2,887 matches
-
Sunt cocoțați pe scaune importante în congresul nostru. Nu fac nimic, doar îl declamă pe Iosif Stalin. Revolta și atacul au pornit din interior, dinăuntul Partidului nostru. Ei sunt invizibili, dar fatali. Își spun sovietici sută la sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos revoluției. Ei vorbesc în acord cu Karl Marx, dar îl ajută pe Chiang Kai-shek. Am fost batjocoriți. Ni s-au dat ochelari cu lentilele zgâriate, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Yenan. Stă în scaunul de ratan ca un vapor mare, înțepenit între stânci. Burta lui e ca o măsuță portabilă. Își sprijină cana pe „măsuță”. Fața lui a început să se rotunjească. I se întind ridurile ca o pânză de păianjen. Ochii îi sunt mult mai mici acum. Trăsăturile chipului său au devenit mai feminine. Mie toate îmi par frumoase. Ai făcut o treabă nemaipomenită din a mă ține la curent, zice el, aprinzându-și o țigară. Îi zic că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să creadă că Mao a ordonat omorârea lui. În întuneric, își petrece ultimele douăzeci și ceva de zile din viață. În dimineața zilei de 11 noiembrie, el deschide ochii pentru ultima oară. Se holbează la tavanul plin cu pânze de păianjen, la insectele uscate, cu seva suptă, prinse în ele. Ultima imagine pe care o are poporul chinez despre vicepreședintele Liu Shao-qi este aceea în care el ține o carte și încearcă să le explice dreptul studenților de la Universitatea Qinghua. Studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
maică-mea? Femeia în care încercase toată viața să nu se transforme. Haide. Mai uită-te o dată. —Hei! Nu-i problema mea, da? Adică uită-te și tu la mâzgăleala asta. Ăsta nu-i scris. Un fel de pânză de păianjen. Scoarță de copac sau așa ceva. Zi-mi tu ce scrie. Scrisul era spectral. Șerpuia ca literele ilizibile ale bunicii lor suedeze. Karin îl etichetase pe autor ca având optzeci de ani, un imigrant bătrân, care se temea să dea orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar nu-și dă seama ce. Bonnie îl duce la Upper Room, tăcută. Și așa rămâne două ore, cât ține spectacolul, bălăngănindu-și capul dintr-o parte în alta, uitându-se la el de parcă lui tocmai i-ar ieși un păianjen din nas. După ce se termină, când se urcă din nou în mașină, își trage de rochie, nervoasă, de parcă brusc n-o mai vrea așa de scurtă. N-ai ascultat nici măcar un singur cuvânt din ce-a spus reverendul Billy. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
falită și bolnavă și te încurc, sunt amețită și n-am mai dormit ca lumea de șase săptămâni. Mă face să mă simt invizibilă, un virus, un nimic. Mă dezintegrez, Danny. Plutesc și zbârnâi. Parc-aș avea tot timpul niște păianjeni mici pe piele. Sunt varză. Sunt dezgustătoare. Pur și simplu nu e cazul, nu poți, n-ai nici o... El îi puse mâna pe umăr ca s-o calmeze. Nu spuse „Știu“, ci încuviință doar din cap. Un fel de nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
necontrolată din țeasta ei. Câte părți ale creierului descriau cărțile lui Weber? O răscoală a agenților liberi; șaizeci de particularități numai în partea prefrontală. Toate formele alea de viață cu denumiri latinești: măslina, lintea, migdala. Căluțul-de-mare și cochilia, pânza de păianjen, melcul și viermele. Destule părți de rezervă ale corpului, cât să ajungă pentru altă ființă: sâni, fese, genunchi, dinți, cozi. Prea multe părți pentru ca să le poată țină minte creierul ei. Până și o parte care se numește „substanța fără nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l fi întrebat pe Doctoraș, când avusese ocazia. Ea descuie ușa și intră amândoi într-o chestie scoasă dintr-un film de groază. Livingul vechi e gol, iar totul e acoperit de un strat de praf cenușiu și pânze de păianjen. Salonul e făcut praștie. Sunt semne de infestare, de mamifere mult mai mari decât șoarecii. Karin Doi își trage îndărăt de obraji cu palmele. Nu mai face așa. Arăți ca un hoț de bancă d-ăla cu ciorapi de nailon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lăsat o pulbere fină, ca o pudră, ca un praf de porțelan, cu un gust acru și străin. Un zumzet imperceptibil, ca al unor cărăbuși Într-o pădure de stejari, treieră aerul care i-a adormit pe toți. Țes pânze păianjenii și se apropie Sfintele Paști. Lumini firave vor umbla pâlpâinde pe străzi. În seara de Înviere, la liceu, se organizează În sala de sport o reuniune cu bufet și dans. Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
piciorul drept. Ca și cum piciorul ăla ar fi fost din fier. Zilnic, făcând același drum, după pâine și iaurt. Nici un zâmbet pe chipul fostului director sau așa ceva de la Astra Română. Doar o grimasă imperceptibilă, ca atunci când o boare atinge pânza de păianjen. Impunător și, probabil, canceros. Spunându-ți sec, dar cu demnitate de fiecare dată când Îl Întâlnești: „Bună ziua, domnule elev”. S-a dat drumul masiv la politici. Iar tu, febril și tainic, pui la cale, cu unul din prietenii tăi, fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui și reușise chiar să-i modeleze părul blond, uscat ca sârma, într-o coafură filată elegant și-l convinsese chiar să-și pună lentile de contact, numai terapia cu șocuri electrice i-ar fi făcut membrele lungi ca de păianjen să se miște cu vreun pic de eleganță. Era Mr Bean îmbrăcat în haine sport Paul Smith și era cel mai bun prieten al lui Mark. Singura dovadă de intimitate dintre ei doi a fost să înceapă o afacere împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
el. Trebuie să nu mă mai gândesc la el. La o asemenea petrecere mi-aș fi dorit și eu să fiu invitată. Nimănui de-aici nu părea să-i pese nici de hainele mele, nici de cele proprii. Am făcut păianjeni și pagode și ne-am întins pe podea ca să facem concursuri de sărituri cu purici de hârtie. Acesta era genul meu de oameni. Dar nu-mi doream copii cu nici unul dintre ei. —Deci care e semnificația bulinei roșii și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cel care a omorât-o pe Lee. * * * Strada pe care locuiesc nu e genul de loc care să-ți ridice moralul de la primii pași. Nu mai locuiește nimeni aici în afară de mine; celelalte clădiri sunt depozite, cu ferestre jegoase, pline de păianjeni și cu vopseaua cojită. Eu stăteam tot într-un depozit, dar înainte să mă mut l-am transformat în atelier. Arăta la fel de neatrăgător ca toate celelalte din jur, dar nu am probleme cu locul de parcare noaptea. Câteva trepte știrbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la picioarele mele ca și cum eu aș fi fost mama pierdută de mult. Prostituție ieftină. S-ar fi dat oricui pentru jumătate de conservă Whiskas. Interiorul casei arăta de asemenea a mahala. Decădere și schimbare era tot ce vedeam. Pânze de păianjen la uși, mizerie îmbibată adânc în covoare, iar în aer plutea mirosul greu de țigări și bere. Până și eu, care eram destul de rezistentă la asemenea priveliști, am fost copleșită. M-am împiedicat de ceva pe hol și uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a deschis ușa din dreptul șoferului. —Unde ai fost? a spus. Aștept de ore în șir. Am deschis ușa de la intrare și am aprins luminile în atelier, niște neoane fără milă care luminau orice colțișor întunecat și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii pelerinei de ploaie căzuți. Fără șuvița de păr care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
podelei. Scara s-a făcut țăndări, ecoul rămânând în aer, apoi nimic altceva decât un gol și mâinile mele de asemenea goale în fața mea. Scara se rupsese, iar el zăcea sub ea. Picioarele lui lungi erau strâmbe, ca ale unui păianjen aruncat de o mână uriașă. Am așteptat destul cât să se miște; dar nu s-a auzit nimic, nimic. Nu trebuia să mă duc jos. Puteam să ies prin fereastra din tavan, să îl las să zacă acolo - să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de intrigile boierilor lui și ale celor moldoveni, de părerile lui Mazepa și ale lui Ludovic al XIV-lea și de câte și mai câte. Acum când pleacă la Adrianopol se simte ca o gâză prinsă într-o pânză de păianjen, la capătul fiecărui fir fiind alt dușman adormit. Va reuși să se miște în așa fel încât să iasă din păienjeniș, ușor, ușurel, fără să miște nici un fir, fără să trezească nici un dușman? Cu asemenea gânduri, cei doi călăreți au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce-i privea pe ambasadorii țărilor creștine, dar practic imposibil când îi analiza pe turci. Toți, fără deosebire, afișau plictiseală arogantă și o totală lipsă de interes. I se părea că sala divanului marelui vizir era o imensă pânză de păianjen, țesută cu îndemânare la capătul fiecărui fir stând câte un mare demnitar turc, iar marele vizir din colțul lui, veninos, cu opt picioare și ochi bulbucați, supraveghind dacă musculițele, adică vodă și boierii lui, ambasadorii străini și alții, sunt bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndemânare la capătul fiecărui fir stând câte un mare demnitar turc, iar marele vizir din colțul lui, veninos, cu opt picioare și ochi bulbucați, supraveghind dacă musculițele, adică vodă și boierii lui, ambasadorii străini și alții, sunt bine supți de păianjenii subalterni. Dar marele dragoman ce este? Nu, păianjen nu este, e un fel de momeală pentru muște, hotărî spătarul. Doar Brâncoveanu putea să iasă teafăr din asemenea urzeală veninoasă. A aruncat în toate părțile cu aur și a slăbit puterea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare demnitar turc, iar marele vizir din colțul lui, veninos, cu opt picioare și ochi bulbucați, supraveghind dacă musculițele, adică vodă și boierii lui, ambasadorii străini și alții, sunt bine supți de păianjenii subalterni. Dar marele dragoman ce este? Nu, păianjen nu este, e un fel de momeală pentru muște, hotărî spătarul. Doar Brâncoveanu putea să iasă teafăr din asemenea urzeală veninoasă. A aruncat în toate părțile cu aur și a slăbit puterea firelor, ba chiar aș spune că a rupt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-lea îl semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă stările făpturilor, când ies gângăniile, omizile și toate târâtoarele de sub pietre și de prin pământuri, năpârcile cele veninoase și cele nevătămătoare apar din ascunzișurile mlaștinilor, păianjenii cei păroși cu opt picioare și ochi cât boaba de mei vin să țeasă la lumina soarelui ce au urzit o iarnă-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mie atât de teamă. Luna pătrundea în cameră prin spatele ei, așa că o făcea să pară înconjurată de o strălucire argintie. Avea părul lăsat pe umeri, iar lumina făcea ca fiecare fir de păr să arate ca o pânză de păianjen în soare. Tanti Mae părea mare și puternică. Numai așa, cum stătea ea acolo, mi se părea că seamănă cu o statuie mare, argintie, ca aceea din parcul orașului. Ea era singura din casă care mă putea ajuta, singura persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la o mulțime de lucruri diferite cât timp am stat acolo, dar numai unul a devenit clar. Aveam lopata pe care o cumpărase tata când a început să lucreze în poiană. Era sub casă, ruginită toată și cu pânze de păianjen pe coadă, așa că am șters-o cu o bucată de hârtie înainte de a o folosi. În poiană, nu am reușit să mă decid unde să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Deși nu m-am putut hotărî nicicând s-o arunc, n-am făcut nimic ca să nu o pierd. După ce uitam de ea cu lunile, numai ce o găseam pe jos, în bucătărie, lângă găleata de gunoi, sau printre pânzele de păianjen de sub pat, sau vârâtă printre foile cu temele săptămânale ale studenților mei, sau sub telefon, împreună cu alte hârtiuțe pe care îmi notam mesajele telefonice și programul pe care mi-l întocmeam duminica pentru zilele săptămânii următoare. Ideea că e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bruscă, care face să zăngăne paharele aflate pe masă. Nu-i așa domnule locotenent erou? Răspunsul vine sec. Nu am informații proaspete asupra acestui subiect. Încetează, Iorgu. Ești beat, nu te mai poți controla. De sub voaleta subțire ca pânza de păianjen, aruncată cu aparentă neglijență peste toca mică, luminile întunecate ale ochilor Smarandei se transformă în stilete. Și crezi că-mi pasă? De vreme ce tot vom muri, consider că trebuie să-mi alung plictiseala așteptării într-un mod cât mai plăcut. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]