21,114 matches
-
Ia poftește tu la tata să te măsoare el pe la spinare cum scrie la carte, stârpitură păcătoasă și neobrăzată! Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată! Golan necredincios și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
stații, le pierzi între stații, le uiți în spații, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur, niciodată mai singur ca acum... Am fost zilele trecute pentru a scăpa de singurătate? la teatru. Dracul în carne și oase m-a pus să aleg Caligula lui Camus. Atunci când tânărul Scipio i-a spus, oarecum convențional, lui Caligula, vorbele acelea aproape nevinovate "Și ce dezgustătoare trebuie să-ți fie singurătatea!" s-au declanșat toate stihiile lumii! Caligula s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
femeia vieții mele, nu mi-a făcut o așa mare declarație de dragoste, precum cea pe care doamna Valy i-a transmis-o lui Ucu, post-mortem, prin mine, stăpânul parolelor. Târziu, foarte târziu, când Ucu a putut fi dezgropat, lângă oasele lui plăpânde și aproape toate putrede, cutremurându-mă, am văzut și multe, multe gloanțe ruginite și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți"... Și-am mai văzut, lângă groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese din Ucu niște gloanțe ruginite și câteva oase și am știut că doamna aceea era Valy, pe care n-am deranjat-o, căci tocmai îi șoptea lui Ucu încă o declarație de dragoste. Atunci, pentru prima oară în viață, ca un ticălos ce sunt, l-am invidiat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
până atunci, că doar preotul mărturisește, am cerut lămuriri imediate Ninetei, care, după ce a aflat ce și cum, a admis că este posibil ca atunci când preotul este foarte absorbit de cele lumești, că om este și el, făcut din carne, oase și dorințe, preoteasa să poată asculta mărturisiri, că doar de aceea este soție de preot. I-am spus confidentei mele Nineta pentru că eu nu mă lăudam oricui; eram foarte modest că m-a apreciat mult domnul acela căruia doamna îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care nu sunt lipsite "de un anume har"... Am rămas pe loc, iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu, fostul est-german: "Am trăit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de dragoste strecurate ca un adolescent aflat la prima întâlnire? Doamne, ce m-am mai distrat! Îți spun sincer, deși reacția pare deplasată, atunci nu am considerat că m-ai trădat. Unguroaica aceea era păcatul și ispita în carne și oase. Când am văzut-o prima oară, chiar la asta m-am gândit: oare ar rezista vreun muritor acestei ispite? Fără îndoială, deși nu te credeam nemuritor, nu m-am gândit că ispita te va curta chiar pe tine. Abia atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele îi lăsau puțin să i se vadă și silueta. Nici nu se învrednici cu o privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele îi lăsau puțin să i se vadă și silueta. Nici nu se învrednici cu o privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele îi lăsau puțin să i se vadă și silueta. Nici nu se învrednici cu o privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile care circulau cu viteză stropeau nepăsătoare, trecând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ce crezi, că sunt la prima întâlnire? —Asta să fie cu totul și cu totul deosebită. Stai să te pup, ca să-ți meargă bine. — Nebunatică! O strânge tare în brațe, cum obișnuia Cecilia, în timp ce Elena o săruta. 49 — Îmi pârâie oasele de atâta strânsoare, Ceci! —Așa, ca să nu mai fii atât de băgăcioasă. Matei era mult mai vitregit, ai lui considerându-l experimentat în raportul cu fetele. Nu se putea plânge că nu cunoscuse prietene, iubite chiar. Fiind un băiat drăguț
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a simțit aceeași plăcere ca acum. Îi venea s-o strângă în brațe și s-o sărute toată, pe ochii aceea frumoși, pe buzele acelea cărnoase, pe obrajii îmbujorați. S-a stăpânit, dar fiorul plăcerii l-a simțit până în măduva oaselor deopotrivă cu Cecilia, care roșise de emoție. Și mai mult o iubea pe fata din parc care prin stânjeneala și îmbujorarea feței dovedea pudoare, curățenie morală. Cunoscuse multe fete, chiar făcuse dragoste cu unele din ele, dar nu simțise pentru
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din care tânărul deduse numaidecât că cei cu care avea de-a face erau, pe deasupra, și francmasoni! Acest important amănunt produse o impresie deosebită asupra sa; erau primii francmasoni, pe care ajunsese el să îi cunoască în carne și în oase; era din ce în ce mai entuziast! Totuși, din cauza însemnătății mici a dialogului dintre ei și Șerban, voi renunța la ambiția de a-l reda aici, specificând numai că, după ce băiatul își dezvăluise numele său și adresa unde locuia (i se spusese că ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot mai des și mai des coșmaruri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
venera adânc și își făcuse deja un scop în viață din a le obține și a le consuma cu lăcomie. Acest scop îi era de neclintit. Era de-a binelea înnebunit după ele, obsedat până peste orice limită, până în măduva oaselor lui. În viziunea lui viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să nu credem că acest subtil barochism priapic este neapărat de elogiat: în Extremul-Orient, ca pretutindeni în lume, destui știu să facă sex, însă doar câțiva știu să facă dragoste. Tradițional, femeia japoneză este mult mai gracilă decât cea europeană: oasele sunt mai mici și mai delicate, formele sunt de adolescentă în continuă formare, nu de tânără voluptuoasă. Toate aceste caracteristici fizice au impus, treptat, un ideal erotic feminin total opus celui european (în care a dominat, până la apariția complexului "Lolita
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
americani la școlărița japoneză. Chiaki Kuriyama Le privesc în voie, din colțul meu ferit, pe Namita și pe Keiko. O istorie, dar nu, aceasta nu ar fi de ajuns, o cultură de mii de ani le-a modelat celor două oasele, carnea, sângele, și-a pus pecetea pe felul în care își înalță ochii să-l privească pe cel cu care vorbesc, își deschid buzele să-i zâmbească. Și totuși, cât de diferit a lucrat, în fiecare caz în parte, această
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
eu, Orientul descoperit prin Eliade, acea Maitreyi cu piele fremătătoare, cu ghirlandele ei de flori, cu buzele groase, desfăcute umed și hrănite cu ulei de cocos, Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu-te, corturile din care răsare beduinul întunecat, mirosind a curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Se aud versurile lui Hafiz, intonate molcom, dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri. În loc să mă înalț avântat spre alam al-mithal, rămân ca o nimfalidă prinsă cu bolduri, de chiar impudoarea mea, în insectarul trupeșei viermuieli, de carne și oase, de coapse și despicături, de păr aspru și sâni mici Rezvan, e adevărat că voi nu vă radeți pe picioare, și nici acolo, știi tu, am auzit că e interzis, nu cred că scrie de asta în Coran, dar poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
senzorul care declanșează jetul de apă. De ce ai avea tu dreptate? E mult mai simplu să presupunem că este cu tine ceva în neregulă, nu-i așa?". M-am simțit atunci în pielea martirului care, pătruns în sânge și în oase de adevărul credinței sale, este torturat de incapacitatea verbalizării convingătoare a acestuia. E drept, nu aveam nici o dovadă că lucrurile stăteau așa cum susțineam eu; totuși, știam, cu nestrămutată convingere, că eu aveam dreptate și că ele se înșelau. Nimic nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care i se pune la dispoziție; prin urmare, ea tinde să se conformeze unor reguli nescrise, dar vii ale contracției, în absența căreia indivizii s-ar călca literalmente în picioare în locurile publice. Astfel, carnea se retrage, parcă, la comandă, oasele se micșorează, umerii se adâncesc în ei înșiși, până când omul reușește cumva să-și facă loc prin sufocantul vierme colectiv din mijloacele de transport aglomerate (expresie virtual pleonastică în context). Adăugați la toate acestea principiile legate de frugalitate și de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca neaua, dar slăbuț iar celălalt negru ca pana corbului și rotofei, ceilalți erau tărcați. Toți șapte au venit la bătrânul crai și când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că timpul își face datoria. Și acum pe care din cei șapte cai îți alegi? arătând către caii săi, în cale afară de fălos. Crăiasa cercetă din ochi pe fiecare în parte: iapa era slabă, noroc de piele care îi ținea oasele să nu se împrăștie, mânjii erau frumoși dar prea sprinteni, de aceea s-a temut. Pentru că era în încurcătură, a cerut părerea craiului: -Dumneata, ce zici? -Ar însemna să dezonorez o crăiasă, fapt ce craii nu admit. -Trebuia să știu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bun, zise Cârtița. Cred că cel mai nimerit ar fi Stup. Căiță era de aceeași părere cu gărgărița dar tăceau și așteptau mai întâi părerea celorlalți. -Nu știți cât de periculos este să te vadă această namilă în carne și oase, a fost de părere Stup. -Înseamnă că tu vei fi acela, a zis Buburuza. -Da, eu voi fi acela, zise mândru Stup, dar privirea era de mult trimisă către Căiță. Căiță s-a uitat mai întâi la gărgăriță. Aceasta a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]