KorAP: Find »[drukola/base=pâine & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...784 >

19,586 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

gândeau uitau. Dar cei care simțeau Își aminteau. Ei nu datorau și nu dădeau cu Împrumut. Ce dădeau ei era ură sau iubire. Eu sunt unul din aceștia, se gândi domnișoara Warren, cu ochii umplându-i-se de lacrimi și pâinea uscată oprită În gât, eu sunt una din aceia care iubesc și-și amintesc Întotdeauna, eu rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și ochii Îi poposiră o clipă la fata cu care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
va mai fi, Janet Pardoe va rămâne pentru un scurt interval de timp un frumos loc și gol, abia existând, În afară de nevoia de somn, nevoia de hrană, nevoia de-a fi admirată. Dar curând Își va reveni, va fărâmița iar pâinea prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină În mâna lui Mabel Warren, cafeaua se revărsă peste buza acesteia și câteva picături căzură peste fusta ei, pătată deja de grăsime și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Face de două ori pe-atâta. — Vorbește-mi despre ea, spuse domnul Q.C. Savory. E o tipă cam ciudată. Bem ceva? — Ține atât de mult la mine! — Dar cine n-ar face-o? El se aplecă În față, fărâmițând pâine, și o Întrebă precaut: — N-am fost niciodată capabil să Înțeleg. Ce poate face o femeie ca aceasta? — Nu, nu mai vreau berea asta străină. Stomacul meu n-o suportă. Întreabă-i dacă n-au un Guinness. Mi-ar plăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fluxul explicațiilor și forța convingerilor sale, fără să Înțeleagă o vorbă din ce-i spunea. Nu le-am făcut nici un rău. — Ah, dar le-ai făcut un mare rău! Ca și mine. Provenim din aceeași clasă socială. Dar ne câștigăm pâinea În mod cinstit, fără să facem rău, ci mai degrabă bine. Suntem un exemplu că se poate și altfel și asta nu le place. Din toată această explicație ea culese singura frază pe care o Înțelesese: — Sunteți un gentleman? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și ieftin, iar pe podea zăceau câteva bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet, se Întoarse. Mirosul Îl făcu să renunțe. În spatele lui ușa se deschise brusc și se-nchise iar de la balansul trenului. Aici mi-e locul, se gândi el fără convingere. Ar trebui să călătoresc cu clasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai băută În pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de un prânz În toată legea. Văzând-o pe soția ta cum vine În cursul dimineții, m-am gândit adesea că-i bine să fii căsătorit. — Nu-i prea rău, spuse Ninici cu modestie. — Spune-mi, ce-ți aduce? — O pâine și o bucată de cârnat. Uneori ceva unt. E o fată bună. Dar gândurile sale nu erau tot atât de cumpănite. Nu sunt destul de bun pentru ea. Mi-ar plăcea să fiu bogat și să-i dăruiesc o rochie și o eșarfă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Nici o para În plus. Omul rânji, cuprins de plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu-l mai deranja pe Myatt - era mirosul pieței ancestrale. Aceasta era poezia pură a afacerilor: câștigul sau pierderea nu prea intrau la socoteală Într-o tranzacție care se ducea În parale, care nu valorau nici una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
capătul acesteia. Existase un moment, atunci când casierul strigase după ea, când traversa cheiul umed de la Ostende, când s-ar fi Întors bucuroasă Înapoi. Dar din acel moment se Întâmplaseră „lucruri“. Așa, s-ar Întoarce la aceeași cameră cu chirie, la pâinea prăjită și sucul de portocale de la micul dejun, la lungile așteptări pe scările agenților, cu Ivy, Flo, Phil și Dick, toți oamenii aceia drăguți cu care se săruta și-și ziceau pe numele mic și nu-i cunoștea deloc. Intimitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de pupitre din lemn de pin, cu rânduri peste rânduri de fețe răutăcioase, și Își aminti vremurile când se simțise Împresurat de briza rece și ușoară a indisciplinei, când semnale secrete și icnete de râs mascate Îi puneau În primejdie pâinea de fiecare zi, pentru că un profesor care nu poate păstra ordinea trebuie până la urmă concediat. Dușmanii lui Îi ofereau singurul lucru pe care nu-l cunoscuse niciodată: securitatea. Nu mai trebuia să decidă nimic. Era liniștit. Dr. Czinner Începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
foame și bogații nu era mai fericiți din cauza asta; când hoțul poate fi pedepsit sau recompensat cu titluri; când făinii i se dădea foc În Canada și cafelei În Brazilia, iar săracii din propria lui țară nu aveau bani de pâine și mureau de frig În Încăperi neîncălzite. Lumea era Întoarsă cu dosu-n sus și el făcuse tot ce-i stătuse În puteri s-o pună la loc, dar acum se terminase. Acum era neputincios și fericit. — „Vom pleca Împreună În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
imprevizibili. Mi-ar plăcea s-o văd căsătorită cu cineva bine plasat În afaceri. — Cred că i-a fost prezentată de femeia aceea cu care trăiește la Köln. Oh, da! spuse domnul Stein simțindu-se inconfortabil. Și-a câștigat singură pâinea În fiecare zi de după moartea sărmanilor ei părinți. Eu nu m-am amestecat. Nu-i rău pentru o fată, dar nevastă-mea a considerat că n-ar strica s-o vedem, așa că am invitat-o aici. Ne-am gândit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

partener de afaceri cu tatăl lui Lauren, Gerski era un siberian de cincizeci și opt de ani care Îi făcuse cunoștință domnului Blount cu beneficiile financiare ale fabricilor rusești de crutoane. Gerski superviza toate interesele domnului Blount În ceea ce privea pâinea prăjită. Ideea lui genială fusese să ambaleze crutoanele În stil american, În punguțe de plastic. Gerski Îl făcuse pe domnul Blount și mai bogat decât era deja, iar domnul Blount Îl făcuse pe Gerski mai bogat decât visase să ajungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Îți facă o perfuzie, după care ai să te duci la birou, ca de obicei, replică Lauren, formând numărul de telefon de la room-service. Două porții de ouă jumări și salată de fructe, vă rog... nu, cu gălbenușuri cu tot... iar pâinea prăjită pe grătar... mulțumesc. A venit și a stat În picioare lângă mine: —Să găsești Într-un hotel un grătar din argint pentru prăjit pâinea este mai greu decât să dai de un democrat În Texas. Cred că o să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de ouă jumări și salată de fructe, vă rog... nu, cu gălbenușuri cu tot... iar pâinea prăjită pe grătar... mulțumesc. A venit și a stat În picioare lângă mine: —Să găsești Într-un hotel un grătar din argint pentru prăjit pâinea este mai greu decât să dai de un democrat În Texas. Cred că o să-i dau un telefon lui Hunter, am spus eu. O să-și iasă din minți de Îngrijorare. — În nici un caz. Eu o să fac rost de un avocat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

abia la sfârșitul facultății pentru că în acel moment e deja prea târziu. Trebuie să începi să rambursezi creditele de studii. După ani și ani, cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că în felul ăsta vreți să vă câștigați pâinea? Capitolul 3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
eu zic nu și pornesc printre zidurile de dulapuri și cufere. Printre baricadele de cabinete de colecție și tăblii de pat, mă angajez într-un alt canion de mobile. În spatele meu, Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

vine cursa n-am ce face. Bine. Atunci, te-aștept în jur de șase jumătate, da? Mihai încuviință și se întoarce grăbit, să traverseze spre complexul comercial, gîndind să-și ia ceva de mîncare. Se așază întîi la coadă la pîine, căutîndu-se de bani mărunți, să ia o jumătate, însă, din obișnuință, privirea lui, rotindu-se peste întregul magazin, percepe o imagine care-l face să se încrunte, uitînd de pîine, preocupat să-și dea seama ce anume l-a neliniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ia ceva de mîncare. Se așază întîi la coadă la pîine, căutîndu-se de bani mărunți, să ia o jumătate, însă, din obișnuință, privirea lui, rotindu-se peste întregul magazin, percepe o imagine care-l face să se încrunte, uitînd de pîine, preocupat să-și dea seama ce anume l-a neliniștit. Departe, în autoservire, peste rafturile cu borcane de dulceață, un crîmpei de cap blond se zărește cînd și cînd. Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
al centralei. Parcă discutasem... se miră inginera. Acolo e șef inginerul Florea, care era foarte entuziasmat de piesa de la T.V. Nu mai înțeleg nimic. E foarte simplu: la o adică, și Cooperările vor fi asimilate de minister. Acolo e-o pîine de patru-cinci delegații pe an în străinătate. Ai impresia că Vlădeanu va avea speze așa solide încît să ia pîinea bucureștenilor? Iar Florea n-are decizie definitivă, dosarul lui e încă în discuție. Mda, e mai elegant așa surîde inginera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu mai înțeleg nimic. E foarte simplu: la o adică, și Cooperările vor fi asimilate de minister. Acolo e-o pîine de patru-cinci delegații pe an în străinătate. Ai impresia că Vlădeanu va avea speze așa solide încît să ia pîinea bucureștenilor? Iar Florea n-are decizie definitivă, dosarul lui e încă în discuție. Mda, e mai elegant așa surîde inginera Matei. "Bineînțeles, dacă pînă atunci Săteanu cade" gîndește directorul. Ștefănescu își îmbracă șuba de șantier, ascultînd ultimele informații despre mersul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în întîmpinare soțului, la capătul barului. Ce naiba, dom'le, chiar s-a terminat toată mîncarea?! se burzuluiește un pasager, urmat de cîțiva care întind gîtul peste tejgheaua barului. Văd că se mai scot încă... spune o femeie. Mai avem brînză, pîine și murături spune Sultana, urmîndu-și imediat soțul. Pavele, strigă peste umăr începe și ia comenzi. Tu, spune lui Ovidiu încet, stăpînindu-se cu greu mergi sus, că vin și eu să scoatem gogonelele din cămară. Soțul pleacă spre scara din capătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce-i inuman în asta? Din ziua a patra însă, văzînd că el nu vine, iar porțile facultății continuau să-i stea închise, începură amîndouă să fie tot mai neliniștite. Seara tîrziu, în fața ceștii de ceai și a feliei de pîine neagră, veche, începură să murmure în urma vreunui oftat, parcă și-ar fi continuat gîndurile: "Nu-i rău..." Cam necioplit, ca orice țăran, dar poate că are un suflet bun..." "Atîtea zile..., n-or să-mi mai aprobe să încep anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]