16,318 matches
-
Perfidul Albion - mârâia Licențiatul Calzas, care nu-i putea suferi pe englezi de când, cu niște ani În urmă, Întorcându-se din Indii, fusese cât pe ce să fie capturat de Walter Raleigh, un corsar care le dărâmase un catarg și omorâse cincisprezece oameni. — Mână de fier, sugera Vicuña, strângându-și unicul pumn care Îi mai rămăsese. Ereticii ăștia nu știu decât de frică... Asta-i recunoștința lor pentru ospitalitatea oferită de regele stăpânul nostru! Încuviințau precaut cei de față, printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Oricum, Alatriste nici nu avea cu ce să le dea. Până și cuțitul de parlagiu i-l luaseră din carâmbul cizmei când l-au arestat după Încăierarea din corral-ul de comedii; unde, cel puțin, intervenția englezilor făcuse să nu fie omorât pe loc. — Akoom siuntem kit, spusese Charles al Angliei când garda năvăli ca să-i despartă pe adversari sau ca să-l protejeze pe el, nu se știe prea bine. Și după ce băgă spada În teacă se Întoarse cu spatele, odată cu Buckingham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și foarte nedoritori să abjure, lepădându-se de Mahomet. Căpitanul ridică din umeri cu simplitate. — Poate, replică. Dar acesta nu era războiul meu. — Așa? Ministrul Își arcuia acum ambele sprâncene simulând surpriza. Dar a asasina la comandă este? — Eu nu omor copii, nici bătrâni, Excelență. — Mda. De aceea ți-ai părăsit corpul de armată tercio și te-ai Înrolat pe galerele noastre de la Napoli? — Da. Dacă tot trebuia să spintec păgâni, am preferat s-o fac cu turci maturi și războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dau seama... Privirea ministrului se schimbase: acum era mai dură, mai insondabilă. E adevărat ce se spune, că acum câteva zile i-ai salvat viața unui anume călător englez pe care un camarad de-al dumitale era gata să-l omoare? Alarmă. Fuga la arme În răpăit de tobe și stridențe de trâmbiță, gândi Alatriste. Întorsătura aceea a discuției cuprindea În ea mai multă primejdie decât o incursiune nocturnă de-a olandezilor când el tercio dormea dus cu capul pe fasciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
O burniță rece Începu să umezească lespezile care acopereau esplanada regală, devenind destul de repede o ploaie măruntă ce Împrumuta tonuri de gri fațadelor clădirilor din apropiere și le reflecta tot mai clar pe dalele ude de sub picioarele mele. Ca să-mi omor timpul, mă amuzam privind cum se desenau contururile acelea Între pantofii mei. Cu asta mă ocupam când am auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
afacerea nerezolvată dintre el și mine. Și că viața-i lungă până se scurtează brusc... Zi-i și că ne-om mai Întâlni noi cândva, negreșit, și că de data aia sper să am mai mult noroc și să-l omor. Fără nervi, fără mânie: cu calm, În spațiu și timp. E vorba de o chestiune personală. Ba chiar profesională. Și, de la profesionist la profesionist, sunt sigur că mă va Înțelege perfect... O să-i transmiți mesajul? Din nou scăpărarea albă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui, negri și duri ca pietricelele de jais se opriră În sfârșit asupra mea. — Îmi Închipui c-o să ne mai vedem, zise, plecând. Dar deodată se opri și se Întoarse pe jumătate. Deși, știi ceva? Ar fi trebuit să te omor acum, cât ești Încă un țânc... Înainte de-a deveni bărbat și a mă curăța tu pe mine. Apoi Îmi Întoarse spatele și se Îndepărtă, devenind iar umbra neagră care a fost Întotdeauna. Și i-am auzit râsul pierzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
treci strada!” se stropși la el cât ai zice pește un client mai vechi al forumului, care-și semna consecvent misivele duios-amenințătoare cu numele „Anofelul”, probabil un pensionar de al „organelor” de la Mănăsirea Secu, onorabil cetățean postdecembrist care-și mai omora și el plictisul și se silea din răsputeri să mai fie încă de folos societății, pișcând în stânga și dreapta pe forum cu trompa-i punguentă, încă doritoare de sânge. Plictisit, Bart trecu pe alte forumuri, în căutare de interlocutori mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
niciodată, dar cred că știu prin ce ai trecut. Crăița o privi întrebător. Să zicem că înțeleg. Nu trebuie să te droghezi, ca să înțelegi că drogurile te duc pentru puțin timp într-o lume care pare frumoasă, dar te pot omorî... Să zicem că sunt suficient de inteligentă ca să înțeleg cum e cu drogurile fără să mă droghez și cum e cu băutura, fără să mă îmbăt! Deci eu sunt o proastă?! În privirea Crăiței era ură. Parcă vorbeam despre mine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că un câine mare, alb, ar fi atacat doi drumeți, într-o dimineață, doborând pe unul dintre ei, celălalt scăpând cu fuga. Cine știe cum stătuseră, de fapt, lucrurile. Drumeții nu erau de prin partea locului, poate cel scăpat mințise. Dacă își omorâse tovarășul? Se petrec atâtea. Și un copil, cică, văzuse, de curând, într-o margine a târgului, o pereche de lupi albi. Animalele stăteau nemișcate și priveau spre așezare. La început a crezut că sunt câini, erau departe, dar după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din aceeași stirpe: venise, cu mulți ani în urmă, un muntean cu vreo trei, patru: săreau și la urs. S-ar fi năpustit și asupra lupilor, sigur, dar confuzia, atunci, ar fi fost și mai mare. Pe care să-l omoare omul și pe care să-l ferească? Sau - cum a zis învățătorul-poet: „Se vor linge, fiind neamuri, și vor sări și unii, și alții la lume!”. Un deștept. Poate așa era în poemul lui. Donna Iulia privea vânzoleala ce cuprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în puștile lui!” „Și-n capu’ lui!” Vox populi. Mulțimea are simțuri aparte, cade mereu în picioare. Târgoveții picaseră în căcat. „Ne-a împins un vântură-lume!” „Un nemernic! Ce, a fost la vreun război? Poate la vreo încăierare, o fi omorât pe cineva...” „Așa ne trebuie! Ne-a găsit pe noi idioți!” „A belit-o dacă nu vin lupii!” Nu se mai temeau de haite. Vroiau să năvălească sute de lupi; sau douăzeci; șapte-opt; numai să nu rămână prostiți. I-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Îi vedea puștile, amândouă pe umărul stâng, pe cel drept purta un sac albastru. Pășea întins; nu răspundea nimănui; privea uneori în sus. Apăruseră câțiva vulturi hoinari. Roteau în cercuri largi. Însoțeau, totdeauna, haitele: în urma lupilor albi rămâneau multe stârvuri: omorau peste trebuință; poate în joacă, nici Vânătorul nu era sigur: uneori i se păreau furioși la culme. Păsările cercetau locul. Câinii stăteau nemișcați, adulmecând spre miazănoapte; pufneau, din când în când. Se arăta, vag, soarele. Era liniște. Vânătorul de lupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
târgoveții erau siguri. „Lăsați-l!” a răcnit de pe piatră. „Nu e rostul vostru să faceți ordine! Sunt alții mai în măsură! Vedeți-vă de treburile voastre, să nu iasă cine știe ce tărășenie!” Alături de Șeful postului mai erau vreo șapte-opt jandarmi. Cine omoară azi un ceasornicar, mâine răstoarnă primarul! Poate datorită zvonului ce străbătea târgul de câteva zile ieșise trupa. Umbla vorba că maimarii țării ar dori și ei un orologiu-minune. Să-l aibă acolo, în Capitală, unde s-ar fi putut petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
neașteptată crezare, adăugându-se, astfel, unei povești ce, în loc să se limpezească, devenea tot mai nedeslușită. După un timp, noaptea, unii târgoveți zăreau în atelier umbra Ceasornicarului: își căuta cărțile; alții spuneau că este a Filozofului, tot după cărți umblând. Fusese omorât de către Profesorul de naturale, așa a stabilit ancheta, dar nimeni nu a crezut asta. Profesorul s-a spânzurat în arest; și a lui putea să fie umbra, susțineau câțiva. Cei mai mulți nu zăreau nimic, au fost puse pânde; vreme irosită... Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
timp. De ce zic asta? Am avut un coleg care era mare cu partidul. Care era băgat în chestia aia. Era mai mare în grad ca mine, eu eram un locotenent-major pe vremea aia. Care a tras. N-a vrut să omoare, dar a tras către cineva, ascuns după niște chestii într-o seară, tocmai ca să creeze ideea că - vezi - tocmai în cazarmă au pătruns teroriștii și că e prăpăd. Dar l-au prins băieții. Ce faci mă aici?'. 'Ă, că nu
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
vorbesc prostii, care spun că a venit și a tras Armata. De ce? Fiindcă armamentul cu care era dotată Armata era foarte puternic. Eu dacă aș fi tras o rafală cu un pistol-mitralieră într-un grup de oameni, un singur glonț omora mai mulți oameni. Și mai erau TAB-urile. TAB-ul e un transportor blindat și are o mitralieră de 14,5. De 14,5! E gros... Dacă ar fi tras ăla o rafală... păi ăla omora naibii 30 de oameni
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
oameni, un singur glonț omora mai mulți oameni. Și mai erau TAB-urile. TAB-ul e un transportor blindat și are o mitralieră de 14,5. De 14,5! E gros... Dacă ar fi tras ăla o rafală... păi ăla omora naibii 30 de oameni odată. Dacă nu mai bine... Și mai e o chestie. Dacă ar fi tras o rafală așa, s-ar fi văzut și pe clădiri, fiindcă ăla efectiv intră în clădire. Face un găuroi de nu se
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
ne scoate, pe noi, pe voi, nimeni nu trage! Înghițim cartușele. Nu tragem. La revedere'. Deci opinia era clară în Armată în perioada aia”. Securitatea trăgea cu pistoale ascunse în diplomate „Am înțeles că erau cei de la Secu’ care mai omorau câte unul ca să îi sperie. Aveau niște diplomate, și înăuntrul diplomatului era un pistol. Dar puteai să acționezi, să tragi cu pistolul ăla din diplomat, fără să scoți pistolul de acolo, cu un dispozitiv acționat de la mâner. Și țeava era
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
se întâmplă, că puteau să vină și ei cu trupele alea de diversiune ale Armatei, să-i bage pe ăia prin tot orașul să scotoceacă. Și, spre exemplu, șeful Statului Major General din vremea aia, generalul Gușă, a fost efectiv omorât după revoluție, pentru că ăla știa ce s-a întâmplat. Generalul Gușă a știut ce s-a întâmplat. Generalul Gușă a dat ordin ca nicio trupă sovietică să nu intre în țară, că granița e blocată. Că au vrut să vină
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
dat ordin, că nu intră nimeni, granița e blocată, la revedere. Gestionăm noi. Și el și cu Vlad, generalul Vlad, de la Securitate, au gestionat foarte bine. La un moment dat nu mai puteau nici ei să ia măsuri să-i omoare pe cei care făceau asta. Era aiurea, nici nu știai de unde să-i iei. Ieșea o altă cacealma. Deci până la urmă au fost oameni sub un foarte bine pus la punct plan. Iar în planul ăsta trebuiau să fie mult
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
de la Grupul Școlar Bârsești din Târgu Jiu îș face scandal dascălului, furios că urmează să i se pună nota 2 în catalog. Încurajat de colegii de clasă, elevul își amenință profesorul: "Bă, dacă-mi dai doi, să moară mama, te omor!". Vezi video
Un elev își amenință profesorul cu moartea - VIDEO by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80547_a_81872]
-
mamei, cea mai mică, farmacista de la Cotești, care s-a măritat cu un moșier, cel mai mare moșier din județul Râmnicu-Sărat. Cu vii la Cotești, cu moșii la Grebănoasa, la Blidari, și care a luptat în munți. Și l-a omorât Securitatea. L-au ucis. O sută de gloanțe au tras în el. L-a trădat cineva și ... Iar ea a intrat în pușcărie și băiatul ei cel mare, Nicușor, care acum e la Galați, săracul, băiatul a intrat în mina
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldații în război, motiv pentru care aceștia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii și fetele sărace care vor să se mărite. "Minunile săvârșite de Sfântul Nicolae, precum învierea celor trei copii omorâți de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corăbii, sunt binecunoscute. De aceea Sf. Nicolae a fost ales ca ocrotitor al copiilor, dar și al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fără zestre, al victimelor sistemului judiciar. Una din legende
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/80607_a_81932]
-
îi muriseră amîndoi fiii pe front, unul la Turtucaia, iar celălalt la Mărăști. nu protestase cînd fusese expropriat după război. Pentru cine ar mai fi făcut-o? Nu-l mai interesa puterea în oraș. Se ducea la vînătoare să-și omoare timpul și după ce-și pierduse o parte din pământ, începuse să mai și vîndă. Din cînd în cînd își amintea că fusese omul în fața căruia se gudura tot tîrgul. Dar altfel își vedea de vînătoare și sărăcea încetul cu
Dom Caludi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8063_a_9388]