4,332 matches
-
1952) și Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI (1952). Acestea din urmă, cuprinzând instrucțiunile după care trebuie predată istoria în școli, inaugurează în tradiția învățământului românesc o explicită "pedagogie a urii". În repetate rânduri, dăscălimea este instruită spre a suscita ostilitatea viscerală a elevilor. În procesul predării Istoriei" precizează programa "profesorul educă în elevi dragostea de patrie și ura față de naționalismul și cosmopolitismul burghez" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Câteva rânduri mai încolo, ideea este reluată și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aceeași vreme în care G. Orwell (2002) [1949] imagina în distopicul său roman 1984 practica celor "două minute de ură" prin care toți locuitorii Oceaniei își întrerup orice activitate pentru a participa acest ritual al furiei în care își manifestă ostilitatea față de dușmanii Partidului, școlile românești deveneau instituțiile în care se punea în practică o foarte explicit formulată pedagogie a urii. Doar că cele două minute zilnice ale urii își aveau corespondentul românesc în cele 3 ore săptămânale ale urii administrate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționalismului etnic își are simbolul extrem în reizbucnirea conflictelor etnice pe fondul vacuumului de putere creat în urma prăbușirii sistemului comunist, care vreme de cincizeci de ani a reușit să țină în frâu pulsiunile etnice. În istoricul recent al relațiilor româno-maghiare, ostilitățile interetnice localizate spațial în Târgu Mureș în martie 1990 reprezintă episodul cel mai tensional. Amorsarea și escaladarea conflitului interetnic din Târgu Mureș a făcut subiectul analizei întreprinse de C. Goina (2000), care a urmărit suita "punctelor de inflexiune" care au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decembrie 1989 populația mureșană a manifestat o solidaritate trans-etnică, trei luni mai târziu, în martie 1990, etnia a devenit cadrul identitar dominant și principala resursă simbolică de mobilizare politică și civică. Cele două momente (T1 solidaritate anticomunistă trans-etnică și T2 ostilitate interetnică deschisă) au fost legate printr-o serie de momente critice a căror succesiune a condus către conflictul etnic stradal soldat cu șase morți (trei români și trei maghiari) și peste două sute de răniți: i) etnicizarea discursivă recursul la discursul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
française la sfârșitul secolului al XVII-lea. Disputa istoricilor germani se înscrie în prelungirea acestei lungi și fertile tradiții conflictuale a gândirii occidentale. Odată cu declanșarea disputei și pe măsură ce tranșeele intelectuale au fost săpate pentru a demarca taberele implicate în conflict, ostilitățile s-au derulat pe două fronturi paralele: în spațiul academic al publicațiilor profesionale, cât mai ales în sfera publică prin intermediul ziarelor de prestigiu ale presei germane. În fapt, prima salvă a fost lansată de Ernest Nolte în paginile ziarului Frankfurter
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că până la nuntă (dacă nunta va avea loc) își rezervă dreptul de a spune „nu“, chiar și în ceasul al doisprezecelea; absolut același drept i-l oferă și lui Ganea. Curând, printr-o întâmplare norocoasă, Ganea a aflat precis că ostilitatea întregii lui familii față de această căsătorie și față de Nastasia Filippovna, manifestată în scenele de acasă, îi este deja cunoscută în amănunțime Nastasiei Filippovna; nu deschidea această discuție, deși Ganea se aștepta în fiecare zi s-o facă. De altfel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nevski Prospekt, unde-i oprea pe trecători și, în stilul lui Marlinski,33 cerea pomană sub pretextul subtil că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul cu pumnii, după ce „cerșetorul“ fusese primit și el, se considera chiar jignit și, fiind tăcut de la natură, doar mugea câteodată ca ursul și trata cu profund dispreț lingușelile și gudurăturile „cerșetorului“, care se dovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și nu mai vine și, totuși, peste zece minute sau peste cel mult un sfert de oră, își făcea din nou apariția. Kolea, care avea accesul liber la prinț, îi provoca lui Lebedev cea mai profundă amărăciune și chiar o ostilitate de om jignit. Kolea băgase de seamă că Lebedev stă câte o jumătate de oră la ușă și trage cu urechea la discuțiile dintre el și prinț, lucru pe care, desigur, îl adusese la cunoștința prințului... — Parcă ți-ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sincer când se aștepta să fie pedepsit, avu totuși la început deplina convingere interioară că Lizaveta Prokofievna nu s-a putut supăra la modul serios pe el și că s-a supărat mai curând pe ea însăși. De aceea prelungirea ostilităților, în cea de-a treia zi, îl puse în mare încurcătură. Îl puseră în încurcătură și alte împrejurări, dar mai ales una dintre ele. De-a lungul celor trei zile, ea luă progresiv amploare în mintea bănuitoare a prințului (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
casa Epancinilor produsese extrem de multă panică, deoarece Aglaia nu se întorsese acasă și familia de-abia acum afla că merseseră amândoi la Nastasia Filippovna. Se spunea că Lizaveta Prokofievna, fiicele ei și chiar prințul Ș. îi arătaseră asprime și chiar ostilitate, că tot atunci, în expresii tari, fuseseră rupte toate legăturile cu el, i se spusese că nu mai este considerat prieten, mai ales când apăruse deodată Varvara Ardalionovna și-i spusese Lizavetei Prokofievna că Aglaia Ivanovna e acasă la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcându-l pe prinț să râdă. Keller și Burdovski, cu fracuri și mănuși, arătau foarte decent; numai Keller îi mai alarma pe prinț și pe cele câteva persoane de încredere ale sale cu unele fățișe înclinații belicoase, întrucât privea cu ostilitate mulțimea de gură-cască, care se adunase în fața casei. În sfârșit, la ora șapte și jumătate, prințul urcă în trăsură și porni spre biserică. Să remarcăm că dinadins nu voise să fie trecută cu vederea vreuna dintre datinile și uzanțele încetățenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timpi critici când armata rusească era în ajun de-a trece Prutul și după ce l-au trecut, încît, cu toate dificultățile situației, a stat, cu pericolul vieții sale chiar, neclintit la postul din Constantinopol până în momentul rechemării și a începerii ostilităților. În timpul campaniei a fost atașat pe lângă persoana M. Sale Împăratului Alecsandru II, luând însă parte activă la război. După război generalul avu a împlini o misiune și mai spinoasă, căci fu trimis ministru plenipotențiar la St Petersburg într-un moment
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
curând, fu definitiv înlocuită printr-o dinastie nouă. Nepotul împărătesei, prințul de Holstein - gottorp, pe care-l adoptase, îi succedă sub numele de Petru III. Crescut în Germania, adorator al lui Fridiric cel Mare, noul împărat întîlni îndată o mare ostilitate în nobilimea armatei, {EminescuOpXII 115} singurul corp ce forma pe atunci națiunea și societatea rusă. El era violent de caracter, dar, ceea ce displăcea mai mult rușilor, el n-avea confiență decât în germani, din cari își forma garda sa particulară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nțelege să ne pierdem sărita, căci abia există vro relație cât de amicală, care să fie în acord în toate cele. Dar ca toată, atitudinea politicei române să stea zborșită în contra noastră; ca acțiunile României să constituie o sumă de ostilități și rea voință contra Austro-Ungariei și numai contra Austro-Ungariei; ca să n-avem de înregistrat nici un act care să ne dea dovadă de dispozițiile amicale ale guvernului român; aceasta e un fapt de care ne 'mpiedicăm căci - abstracție făcând de relațiunile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
scrupul și plin de bucurie cată, după toate acestea, să ne dedăm cu convingerea că contele Andrassy a reprezentat la Sinaia interesele Ungariei și ale monarhiei în mod de sine stătător și neatârnat, dar cu efect și hotărâtor, și că ostilitatea română va înceta de acum înainte. Și aceasta se acordă cu cea mai sinceră dorință a noastră. După întrevederea de la Sinaia nu putem decât repeta ceea ce-am zis înaintea ci: Prin comunitatea naturală a intereselor lor, românii sunt avizați
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cea mai sinceră dorință a noastră. După întrevederea de la Sinaia nu putem decât repeta ceea ce-am zis înaintea ci: Prin comunitatea naturală a intereselor lor, românii sunt avizați la o alipire morală de Austria și, urmărind o politică de ostilitate față cu monarhia noastră, ei își taie ramura de sub picioare. Iar daca se convertesc, fie prin intervențiunea contelui Andrassy, fie de bunăvoie, desigur că e timp ca o asemenea convertire să aibă loc. Escesele guvernului român au provocat o indispunere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cehilor. Agitațiunea panslavistă, care a rămas fără influență în Petersburg, va fi privegheată de acum înainte în Viena cu toată asprimea, ca și socialismul, de vreme ce s-a stabilit înțelegerea că Rusia nu va vedea în urmărirea panslavismului un act de ostilitate. Numai sub asemenea auspicii împăratul Germaniei va putea să asiste cu spiritul la întîlnirea țarului cu împăratul Austriei, întîlnire ce nu va fi în folosul cehilor; numai așa {EminescuOpXII 350} se poate imagina o înțelegere între cei trei monarhi și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Din aceste reguli poate rezulta și statutul social al cadrului didactic medical care ar trebui să părăsească vechile modele: narcisist (unde dominantă este preocuparea de a impresiona) și autoritarist (cu aspect vehement impulsiv, conformist, dominator), pentru că ambele modele pot stârni ostilitatea studentului, conduc la nonconformism, sfârșind În cele din urmă Într-o schematizare neproductivă a pregătirii sale. Cadrul didactic va trebui să se apropie de cerințele moderne ale Învățământului, În care profesorul trebuie să dovedească calități profesional medicale superioare constând În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
primelor două tipuri (cognitivă și afectivă). Funcție de reacția comportamentală la stress se descriu două tipuri mari de răspunsuri: tipul A - caracteristic sangvinilor și colericilor la care răspunsul este rapid, zgomotos, neașteptat, imprevizibil, constând În iritabilitate, toleranță extrem de redusă la frustrare, ostilitate, agresiune, pentru că și În condiții normale acești indivizi sunt nerăbdători, agitați, ambițioși, au un dezvoltat spirit al competiției, sunt În alertă continuă, În criză de timp și chiar agresivi. Acest tip de comportament este extrem de sensibil la stress, de unde și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
justiție pe cei ce invocau normative locale ce împiedicau pe afro-americani să cumpere proprietăți în anumite zone. Deși Hansberry a câștigat în cele din urmă recursul la Curtea Supremă în 1940, când Lorraine era copil, familia a resimțit pe deplin ostilitatea unei comunități rasiste. Lorraine a reușit să facă studii universitare la Chicago și apoi la Universitatea Guadalajara în Mexic. La douăzeci de ani, abandonează studiile universitare și pleacă la New York, unde se implică în jurnalism și cunoaște militanți importanți ce
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
odată devenită extrem de puternică din punct de vedere militar și economic, America, singura supraputere rămasă în competiția globală, devine foarte vulnerabilă. Ea nu își poate exercita puterea brută, militară la fel de ușor, dat fiind că orice putere maximă atrage resentimente și ostilitate din partea celorlalte puteri, care tind să se coalizeze pentru a o contracara, precum și din partea unor grupuri care văd în modul de viață asociat cu puterea de mare succes (în cazul de față, cultura americană) o amenințare la adresa culturilor lor tradiționale
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a valorii raportate la numărul și înțelegerea turmei ș...ț”. E un „elitism” specific avangardei, pe care Voronca îl afirmă orgolios în această primă etapă a reflecției sale literare (ce se va nuanța și modifica pe parcurs), provocat de cvasigenerala ostilitate a „receptorilor” înscriși sub emblema conformismului burghez. Tot ce ține de proiectul pozitivist-utilitarist este astfel respins. „Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunând acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
însuși al cărții, (reluându-l pe cel al unui text încheiat cu semnificativa întrebare: „Toate acestea să fi fost oare numai un act de prezență?”) sugerează precaritatea universului imaginat sau cel puțin dubiul cu privire la durabilitatea acestei lumi himerice, construite în mijlocul ostilității generalizate, a realităților opresante. Finalurile mai tuturor poemelor sunt specifice: „miracolul” nu e persistent, iar eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atât de trist. Și va fi tot atât de vesel” - sfârșește Pe cine
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nihiliste anarho-primitivistă. De fapt, Zerzan practică un bizar hiper-postmodernism în oglindă. Dacă postmodernismul se-ntoarce în trecut cu o detașare parodică, John Zerzan ia lucrurile în serios, bănuind că a existat un Eden "pre-lapsarian", o civilizație anterioară "căderii în reprezentare". Ostilitatea față de paradigma unei civilizații a reprezentării am întâlnit-o, dar dintr-o altă perspectivă, la Michel Foucault sau la alți filosofi postmoderniști. Numai că aceștia atribuie modernismului ieșire din era reprezentării, pe când radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
depășească timpul heideggerian și existențialist, în genere, cel producător de Angst. De altfel, și în teologia tradițională timpul privit ca pedepsitoare cădere avea contingențe cu angoasa modernă, ajunsă la "saturație" cu acel gol istoric bacovian. Înțeleg foarte bine reacția de "ostilitate" a lui Constantin Noica față de filosofiile timpului ajunse pe culme cu Heidegger și urmașii săi existențialiști: Obsesia timpului a rămas în filosofie o obsesie proastă"253. În timpul devenirii oarbe (eterna reîntoarcere), Noica nu putea distinge devenirea întru ființă: "Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]