor altora. Așa se face că, spre deosebire de interviurile înregistrate pe repertofon sau de cele purtate prin corespondență, cele televizate au cea mai mare șansă
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
Isus, nu face reclamă de miracole, nu face retorică pe seama lor. Dar cele povestite de el capătă greutatea credibilității imediate, iar mica sa cărțulie devine una foarte grea". "Greutate" ce se relevă în atestarea concretă a participării divine la suferința omenească, în cele mai grele condiții "Și îndeosebi pentru că unele fapte sunt, într-adevăr, la limita miracolului și nu se pot explica fără intervenția divină. Iar aceste fapte devin, în breviarul părintelui Boilă, asemenea unor parabole extrase din viața reală, adevărate
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
grijă de tine, mamaie, și să mănînci, să mănînci, auzi?". "Și tu să ai grijă de tine, copilă hăi, tocește cartea și mai lasă calculatorul". Un episod din (i)realitatea imediată în care se pot desluși multe "ahturi și ofuri" omenești, cum le zicea Creangă, de aici și acum: grija nepoatei pentru hrana bunicii și, implicit, pentru resursele precare, desigur, de a o procura ("lasă că mănînc eu, cînd mi-e foame", i-a răspuns), bunul simț al bunicii care îi
Raport despre starea cărții by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7420_a_8745]
-
defunctul Paraschiv. Cu gândul la tiradele ce urmează a fi susținute, în vidul propriei alcătuiri morale, bravii generali nu văd, pur și simplu, silueta contorsionată de suferință a unei mame care-și poartă copilul mort, într-un maraton al disperării omenești. Când Irina, împreună cu fata ei Sanda, intră în sfârșit în înfricoșătoarea morgă, asistăm la o scenă de o frumusețe insuportabilă. Paginile 499-505 detaliază disecția, deopotrivă cu vorbăria autopsierului și cu reacțiile mamei distruse. În acest plan mai adânc al romanului
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
Marta Petreu ajunge la concluzii poate surprinzătoare, dacă nu șocante: ceea ce pentru mulți părea să fie rezultatul unei risipe de imaginație și al unei infatigabile abilități în combinarea unor termeni aparent incompatibili, cu scopul de a pătrunde în abisurile sufletului omenesc, nu este decât o descriere cvasi-realistă a simptomelor bolilor care nu l-au ocolit pe autor și o angoasată anticipare a evoluției acestora. Scrie Marta Petreu: Caracterul repetitiv al operei sale (firește, este vorba de Cioran - n.n.) se explică prin
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
mâncare sunt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, până la moarte". Floare la ureche pare această îmblânzire a cărților, deoarece, ca și Emma Bovary, este prea atras de real ca să se mulțumească gratuitatea viselor și călătoriilor mentale. Această pasiune "omenească" se cere împărtășită, cu cine altcineva decât cu oamenii?! Și aici începe cea mai grea parte a vieții lui Firmin. Tânjind după compania oamenilor, dar și după dragostea acestora, șobolanul suferă o mare dezamăgire când constată discrepanța dintre imaginea lui
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
lume și imaginea reală a lumii. Norman, proprietarul librăriei, pe care șobolanul îl urmărește zilnic de la înălțimea unei găuri în tavan și cu care crede că își poate împărtăși pasiunea, la o cafea, citind ziarul de dimineață, are un comportament omenesc, prea omenesc, tratându-l cu niște bobițe: "erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brânză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust". Trădat, dar scăpat cu viață din plasa iubirii, Firmin se bucură câtva timp de atenția și
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
imaginea reală a lumii. Norman, proprietarul librăriei, pe care șobolanul îl urmărește zilnic de la înălțimea unei găuri în tavan și cu care crede că își poate împărtăși pasiunea, la o cafea, citind ziarul de dimineață, are un comportament omenesc, prea omenesc, tratându-l cu niște bobițe: "erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brânză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust". Trădat, dar scăpat cu viață din plasa iubirii, Firmin se bucură câtva timp de atenția și afecțiunea lui
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
maya de pe simboluri, taie în două concepte îmbătrînite, reînsămînțează în frageda țarină a semioticii / retoricii mituri antropologice / ontologice, reasamblează fragmente de cosmos, într-un haosmos (sic! - n.n ) anticipator de alte și alte esențe / aparențe ale cunoașerii / interpretării/ valorizării; corpul omenesc creează preajma, ca să se reflecte în ea; își însușește exterioritatea ca să-și habitalizeze și recontextualizeze propria interioritate (spre infinitul / transfinitul ei)." După așa grindină, simți nevoia să te scuturi la propriu, iar gîndul că articolul se întinde pe alte 20
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
Alex. Ștefănescu În mijlocul sălii mărșăluiește - deși rămâne la nesfârșit nemișcată - o mică armată de țărani fantomatici, confecționată din costume populare așezate pe umerașe-stative. Între căciuli și sumane, între broboade și ii nu se văd fețe omenești, ci doar puțin întuneric, iar din mâneci nu ies mâini. Straniul grup statuar este un memento adresat amnezicei societăți românești de azi. Amintiți-vă că am existat, amintiți-vă că am fost uciși! Acesta este mesajul expoziției }ăranii și comunismul
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
avem reprezentarea clară a faptului că România - țară denigrată, din ignoranță sau josnicie, de unii din propriii ei intelectuali, care îi deplâng la nesfârșit, în mod mecanic, pasivitatea - s-a opus de fapt, pe scară largă, cu sacrificii de vieți omenești, instaurării comunismului. A fost rezistența armată din munți, au fost, apoi, numeroasele răscoale ale țăranilor, de o dârzenie ieșită din comun. Există apoi panouri cu zeci și zeci de chipuri de țărani arestați, fotografiați, ca în dosarele de anchetă, din
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
să recunoști că pîrghiile psihologiei colective ascund atît de numeroase variabile încît fluctuațiile spiritului public nu ascultă de graficele prospective ale sociologilor. Pe de altă parte, rezervele pe care omul acesta le stîrnește țin de o reacție previzibilă a vanității omenești. Mai întîi, cauza e de căutat într-o psihologie a reflexelor condiționate: cînd am fost educați în spiritul unei prudențe temătoare privind temele delicate ale culturii naționale - , perioada interbelică, închisorile comuniste, rezistența din munți, biserica, credința etc. -, e firesc ca
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
copilăriei, tinereții și bătrâneții mutilate de război. Proza lui D.R. Popescu, a lui Marin Preda, a lui Eugen Barbu și a altor autori reținuți în manuale se înscria în aceste coordonate date, necontrazicând viziunea oficială asupra evenimentelor, ci adăugând nuanțe omenești, particularizatoare, de suferință. Numai soldatul hitlerist provocase parcă aceste suferințe; în nici un caz cel sovietic, de care, totuși, ne lovisem trei ani buni. E un fapt că rescrierea paginilor de istorie națională s-a făcut și cu ajutorul literaturii, căreia i
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
umbra de pe zid/ difuză ca o herghelie de cai orbi/ umili, fiecare crezându-se protest/ din unilateralitatea ciulinilor/ în gulagul de stufuri". Marea calitate a scrisului Cătălinei Cadinoiu stă în capacitatea cu totul specială a autoarei de a înțelege sufletul omenesc. "Est-ce ainsi que les hommes vivent?", celebrul vers al lui Louis Aragon ar putea figura pe coperta unui eventual volum alcătuit din cele mai reușite versuri ale Cătălinei Cadinoiu. Ușurința poetei de a intra în sufletul unor personaje dintre cele
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
refuzul de a vorbi la posturile de radio combatante: Europa liberă, Vocea Americii, BBC, Deutsche Welle, deși cunoșteau perfect motivul, adică necesitatea de a-mi proteja familia rămasă la București... Altminteri, până la plecarea mea din Franța, în 2002, raporturile noastre omenești au rămas foarte bune. Ultima vizită pe care le-am făcut-o în Nord-Estul Parisului, în compania prietenului Alexandru Călinescu, în acei ani guest profesor la INALCO, mi-a rămas înscrisă cu emoție în memorie. - Tot în Plecarea prin luptă
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
trăindu-și lumea cu ochii deschiși, la un spectacol cu O scrisoare pierdută: "Oamenii lui Caragiale nu sunt conștienți de ridicolul pe care-l duc în cocoașă. În inocența olimpiană a mediocrității lor stă de altminteri toată seva comică și omenească din Caragiale." Și, în crescendo, mai departe: "Ridicoli, acești bieți oameni? Se poate. Dar atât de senini, atât de nevinovați, atât de umani!" (p. 29). Rîsul, e carevasăzică, o demi-tristă consolare. Ca și uitarea, fărîma de hipnoză promisă de un
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
viitoarele capodopere și să fie convins că le-a pregătit el însuși prin poeziile lui. Rareori a adus cineva, în secolul al XIX-lea românesc, un mai vibrant elogiu Poeziei, decît Alexandrescu: "...poezia e cea mai antică artă a spiritului omenesc; de aceea, în ierarhia literelor, poezia are un loc așa de înalt. Ea face cea mai mare parte a gloriei națiilor; și cele mai însemnate fapte, cele mai înalte descoperiri au trebuință de ajutorul ei ca să poată trăi". Ea este
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
-și cozile fracului, pentru a transcende într-un fel personal moștenirea primită". Ei bine, acolo unde artistul însuși, precum și cititorul de bună credință, văd liniile de forță ale creației, chinul de a prinde în cuvinte suferința, dar și triumful sufletului omenesc, controlorii minții și ai libertății de expresie simt nevoia să te coboare în zona pedofiliei, a violului sălbatic, a întinării bestiale a inocenței copilăriei. Straniu e că una din cărțile ce trece drept un denunț al fanatismului de tip islamic
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
nu peste mult, o primă recluziune mistică sub chepengul din locuința vrăjitoarei Icoana. Aici va răsfoi, fermecat, Biblia și va asculta, într-o cu totul altă dispoziție, amuzante descântece erotice destinate cuplului prezidențial. Că nu atât religia, cât articulațiile ei omenești constituie nucleul de interes al cărții putem deduce dintr-un capitol, nemilos, în care nebunia epocii de naționalism obtuz e rezumată - în cadrele ficțiunii - plauzibil: "Trebuia să inventeze el o religie, să-i ia prin surprindere pe români și să
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
seninătate, o transparență și o blândețe a viziunii, care contrastează cu dramatismul, încrâncenarea sau patetismul poeților amintiți. Autoarea pare că vorbește cu Dumnezeu așa cum respiră, iar când poemul ia forma rugăciunii, nu mai știi care dintre cele două voci aparține omenescului și care - divinului, deoarece întrepătrunderea, reverberația sunt depline, întrebarea și răspunsul au devenit o singură entitate. Fericită este în unicitatea trăirii și exprimării o poetă ca Luminița Niculescu... Fericiți vor fi cititorii unei asemenea cărți, precum Prețul sufletului, căci ei
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
d-apoi un text tipărit într-un ziar, și acela depășind mărimea unui anunț publicitar, cum sînt, din nenorocire, comentariile mele din Evenimentul Zilei". Cristoiu a adăugat că, după ce a citit stenograma declarației deputatei PDL, a simțit "acul invidiei pur omenești". Cristoiu mai spune că acolo unde el a văzut elogiu adus de Traian Băsescu Guvernului, Udrea a văzut ironie din simplul motiv că el îl vede pe Băsescu "cu ochii, ca orice bărbat, iar dînsa îl urmărește cu ochișorii, ca
Udrea, ironizată de Cristoiu. Ce crezi că i-a spus? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79665_a_80990]
-
înrudire mentală cu făcătorul ei. Constați că un gînditor îți seamănă și simți imboldul de a-i adînci cărțile. Mai mult, singurii filozofi pe care îi putem aprofunda sunt cei de care ne-am simțit legați printr-o spontană empatie omenească. În schimb, cînd afinitatea inițială lipsește, împreunarea minții cercetătorului cu carnea operei autorului va fi precară. Vom asista la un efort exegetic care, desfășurat sub silnicia oarbă a unei ambiții auctoriale, va fi atins de sterilitate. Căci un comentariu e
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]