2,438 matches
-
N-am fardurile la mine și nimic altceva. — Doamne, ca și cum asta ar avea vreo importanță! Mi-am dat seama însă că pentru ea avea importanță. În lumina leșioasă a dimineții care se cernea pe fereastra ce dădea în salon, arăta oribilă. Fața îi era buhăită și slinoasă, fruntea zbârcită, gura încadrată de cute adânci, care-i dădeau un aer de rătăcire. Părul încâlcit, uscat și creț, părea o perucă veche. Privind-o, am simțit o nouă forță, alcătuită din milă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aș fi vrut s-o iau cu forța din casa dumitale? — Și-a lăsat poșeta acasă. — Dumneata nu o iubești, ea nu te iubește, e speriată de dumneata, de ce să nu recunoști? De ce să continuați o viață bazată pe o oribilă minciună? — Dă-i drumul lui Mary, că de nu, mă adresez poliției. Or să râdă de dumneata. Știi foarte bine că poliția nu se amestecă într-o treabă ca asta. — Îmi vreau soția. — Ea nu vrea să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cânte în gura mare, decât să-și reamintească de asemenea scene. Plânsese puțin. Lacrimile bătrâneții nu mai sunt ca lacrimile tinereții. Nu mai plânge, Hartley, arăți ca purcelușul din Alice în Țara Minunilor, așa cum arătai și altădată. Știu, sunt urâtă, oribilă... — O, scumpa mea, lasă astea toate, eliberează-te de toate astea, eliberează-te de coșmar... Își șterse ochii cu batista mea, îmi îngădui să-i țin un moment mâna, apoi începu din nou să mediteze. Dar ce te face să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă părăsise Hartley, cu atâta vreme în urmă. Deșteptasem cine știe ce demon adormit, pusesem în mișcare o mașină mortală; și ce avea să fie, avea să fie! A doua zi dimineață s-a întâmplat ceva, și anume a reapărut Rosina. După oribilul meu interludiu nocturn, reușisem să adorm. Posibil că simplul fatalism m-a azvârlit în brațele somnului. N-are decât să vină Ben, n-are decât să dea foc casei, n-are decât să mă omoare! Meritam să mor. Când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spectacolul de cântece. Ieși din bucătărie, legănându-și poșeta, și eu am urmat-o. Rosina se îndreptă spre ușa din față și apoi o porni pe digul rutier, fără să arunce o privire în urmă. Am mers după ea până la oribila mașină roșie. Ajunși acolo, își întoarse spre mine fața de vulpe, ascuțită de furie. — Băiatul ăla e într-adevăr fiul tău? — Nu, dar, într-un anumit fel, l-am preluat eu. Mi-am dorit întotdeauna un fiu. E fiul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ce să-i faci? Se întâmplă. — A fost o tragedie, adăugă Hartley. Vorbea de parcă găsise o definiție finală. Am continuat cu disperare. Doream să-i târăsc împreună cu mine într-un ocean de simțăminte, doream să opresc mașina asta convențional de oribilă și falsă politețe. Dar nu puteam găsi cuvintele nimerite. Am spus: — Simt că a fost vina mea... nu pot... și nu voi putea niciodată... — Bineînțeles că n-a fost vina ta, mă întrerupse Hartley. — Fără îndoială că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
curioasa situație îi scăpase de sub control, și trebuise să joace pe gentlemanul, dezmințind că, inițial, Lizzie avusese ideea de a-mi mărturisi (așa cum era înclinat să cred) și, în același timp, lăsând-o pe ea să vorbească. Așa pot arăta oribilele consecințe ale unei minciuni prudente. Lizzie se temuse să-mi povestească despre James, așa cum Hartley se temuse să-i povestească soțului ei despre mine; ei bine, toate femeile mă mințiseră, asta-i ceva ce stă în firea lor: Hartley, Lizzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plin. În ziua aceea, sau poate că a doua zi, când, după cât îmi aduc aminte, mă simțeam mai în putere și mai normal, a sunat, dis-de-dimineață, telefonul. Acum eram conștient de semnificația acelui ciudat țârâit. În clipa când am auzit oribilul sunet strident m-am gândit la Hartley și mi-am spus: Acum e acum! Am alergat în bibliotecă, pocnindu-mă de propriile mele picioare. Am înșfăcat receptorul, l-am scăpat din mână, l-am ridicat din nou. — Alo! — Alo, Charles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scrisoarea în pumn și am zvârlit-o în cenușa moale din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment, citisem destul\ corespondență. Am ie[it afară, să văd ce mai avea de gând marea aceea oribilă. Eram calmă și lunecoasă, scurgându-se ca untdelemnul printre stânci. Am înaintat până la cazanul lui Minn, și am stat pe pod. Era vremea refluxului și cazanul se golea într-un torent învârtejit, aprig, de ape repezi, vuitoare, al căror țâșnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Se gândește să intre în viața politică. Pretinde că-i foarte ușor să influențezi mulțimile prin discursuri. Întâlnit cu Aloysius Bull și Will Boase. Îmi cer să intru în noua lor companie teatrală. Refuzat. Fost la o vizionare particulară a oribilelor picturi ale lui Doris. Prânz cu Rosemary care speră că povestea cu Maybelle s-a dezumflat. O nouă scrisoare de la Angie. Plecat la Cambridge, în vizită la soții Bandstead și asistat la o nouă demonstrație de mariaj fericit și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
murit. Erau niște fete așa frumoase... Și de-aia îmi spusese șefa de cameră să am grijă, să nu-i mai dau și eu de lucru. Cum era mâncarea la Jilava? Jilava o fost groaza groazelor... Mâncarea, nu vă spun... oribilă. Câteodată mai primeam și fasole, dar în rest, tot timpu’ ne ținea numa’ cu arpacaș, da’ în care se găsea tot felu’ de intestine de vită. Acolo se aduceau de la abator intestinele și fălcile și... toate lucruri care nu să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de slănină! Că atunci când te ducea la judecată îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da în judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră în timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearceafuri. Atunci am văzut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
slănină! Că atunci când te ducea la judecată îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da în judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră în timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearceafuri. Atunci am văzut cearceafuri
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Duminică, 1/13 martie Vreme mohorâtă, nu rece. Ora 10 la capela episcopală, 11½ înapoi. Scris doamnei Laurian, scrisoare pentru ziare. Orele 1-4 audiențe. Pozat Healy. La masă primim depeșa lui Ghica din Petersburg, cum că a fost un atentat oribil asupra împăratului Alexandru, iar acesta e rănit. Un sfert de oră mai târziu sosește depeșa că a murit. Foarte bulversat. Au fost aruncate bombe asupra trăsurii sale. Seara prefectul Poliției încă la mine. Prințul Uruzov nu a primit încă nici o
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
asupra trăsurii sale. Seara prefectul Poliției încă la mine. Prințul Uruzov nu a primit încă nici o veste. Urmașul la tron a fost proclamat împărat. Luni, 2/14 martie Vreme mohorâtă. Ora 9 deja prefectul Poliției la mine. Detaliile despre atentat oribile, a doua bombă i-a sfâșiat bietului împărat picioarele și pântecele. A murit lipsit de cunoștință, o oră mai târziu. Ora 10 Boerescu la mine. 10½ Slăniceanu, care s-a întors din Berlin, prin Essen, unde a rămas două zile
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Miercuri, 9/21 septembrie Noaptea furtună fără ploaie. Ora 8 cură. Noaptea a fost ucis inginerul meu Kosinski. La Karlsruhe nunta lui Gustav al Suediei cu Victoria de Baden. Seara Cernat și Lahovary la masă. Joi, 10/22 septembrie Vreme oribilă. Ceață groasă, ploaie. Ora 8 cură, promenadă. 8¾ dejunat cu mama și Elisabeta. Toată dimineața cu mama, scris. Cernat și Lahovary. După-amiaza discutat cu Brătianu. Ora 4½ ia ceaiul cu noi și cu soția sa. Pleacă înapoi la București. Seara
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
25 septembrie Viscol cu zăpadă. Frig, totul alb în munți. Ora 9 biserică și cor. Mama puțin răcită, rămâne în cameră, noi luăm dejunul la ea. După-amiaza cu mama, scris. Seara câteva persoane la masă. Luni, 14/26 septembrie Vreme oribilă, frig și umezeală. Nici o cură. Ora 9 cor în biserică. Mama rămâne în cameră toată ziua. Ora 12½ Stătescu, Pherekyde, Dabija cu soțiile la prânz. După-amiaza cu Elisabeta la castel. Seara cu mama. Frig. Marți, 15/27 septembrie Vreme rece
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
După aceea la castel, unde am stabilit cu Stöhr că la iarnă nu se poate lucra absolut deloc și că nu ne putem muta acolo într-un an. Totul umed. Luat prânzul la pavilionul de vânătoare și băut ceai. Vreme oribilă. Ora 5½ primit pe doamna Golescu. Ora 6½ cinat. Slăniceanu aici. Seara cu mama. Ploaie. Marți, 4 octombrie/22 septembrie Vreme oribilă, ceață, ploaie, vânt. Dimineața cu mama pe verandă. La prânz prințul și prințesa Bibescu și Slăniceanu. După aceea
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
putem muta acolo într-un an. Totul umed. Luat prânzul la pavilionul de vânătoare și băut ceai. Vreme oribilă. Ora 5½ primit pe doamna Golescu. Ora 6½ cinat. Slăniceanu aici. Seara cu mama. Ploaie. Marți, 4 octombrie/22 septembrie Vreme oribilă, ceață, ploaie, vânt. Dimineața cu mama pe verandă. La prânz prințul și prințesa Bibescu și Slăniceanu. După aceea cântă muzica, până la ora 3. Ploaie torențială toată după-amiaza. Acasă cu mama, scris. Seara împreună până la ora 10. Foarte frig. Miercuri, 5
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cinat à cinq. Seara cu mama. Duminică, 15/27 martie. Nürnberg. Vreme mohorâtă, rece. Ora 8 dejunat cu mama, răcit foarte tare. Ora 11 la Frauenkirche. Liturghie tăcută. Ora 12½ lunch. Ora 1½ profesorul Essmann. Promenadă în parcul orașului, vreme oribilă, frig, vânt și ploaie. Spre seară cu mama, cinat cu ea la ora 7. Leopold la Lisabona. Luni, 16/28 martie. Nürnberg. Ploaie, frig. Ora 5 sosit de la Neu-Wied Elisabeta cu Wilhelm și Maria. Elisabeta rănită la fluierul piciorului. Ora
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
sufletească asemănătoare cu a copilului care se amuză să omoare o muscă, îi rupe pe rând și fără să se grăbească aripile, picioarele și la urmă capul. Cred că instincte similare se găsesc în orice om. La mine iau forme oribile. Și acum îmi imaginez moartea lui Viky, prelungesc scena și multiplic detaliile, ca să nu epuizez prea repede spectacolul.” Apoi vin detaliile oricărei înmormântări burgheze iar Sandu pătrunde în capul doamnei Axente, cea care potrivit afirmațiilor lui Sandu, va exploata multă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
într-un colț mai dosnic, căci pe străzile principale vă temeați să nu vă văd. Și eu, care bănuiam totul, nu îndrăzneam să merg decât pe străzile principale, ca să nu vă întâlnesc... Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întâmple întâlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
procese de învinuire a armatei japoneze din perioda respectivă. Guvernul japonez a cerut scuze neconvingătoare pentru dezvăluirea acestor fapte. În Camera Reprezentanților SUA s-a adoptat rezoluția 121 / 2007 pentru a solicita guvernul nipon să-și asume responsabilitatea pentru crima oribilă. Ambasada Japoniei din SUA a declarat-o eronată. În zilele noastre, funcționează legal (în țările care au legalizat prostituția: Belgia, Olanda, Danemarca, Germania, Austria, Grecia, Brazilia, Senegal, Noua Zeeladă, Australia ș.a.) și ilegal stabilimente gen bordeluri, eros-locuri, saloane de masaj
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Vladimirescu, pentru a fi trădat și lichidat. Domnia s-a schimbat, Caragea Vodă a fugit, tronul a fost ocupat de domnitorul pământean Grigore Dimitrie Ghica, justițiarul ce-l va trimite la ocnă pe Dinu Păturică. Pentru a scoate în evidență oribilul comportament parvenit al lui Dinu Păturică, autorul creează un cuplu de personaje remarcate prin morală ireproșabilă Banul C, fiica lui, Maria, și vătaful Gheorghe, săpat și distrus de Dinu Păturică dar care, prin calitățile sale, inteligență, educație, corectitudine, cinste, demnitate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tânărul Koch, ofițer cartograf, încadrat în Stasi (poliția politică), exclama: "În sfârșit, vom fi protejați de imperialismul american". El a inventariat cei 43 km care trebuiau să taie în două Berlinul de la nord la sud. Când manifestanții protestau împotriva acestei oribile lucrări, Koch, cu un picior în Vest și celălalt în Est a trasat o linie albă, lată de 15 cm, de-a lungul Friedrichstrasse. La apostrofările occidentalilor, el răspundea: "Capitaliștii sunt responsabili pentru cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru ca
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]