3,713 matches
-
părea să se poarte cu ele foarte atent. M-a observat abia când am ajuns aproape de ea. Când s-a întors, eu m-am prefăcut neinteresat de prezența ei. M-am așezat pe o bancă scundă de lemn și am pândit-o cu coada ochiului. După o vreme, am întrebat: „Sunt florile tale?” La început nu mi-a răspuns. Când mă convinsesem deja că e surdă, am auzit-o spunând: „Cine ești tu? Omul negru? Dacă nu, poți să le uzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trăiseră conștienți că moartea e sigură și că nu există mijloc de a scăpa de ea, dar crezând În același timp că, fiind atâta lume de murit, numai printr-un mare ghinion le-ar veni rândul, Își petreceau acum timpul pândind din spatele perdelei de la fereastră să vadă dacă nu cumva venea poștașul sau tremurând că trebuia să se Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui se transformă deodată într-o pace sufletească stranie, pentru că, iată, am aici o fetiță și trebuie să învăț cum anume să o iubesc, departe de umbra sa tăioasă, geloasă și iritantă, privesc din nou fotografia, nu știam ce ne pândește de după țiglele roșii, dar ce e rău, de fapt, în toate astea, ce este rău în decepție, de ce trebuie să le băgăm copiilor sub nas adevărul și să le spunem, luptați. Anii petrecuți în minciună au fost mult mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
traversezi cîmpul ține un taur. E un taur al dracu’ de rău, și Ăla chiar că Îi ține departe pe intruși. E cel mai al dracu’ taur pe care l-am văzut, stă mereu acolo, furios ca naiba, și Îi pîndește pe oameni. Și după porțiunea aia-n care stă taurul se termină pămÎntul fermierului și Începe o mlaștină cu cedri - acolo-s ochiuri În care te poți Îneca dacă nu știi bine pe unde s-o iei. Și chiar dacă știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tip intrând ar fi fost în regulă. Mă rog, nu chiar, dar nu i-aș fi vărsat paharul și nu m-aș fi făcut de râs. Aș fi fost în stare să stau aici, să fac conversație și să-l pândesc din când în când, savurând absurda, dureroasa plăcere de a-i fi alături. Aș fi pretins că era într-adevăr Patrick și că în orice clipă s-ar putea întoarce către mine, zâmbind sau spunând ceva sec, în stilul propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
doar ce nu pot avea și că acum sunt îngrozitor de singură. Aș da zece celebrități care mă imploră să le fiu amantă pentru un singur telefon de la Patrick, care să-mi spună că nu poate trăi fără mine. Am fost pândită de depresie toată seara. Cam așa stau lucrurile de fiecare dată. Începutul e promițător: haine de firmă, farduri scumpe, un creion dermatograf cumpărat de la New York, un pahar cu vin ca să-mi vină cheful de distracție, pupici pentru Daisy și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
doar câte două săptămâni. Adoram să mă trezesc alături de el - de fapt, e doar un fel de-a spune, deoarece nu mă dădeam niciodată jos din pat așa devreme ca el, la șapte și jumătate, dar îmi plăcea să-l pândesc printre pleoapele grele de somn și să-l văd gol înainte de a-și pune costumul. De asemenea, eram încântată de felul în care ne iubeam în fiecare noapte. Îndeletnicirile domestice îmi erau foarte dragi: îi luam cămășile de la curățătorie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
putea ține un discurs atât de bine articulat. Uitându-mă în jur, îmi dau seama că am dreptate. Jennifer își răsucește părul într-un mod obsesiv, Jim s-a strâns ca un ghem și face pe mortul de parcă ar fi pândit de un urs; Ben fixează o sticlă cu bere, în mod intenționat, doar pentru a se feri de privirea mea. Mă uit disperată la Daisy, sperând că se va oferi voluntar și mă va scuti pe mine de chinul susținerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
făcut așa? Dar o ocazie falsă nu e Ocazia potrivită. Poți fi oare laș deoarece curajul altora ți se pare disproporționat față de vacuitatea Împrejurării? Atunci Înseamnă că Înțelepciunea ne face lași. Și deci Ocazia bună o pierzi Îți petreci viața pândind marea Ocazie și meditând asupra ei. Marea Ocazie o alegi din instinct, iar În momentul acela nu știi că a venit. Poate că o dată am prins-o și n-am știut niciodată asta? Cum se poate să te simți vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o ușă, a mea. Nu se Înțelegea dacă era un animal (dar nu văzusem nici câini, nici pisici), și am avut impresia că e o invitație, o rugăminte, o momeală. Poate că Lorenza făcea asta pentru că știa că Belbo o pândea. Poate nu. Până atunci o considerasem pe Lorenza proprietatea lui Belbo - cel puțin În ceea ce mă privea - și apoi, de când eram cu Lia, devenisem insensibil la alte farmece. Privirile malițioase, adesea de complicitate pe care Lorenza mi le arunca uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe bieții pământeni, îmbrăcați toți în negru și gri. Curiozitatea îi dădu afară din case pe vecini. Nea Fane și țața Leana, care, de la plecarea Piratului, nu mai scoseseră nasul din bârlog, se băgau tot mai tare în seamă. O pândeau pe Sabina, intrau în vorbă cu ea: - Ce frumos îmbrăcată ești azi! Te duci la o petrecere? - Desigur, sunt invitată la palat de doamna Năstase, nevasta primului ministru. Dar nu pentru ea m-am străduit eu să mă fac frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca văzduhul, ca gheața, ca piatra cubică...Așa să trăiești stăpâne întru mulți ani sănătoși cu bucurie și la mai mare că, uite, după gura aia de metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acu să te văd măi Gigi cum descurci ițele! În pace, seninul cerului se boltea peste amiază ca o zână bună; turmele de porci guițau printre mestecenii de la poalele combinatului chimic. Ar fi putut bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci metri înapoi, cu labele în sus. Leo deschise fulgerător diplomatul dar, până să-și monteze casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ca focul. Minți. Crezi că mă duci? Ai vrut să spui ca țigăncile. Poți s-o spui liniștit. Nu mă deranjează. Am trecut peste faza aceea proastă. În momentul acela, Teofana n-avea de unde să știe că va mai fi pândită de o asemenea fază poate și mai grea. Când te vei întoarce, peste doi ani, te vei da grande cu experiența ta de viață bogată, cunoscător al lumii dinafara țării, vorbind perfect limba franceză. Cezar o privește pierzând-o din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
auzul străzilor înguste și pustii, buzunarul din spate al pantalonilor lui Dănuț, sună prelung. Pe ecranul aprins, mesajul primit este: " Regele Baal, Teroarea-Întreită, Se grăbește. Stăpânul sub-pământului, Răzbunător, Spre voi zorește. El, Sephirahul celor șaptezeci de legiuni, Sub pod stricat, pândește. Și Haosul, Cu-al vostru dar, Îl va stârni, Orbește! De nu vă-mpotriviți... " Mesajul versificat poartă și o semnătură: Uriel! Arhanghelul însuși, li se adresează: Veniți după mine! BAAL III Veniți după mine... Trecuseră de-acum, în mers, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta se înalță și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un gest fulgerător, de casap, din încheietura mâinii înarmate și Cezărel sucombă cu traheea secționată, ca un pui, în somn, asfixiindu-se în spume și clăbuci, cu propriul sânge! Buletin se avântă curajos, într-o secundă, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încîlcit, cu o bărbuță cafenie, rară, cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a găsit pe Rudolf în poartă, prăvălit la pământ, plin de sânge, cu capul spart. Se vede că ieșise până în uliță, să se uite mai bine la focul cel mare dinspre Ruginoasa, și atunci I-au trăsnit cei care-l pândeau. Nu știe cine să fie, dar aseară a auzit așa, o vorbă, că neamțul cucoanei n-are să scape de-aici fără să mănânce o bătaie soră cu moartea, pentru că și el ar fi bătut rău de tot niște copii în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat și nedumerit. Logofătul Bumbu se oprise, cu tremurături în genunchi și cu o înfățișare resemnată, lângă ușa locuinței sale, în fund, în vreme ce nevastă-sa dârdâia înăuntru, pândind de după perdea. ― Ați venit, ați venit? întrebă prostește logofătul când oamenii din capul cetei ajunseră lângă dânsul. Auzind că alții au intrat prin parc, trecu și el dincolo, parcă s-ar fi supărat că au îndrăznit să intre pe acolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-avea nevoie de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența veghei neîncetate, mecanică și electronică, a lui Nostromo, se vedea și se auzea pretutindeni în interiorul liniștitei nave, în acest zumzet domol și în aceste lumini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dallas care dădu din cap. Ash mai apăsă pe comandă și ușa se urni. Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea Ash, care închise degrabă. Stăteau în picioare nemișcați, pândind cel mai mic semn, cea mai neînsemnată prezență. Dallas fluieră ușor pentru a ademeni vietatea. Privind în jur, înaintă spre un ungher care ar fi constituit o excelentă ascunzătoare. Dar o privire rapidă nu dezvălui decât niște flacoane, toate puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aminteau cum căzuse, deși moartă, prima creatură pe umerii lui Ripley. Niciunul nu voia să pățească la fel cu cea de-a doua. Astfel că aveau grijă să nu lase nimic în umbră. ― De unde vine? întrebă Brett cu îngrijorare. Ripley pândea pe instrument cea mai mică trăsărire a acului Acesta, îndeplinindu-i dorințe, tresări violent pe cadran. Numai dacă creatura o fi în stare să treacă prin pereții de metal, altfel mișcarea acului nu aducea cu nimic cunoscut de oameni. Scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prin părculeț. O voce din vecini mă avertizează : „Nu-i pentru cîini !”. Omu’ stă pe un scăunel în fața porții. Îl aud bombănind mai departe printre dinți și semințe : „Fir-ați ai dracului cu potăile voastre cu tot !”. De atunci mă pîndește de fiecare dată și se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul parc. Nu are ceva anume cu mine, cîinii de rasă, cu proprietar și îngrijiți sînt cei care îl scot din sărite. Pe maidanezii oropsiți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
arăta cu degetul spre cer, zâmbind enigmatic, în serile învăluite în ceață purpurie, trecând pe nesimțite în cafeniu, sclipirea metalică a mecanismului ortopedic purtat de primul băiat și gesturile sibilinice ale celui de-al doilea căpătau în ochii noștri, care pândeam din șanțuri protejați de măștile de carton, un aer bizar, enigmatic, greu de descifrat. Când plecau acasă, întotdeauna mai devreme decât noi, pe asfaltul albastru rămâneau cercuri strâmbe și alte figuri, pe care le ștergeam cu ură. Băiatul "făcea pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
singur de la aceste mistere. Devenisem chiar organizatorul unui alt grup, ostil și disprețuitor, și consideram, cu o ură inexplicabilă, drept o crimă prietenia dintre băieții și fetele din grupul lui Traian. Ne organizaserăm într-un fel de patrulă care îi pândeau pe după copaci și, pe neașteptate, agitând bâte strâmbe și țipând, năvăleau în mijlocul lor încăierîndu-se cu băieții și luând fetele la goană. Sfâșiam cu lovituri de picior lanțurile de margarete pe care le găseam, lungi de metri întregi, distrugeam buchetele mari
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]