3,617 matches
-
Prințesei. Cei din șatră s-au sculat în picioare și au început să strige: — Bravo Prințăsa noastră! Să trăiești, Prințăsa noastră! Sântăm aici cu tine, draga noastră! Toți și-au întors mirați capetele spre cei din șatră cărora nu le păsa sărind în sus, bătând din palme și făcând semne Prințesei. Fiind stupefiată de prezența lor, Prințesa a sărutat cu lacrimi în ochi câteva flori din cele adunate și le-a aruncat spre ei, una câte una în uimirea tuturor. Ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nou cu florile în brațe și o sărută cum îi plăcea lui stăpânit de dulceața buzelor, de parfurmul ei combinat într-o splendidă mireasmă cu al florilor, de emoțiile care le încălzeau inimile deopotrivă, de data aceasta fără să le pese de nimeni și de nimic. — Ciau! — Pe mâine, cum am stabilit. — O!bată-l norocu’ dă băiat, că frumușăl este, Prințăso, îl laudă Izaura. — Pupa-l-aș eu pră el. Tă iubește mult, fata mumii. Prințesa, ajungând cu cei din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
coate, cu ochii lui porcini și injectați. O secundă de perplexitate generală și recade ca plumbul la loc, cu cocoașa nasului într-o baltă de salivă și de reflux gastric. Repede, se-neacă! șuieră Dănuț auto-îndemnându-se, fără a-i mai păsa deloc de persoana patronului. Și se și lungește peste masă, înșfăcându-l de piept și ridicându-l forțat, în capul oaselor, pe adormit, care se lăbărțează imediat pe spătarul scaunului și continuă să sforăie încet, eliberând cu eructații, din gură
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bocanci! Acum, credeți? întreabă Bursucul. Credo quia absurdum est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape îl ia Dănuț de piept, pe blond. Tu! Tu erai! Arată-mi mobilul tău, imediat! Arată-mi-l! Cu amendamentul că nu ți-a păsat deloc-deloc de ele, până-acum, mustăcește Bursucul, mustrător. V-ar fi ferit, barem, de o parte dintre încurcături. Dacă eram eu, unul dintre motanii Domnișoarei voastre, intuitiv, ți-aș fi spus: De ce n-ai fost atent la conținut, băi, deșteptul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la țară! Mai aveți grijă și de cei orășeni, că noi ducem greul, și suferim, și ne chinuim, numai Dumnezeu ne știe! Regreta că a fost cinstit în slujbă și n-a strâns avere, ca alții, să nu-i mai pese de nimeni și de nimic în lume. Și o ținu așa, până ce Mendelson îi întinse pantoful reparat și lustruit ca oglinda. ― Cu moșul nu-i chip să discuți obiectiv, că el din chestia pensiei lui nu iese, observă Mișu ironic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a se aduna acasă de pe unde hoinăreau toată ziua, fiindcă începea să se însereze. Mai trecu un răstimp până ce se putu așeza pe pragul casei, cu blidul mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare, în mare parte ocupată cu o încâlceală indescriptibilă de mașini complicate. Aici se adăpostea inima navei. Un sistem de propulsie enorm permitea lui Nostromo să devieze și să răsucească spațiul, să ignore timpul, pe scurt să nu-i mai pese de Einstein... și numai incidental să furnizeze energia necesară aparatelor care întrețineau viața fragilului echipaj uman. La celălalt capăt al acestei încâlceli amețitoare, sforăitoare, uruitoare, se detașa un compartiment cubic de sticlă, un mugure transparent așezat pe vârful acestui enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit să remarce o intonație bizară în vocea care-i chestiona. Îl urcă pe Kane care începuse să alunece, mai sus, pe umăr, fără să-i pese de creatură. Aceasta nu se mai clintise pe tot drumul până la Nostromo; n-avea de ce să se miște tocmai acum. Un fel de organism, zise, aruncând o privire către Kane. Nu știu ce s-a întâmplat și de unde a venit vietatea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
școala de pilotaj. ― Nu! (În sfârșit! se gândea ea. Iată un expozeu căruia putea să-i dea crezare.) Nu am uitat, spuse Ash. ― Înțeleg. Nu ai uitat. Numai că ai făcut cum te-a tăiat capul și nu ți-a păsat. ― Te gândești că am făcut-o cu inima ușoară? Că n-am luat în considerare consecințele posibile ale gestului meu? ― Nu, Ash. Nu m-am gândit la asta. Nici de data asta nu răspunse la provocare. ― Nu mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mari. Fără să mai punem la socoteală că am primit un ordin direct și peremptoriu. ― Vrei să spui că în orice împrejurare nu vei lua în seamă ordinele mele și nu-l vei asculta decât pe Dallas? Fără să-ți pese de situație? ― Vreau să spun că un căpitan este un căpitan, iar faptul că se găsea de cealaltă parte a sasului și nu în interior nu era un motiv suficient pentru mine pentru a nu lua în seamă hotărârile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
compartiment de plastic, scoase un minuscul cub întunecat, colorat cu verde și roșu pe fața superioară și se uită la difuzorul inofensiv... Ritmul era primitiv, nu prea studiat, iar sunetul își pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o pentru prima oară. Bătea din picior cadența melodiei. Intercomul făcu să se audă de trei ori apelul electronic. Cu un oftat de resemnare, stinse muzica și comută intercomul. ― Aici, Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui, fu prins în închizătura porții blindate. Din rană izbucni un lichid care începu să fiarbă. Străinul emise un fel de geamăt, parcă de pe fundul unei ape. Fără să-i pese de membrul prins în capcană, între tambuchi și perete, se dădu înapoi, se răsuci, și o porni în viteză pe coridor, suferind vizibil, și-l aruncă pe inginer într-o parte, după care dispăru după prima turnantă. Deasupra lui Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
caldă din coșul pieptului și din oase, insomnia în care trebuia să combin la nesfârșit monologuri amare. A doua zi, la școală, silueta ei mi-a sărit de la început în ochi: ca de obicei, trăncănea în mijlocul colegelor, fără să-i pese dacă o ascultă cineva sau nu, fără să asculte vreodată replicile lor. Ce afectate păreau înfloriturile ei retorice, expresiile franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână cochetă, de prețioasă ridicolă, particular și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după o încîlcire de alei, am ajuns la panta care cobora spre lac. Aici, în vale, ceața devenise și mai groasă. Din loc în loc, câte un bec cu neon îi mai spărgea masivitatea. Era umezeală și frig, dar nu-mi păsa. Curând am distins sălciile care împrejmuiau ovalul lacului înghețat. Acolo era capătul. Am pășit pe gheața acoperită de zăpadă moale. Abia îmi vedeam mâna întinsă prin pâcla de aici. Arn mers mult, cu pași mici, pe gheața lacului, apoi, năpădit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
străduit s-o jignesc cât mai tare, s-o fac în toate felurile, până ne-am ridicat amândoi fără nici un cuvânt și am plecat în direcții diferite. Am izbucnit în plâns în stația de troleibuz de la biserică, fără să-mi pese de cei care se uitau la mine. Am plâns pe tăcute în troleibuz, cu lacrimile curgîndu-mi din ochi direct pe canadiană, iar acasă, în fața mamei, am făcut o adevărată criză isterică. M-am aruncat pe jos în hol și-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
două siluete albăstrii. Am intrat în casă și m-am dus direct în camera mea. M-am trântit pe pat. Am zăcut vreo oră, fără să mă gândesc la nimic, fără să fiu prezentă. Stăteam pe burtă, fără să-mi pese că-mi șifonam rochița cea mai bună, cu care o vizitasem pe mama și pe care nu vroiam să o schimb, îmi băgasem o mână sub pernă și ascultam fără să aud țăcănitul obsedant al mașinii de cusut din camera
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am trecut visătoare degetele. Am sărutat cheia și am vîrît-o bucuroasă în buzunar. Am luat-o la fugă, pe cărarea mea care ducea tot mai adânc spre fundul văii, unde se făcea din ce în ce mai răcoare. Abia așteptam să descui. Nu-mi păsa dacă după ușă mă va aștepta Plăcerea sau Teroarea. Dimineața ne-am văzut la grota lui Rolando. Îl călăream acum fără sfială, îl clătinam dîndu-ne huța câte trei deodată, cocoțate pe stern, îi intram în țeastă prin orbita rotundă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu gesturile ei de exagerată amabilitate. Am luat-o în josul străzii, cu tata de mână, pe sub stelele scânteietoare. Mă uitam numai la ele și din cauza asta mă poticneam din când în când. Stelele erau foarte sus, foarte departe. Nu le păsa de nimic de pe pământ. Am căutat multă vreme cu privirea cometa cu șase cozi și-am descoperit-o cu greu. Abia se mai zărea, ca un norișor palid, la o margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
folosindu-le ajungem să fim dependenți de ele și nu ne mai putem îndepărta de efectul lor. Cu prilejul întălnirii educative am vizionat un film de scurt metraj în care un băiat de 14 ani folosea droguri fără a-i păsa de sănătatea lui. Într-o zi băiatul a rămas singur acasă pentru câteva zile. Familia lui avea ceva treburi de rezolvat și a plecat din localitate. Pe numele său Ștefan, băiatul din filmul nostru, a profitat de faptul că este
Riscul drogurilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by SIMONCA CRISTINA, ALCEA GINA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2018]
-
m-ai învățat ce este dragostea, numai tu m-ai înfiorat; ție m-am dat. Când ai rupt frunzele, eram fericită. Ce mult îmi place să te văd mânios ca un vânt, să mă calci în picioare, să nu-ți pese de mine. Te iubesc așa. De ce te temi?... Într-adevăr, nu aveam nici un motiv să mă tem. Maitreyi mă căuta mereu în odaia mea, în acel ceas al după-amiezii, când toți dormeau sus, sub ventilatoare. Aproape mi se dedea acolo
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o lăsaseră ruinile palatului, atât de glorios cândva în această veche și uitată de Dumnezeu colonie franceză. La întoarcere m-am gândit serios cât de puternică și de nepieritoare este această Indie, care rabdă și înghite totul fără să-i pese de năvălitori și de stăpâni. Alergam într-o mașină a secolului al XX-lea și alături de mine aveam un suflet nepătruns și neînțeles, tot atât de himeric și de sfânt ca și al celeilalte Maitreyi, sihastra din Upanishade. I-am atins brațul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și patimile mele, în "soarele" ei, în "florile" ei. Am cetit scrisoarea cu o ușoară strângere de inimă. De ce se depărta Maitreyi de mine? De ce mă implora s-o uit, ca s-o întîlnesc într-o viață viitoare? Ce-mi păsa mie de viața viitoare și de toți zeii ei?... Eram însetat de concret, de viața nemijlocită, de prezență. Pe mine mă chinuia tocmai amintirea ei carnală, tocmai ceea ce era viu și imediat, și neînlocuibil în făptura ei, și pe această
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă interesezi pentru că ți-a fost milă de mine și mi-ai vorbit. Și de asemenea mă interesează Zamfira și Iliescu, pentru că s-au ostenit să mă ducă în sat, și apoi m-au îngropat; nu că mi-ar fi păsat dacă sunt sau nu îngropat, m-a mișca gândul lor... Darie începu deodată să se frece pe frunte. - Băieții! șopti. Unde-or fi băieții? - Sunt mai încolo, pe câmp, te așteaptă. N-ai grijă; se odihnesc și ei. De altfel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răspunde amenințător, cu o voce de nerecunoscut, Lidia. În discuție intervine și Maria care a stat tăcută deoparte și o privea atentă pe Lidia: -Ce s-a întâmplat cu tine? Înțeleg că dintr-un motiv oarecare nu ți-a mai păsat de tine, dar frații tăi cu ce ți-au greșit, de nu mai vrei să-i iei în seamă? Tu știi că de câte ori te-am căutat, l-am găsit pe Paul plângând? Vorbind, Maria se aprindea tot mai tare, simțea
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]