2,327 matches
-
voievodul Petru Aron să accepte suzeranitatea otomană și să plătească tribut. Datorită distanței față de granița otomană, actul de vasalitate a avut mai degrabă un caracter mai degrabă simbolic. La începutul domniei, Ștefan cel Mare s-a folosit de vasalitatea față de otomani pe care o moștenise ca pe un instrument împotriva Ungariei, inamicul tradițional al Moldovei. Ștefan s-a dovedit un lider militar și organizator excepțional. După eșecul tentativei de cucerire a portului dunărean valah Chilia șI fondarea așezării-surori Chilia Nouă în
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
șI fondarea așezării-surori Chilia Nouă în 1465, el a înfrânt doi ani mai târziu la Baia invazia maghiară. Aceste succese coraborate cu cucerirea unei autorități de necontestat în țară, l-au determinat pe Ștefan să înceteze să mai plătească tributul otomanilor. Ștefan a invadat Valahia în 1473, alungând de pe tron pe Radu cel Frumos, vasalul turcilor, punând în locul lui pe Laiotă Basarab. Sultanul a cerut lui Ștefan să reia plata tributului și să predea orașul Chilia. În fața refuzului domnitorului moldovean, Mahomed
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
mari, sultanul a cucerit pe rând cetățile Moldovei, inclusiv Suceava. Datorită pierderii celei mai mari părți a cavaleriei ușoare, care îi asigurau prin pradă proviziile, și a izbucnirii holerei în rândul trupelor, Mahomed a fost obligat să se retragă. Retragerea otomanilor i-a permis lui Ștefan să contraatace. Următorii nouă ani au reprezentat o perioadă de luptă continuă pentru menținerea indepndenței față de otomani. Eforturile lui Ștefan cel Mare au fost unul dintre cele mai importante motive pentru care cele două principate
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
prin pradă proviziile, și a izbucnirii holerei în rândul trupelor, Mahomed a fost obligat să se retragă. Retragerea otomanilor i-a permis lui Ștefan să contraatace. Următorii nouă ani au reprezentat o perioadă de luptă continuă pentru menținerea indepndenței față de otomani. Eforturile lui Ștefan cel Mare au fost unul dintre cele mai importante motive pentru care cele două principate românești nu au împărtășit soarta statelor vasale ale turcilor de la sud de Dunăre În 1479, după o serie de atacuri împotriva Transilvaniei
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
fost unul dintre cele mai importante motive pentru care cele două principate românești nu au împărtășit soarta statelor vasale ale turcilor de la sud de Dunăre În 1479, după o serie de atacuri împotriva Transilvaniei și Voivodinei în perioada 1474 - 1475, otomanii au atacat la nord de Carpați, prin Câlnic. Voievodul Ștefan Báthory a organizat apărarea și i-a înfrânt pe otomani lângă Șibot. Această înfrângere a avut ca efect amânarea oricărei tentative de cucerire a Regatului Ungariei pentru mai multe decenii
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
turcilor de la sud de Dunăre În 1479, după o serie de atacuri împotriva Transilvaniei și Voivodinei în perioada 1474 - 1475, otomanii au atacat la nord de Carpați, prin Câlnic. Voievodul Ștefan Báthory a organizat apărarea și i-a înfrânt pe otomani lângă Șibot. Această înfrângere a avut ca efect amânarea oricărei tentative de cucerire a Regatului Ungariei pentru mai multe decenii. În 1480, Mahomed a trimis o armată în sudul peninsulei Italice. Ar fi urmat marșul împotriva Romei și cucerirea centrului
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
care, în fața pericolului otoman, a făcut abstracție pentru o vreme de disputele sale din Italia. Forța creștină astfel constituită s-a întâlnit cu turcii în 1481, reușind să îi anihileze și să recucerească Otranto. În 1537, celebrul corsar și amiral otoman Barbarossa a efectuat o nouă încercare de a cuceri Otranto odată cu fortăreața de la Castro, însă turcii au fost de la bun început respinși din fața orașului.
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
s-a reîntors în anul următor, ocupând răsăritul Anmatoliei, Ankara și Konya, dar a fost în cele din urmă înfrânt și a fugit, de această dată în Rodos. Sultanul a atacat Republica Veneția în 1499. După semnarea păcii în 1503, otomanii au ocupat ultimele posesiuni venețiene din Peloponez și câteva orașe de-a lungul țărmului Adriaticii. Mamelucii și perșii conduși de șahul Ismail I s-au aliat împotriva otomanilor, dar au fost în cele din urmă înfrânți în 1511. În același
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Sultanul a atacat Republica Veneția în 1499. După semnarea păcii în 1503, otomanii au ocupat ultimele posesiuni venețiene din Peloponez și câteva orașe de-a lungul țărmului Adriaticii. Mamelucii și perșii conduși de șahul Ismail I s-au aliat împotriva otomanilor, dar au fost în cele din urmă înfrânți în 1511. În același an, fiul lui Baiazid, Ahmed, și-a forțat tată să-l proclame regent. Fratele lui mai mare, Selim a fost nevoit să fugă în Crimeea. În momentul în
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
orașul sfânt Ierusalim și capitala mamelucilor, Cairo. Datorită victoriilor sale, Selim a fost proclamat calif al islamului. Selim a cucerit Imperiul Safavid, numai pentru ca să piardă controlul asupra acestor teritorii la scurtă vreme. Mai mult chiar, safavizii au cucerit răsăritul Imperiului Otoman și au ocupat Bagdadul. Imperiul Otoman și-a format o flotă în Marea Roșie. Cu ajutorul vaselor de luptă și a celor comerciale, otomanii au reușit, cel puțin pentru o vreme să contrabalanseze influența portugheză asupra comerțului cu mirodenii. În această perioadă
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
numai pentru ca să piardă controlul asupra acestor teritorii la scurtă vreme. Mai mult chiar, safavizii au cucerit răsăritul Imperiului Otoman și au ocupat Bagdadul. Imperiul Otoman și-a format o flotă în Marea Roșie. Cu ajutorul vaselor de luptă și a celor comerciale, otomanii au reușit, cel puțin pentru o vreme să contrabalanseze influența portugheză asupra comerțului cu mirodenii. În această perioadă, Imperiul Otoman a intrat în competiție directă cu puterile europene aflate în expansiune și în plin proces de creare a imperiilor coloniale
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
și în plin proces de creare a imperiilor coloniale în Oceanul Indian. Turcii au trimis soldați, marinari și corăbii în sprijinul regilor musulmani din Kenya și Aceh. De asemenea, flota otomană a luptat pentru apărarea comerțului turc cu mirodenii și sclavi. Otomanii au construit o fortăreață în Aceh, pe care au dotat-o cu tunuri de mare calibru. Protestanții olandezi au fost la început sprijiniți de otomani în lupta primilor cu spaniolii romano-catolici. Flota otomană a cucerit treptat o influență majoră în
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Aceh. De asemenea, flota otomană a luptat pentru apărarea comerțului turc cu mirodenii și sclavi. Otomanii au construit o fortăreață în Aceh, pe care au dotat-o cu tunuri de mare calibru. Protestanții olandezi au fost la început sprijiniți de otomani în lupta primilor cu spaniolii romano-catolici. Flota otomană a cucerit treptat o influență majoră în Marea Mediterană și comerțul a înflorit datorită siguranței liniilor maritime. După bătălia de la Çaldıran din răsăritul Anatoliei din 1514, forțele otomane conduse de Selim I au
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
această victorie, turcii au transformat o bună parte a Ungariei în pașalâc. În anul 1541, Soliman controla cea mai mare parte a Ungariei de azi. Familia Zápolya a fost numită la conducerea Transilvaniei, care a devenit un stat vasal al otomanilor, la fel cum erau Valahia și Moldova. Împăratul Sfântului Imperiu Roman Ferdinand I, a ocupat așa numita „Ungarie Regală” (Slovacia, nord-vestul Ungariei și Croația apuseană), care a reprezentat pentru o anumită perioadă frontiera dintre posesiunile otomane și cele habsburgice. Teritoriile
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Azerbaidjan și a unor forturi din Georgia. În timpul ultimei campanii din 1555, forțele lui Soliman nu au reușit să distrugă armata șahului, care a reușit să se retragă în munții Lorestanului. Safavizii au fost totuși siliți să accepte granițele cu otomanii și au semnat un trata de pace prin care se angajau să nu mai atace Imperiul Otoman. Forțele lui Soliman au cucerit întinse teritorii în Africa de nord, până în Algeria zilelor noastre. Statele berbere Tripolitania, Tunisia și Algeria au devenit
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Algeria zilelor noastre. Statele berbere Tripolitania, Tunisia și Algeria au devenit provincii autonome ale imperiului. Odată cu ocuparea acestor teritorii, marina otomană a câștigat pentru o perioadă de timp superioritatea navală în Marea Mediterană prin încorporarea în rândurile ei a piraților berberi. Otomanii controlau și Marea Roșie și, până în 1554, Golful Persic, când au fost înfrânți de flota portugheză. Imperiul Portughez a încercat din acest moment să cucerească controlul asupra Adenului. În 1533, Khair ad Din, cunoscut în Europa ca „Barbarossa” a devenit comandantul
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Din, cunoscut în Europa ca „Barbarossa” a devenit comandantul suprem al flotei otomane, aducându-și o contribuție importantă la lupta împotriva forțelor navale spaniole din Mediterana. În 1535, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol Quintul, a obținut o victorie importantă împotriva otomanilor la Tunis dar, un an mai târziu, Francisc I al Franței s-a aliat împotriva lui cu Soliman. Flota lui Carol Quintul a fost înfrântă în 1538 la Preveza de către flota otomană comandată de Barbarossa. Această victorie a asigurat dominația
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
și să câștige controlul asupra celei mai mari părți a Mediteranei pentru o lungă perioadă de timp. Soliman s-a concentrat de asemenea asupra Balcanilor. După momentul încoronării din 1518, el a condus o serie de campanii în această regiune. Otomanii au cucerit sub conducerea lui controlul asupra Belgradului în 1521, Ungariei (după bătălia de la Mohács) în 1526, dar au eșuat în încercarea de cucerire a Vienei în 1529. Sokollu Mehmed Pașa a fost unul dintre pașalele lui Soliman Magnificul și
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
poet talentat și cunoștea mai multe limbi străine), domnia sa a fost una mai puțin strălucită. Armatele otomane au înregistrat eșecuri în Ungaria și Persia, iar 1606, prin tratatul de la Sitvatorok, Austria a încetat să mai plătească tribut turcilor. În plus, otomanii au cedat Georgia și Azerbaidjanul Persiei. Osman al II-lea și-a început domnia prin asigurarea granițelor estice, semnând un tratat de pace cu Iranul safavid, după care a condus personal invazia otomană în Polonia, pentru contracararea influenței poloneze în
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
a fost detronat, iar alți doi monarhi, inclusiv tatăl lui Mehmed, Ibrahim I, au fost asasinați. Domnia sa a dus la refacerea pentru scurtă perioadă de timp a puterii otomane în timpul mandatelor marilor viziri din familia Köprülü, Mehmed și Fazıl Ahmet. Otomanii au recucerit insulele din Marea Egee stăpânite de Republica Veneția, a obținut victorii împotriva Principatului Transilvaniei (1664) și statului polono-lituanian (1670-1674). Turcii s-au aliat la un moment dat cu hetmanul ucrainean Petro Doroșenko,fiind pe punctual să își extindă controlul
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o înfrângere catastrofală în fața Sfintei Ligi (alianța dintre Sfântul Imperiu German și Uniunea Polono-Lituaniană).
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
cucerirea otomană a Bulgariei (secolele al XIV-lea-al XV-lea). Ciuma i-a obligat pe localnici să se mute în locul actual. Legenda din jurul numelui satului spune că zona dintre Trăstenik și Slaveanovo, inclusiv Grivița, era feuda ("vakıf") unui nobil otoman pe nume Trastenik Pasha, pasionat de creșterea albinelor și porumbeilor. Se spune că el a construit stupi și o crescătorie de porumbei în zona "Rogulți" de lângă Grivița de azi, și că a crescut porumbei (în bulgară, гривяк, "griveak"). Treptat, localnicilor
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
rayah. Creșterea economică a Greciei Otomane în secolul al XVIII-lea, extinderea relațiilor ei cu statele creștine din vestul Europei și legile discriminatorii otomane față de populația nemusulmană au creat condițiile pentru maturitatea mișcării de eliberare națională a grecilor din Peloponez. Otomanii nu au reușit de-al lungul timpului să asigure un control militar eficient asupra anumitro zone muntoase din Grecia, în care populația a continuat să opună o rezistență activă împotriva ocupantului. Unul dintre cele mai importante centre ale rezistenței elene
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
îi ajute, precum căpitanul de vas Ghiorghios Mavromihailos și latifundiarul Panaiotos Benakisos. În timpul misiunii lor, cei doi emisari au strâns informații cu privire la starea de spirit a grecilor și șansele ca supușii creștini ai sultanului să se ridice la luptă împotriva otomanilor. După ce s-a reîntors la Sankt Petersburg în mai 1765, Manuil Saro și-a prezentat raportul, în care susținea că este recomandabilă trimiterea în Mediterana și în insule a zece nave de război. Trebuie subliniat că mesajele emisarilor ruși, bazate
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
după scurt timp în Muntenegru, unde a încercat să organizeze grupuri militare care să sprijine operațiunile rușilor în Mediterana. Odată ajuns în Italia în mijlocul comunităților de emigranți greci, Alexei Orlov a exagerat posibilitățile și forța grecilor în viitoarea luptă împotriva otomanilor. El avea să scrie fratelui său Grigori că îi este ușor să-i mobilizeze pe greci în lupta împotriva turcilor și că elenii se dovedesc aliați credincioși și luptători viteji. Activitatea agenților ruși nu s-a limitat numai la misiuniile
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]