4,121 matches
-
aur, înstelată cu peruzele și cu lapislazuli, Maica Domnului îi țintuia pe ciudații și neașteptații oaspeți, cu ochii Ei încercănați, îndurerați de toate netrebniciile și silniciile lumii. Împrejur, Căpeteniile Celor fără de Trup, Cei Patru Evangheliști, Apostolii, Botezătorul, Teologul, Magii, Mironosițele, Păstorii, cu oile, cu boii și cu asinii lor, cuvioșii Sfinți Părinți, Proorocii și Mucenicii isihaști, din Vechiul și din Noul Testament, sub ramuri de măslin și de finic, păstrau o tăcere mormântală, încordată, ca și când s-ar fi pregătit să se pogoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai dragi mi-s cei care stau pe loc, acolo, să înfrunte primejdiile, să atragă asupra lor fulgerele asupritorilor, ca astfel poporul să fie la adăpost. Mulțimea nu poate trăi fără conducători sau ajunge să vegeteze într-o viață animalică. Păstorul care-și părăsește turma e mai rău ca acela care o conduce greșit, căci turma singură se risipește, pe când cu păstori, buni sau răi, tot nu se pierde... Grigore se simți atât de jenat, mai ales că Titu Herdelea schimba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poporul să fie la adăpost. Mulțimea nu poate trăi fără conducători sau ajunge să vegeteze într-o viață animalică. Păstorul care-și părăsește turma e mai rău ca acela care o conduce greșit, căci turma singură se risipește, pe când cu păstori, buni sau răi, tot nu se pierde... Grigore se simți atât de jenat, mai ales că Titu Herdelea schimba fețe-fețe, încît întrerupse cu glas de protestare: ― Bine, tată, dumneata ai aerul că-l dojenești pentru că dorul de libertate l-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de frică să nu-și mânjească ghetele. Vor să împartă pământurile noastre țăranilor, dar nu se gândesc să împartă cu nimeni beneficiile fabricilor și băncilor lor. În fond vor să decapiteze pe țărani, omorîndu-ne pe noi, căci turma țărănească fără păstori va fi pe urmă complet la cheremul lor... Te revoltă și te indignează, mai ales când vezi că noi, cei condamnați la moarte, stăm și ne ținem de cancanurile șefiei, de intrigile remanierii și de toate fleacurile!... Pentru a tempera
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii cu sufletele tulburate de toate vânturile demagogiei orășenești. În urma lui, la câțiva pași, veneau primarul și plutonierul, înconjurați de țărani, vorbind între ei încetișor, parcă să nu supere pe boierul lor care, cum mergea acuma în fruntea mulțimii, părea păstorul urmat de turma lui. La cârciuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. Din prag, Cârciumarul salută cu mare plecăciune. După ce trecu bătrânul Iuga, zgomotul, care încetase o clipă, reîncepu. Se auzea limpede glasul lui Petre: ― De ce să puie mâna pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izvor ascuns lui însuși, mai viu cînd e mort, creat de noi din cap pînă în picioare, din păr pînă în unghii, oglinda pe care am lucrat-o să ne arate fața și reversul, țăranul român sîntem noi, plugari și păstori de fantasme. Este unul dintre cele mai frumoase texte despre „țăranul român” pe care le cunosc, o apo logie lucid filială care întrece, fie-mi cu iertare, toate elogiile satului românesc. Îi aparține lui șerban Anghelescu și îl găsiți în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să ne imaginăm ca o astfel de teologie să fi fost elaborată în timp ce Israel trăia în țara sa, condus de regii săi și oferind cult Dumnezeului său în templul din Ierusalim sau în alte sanctuare. Capitolul 5 Cucerirea țării, sedentarizarea păstorilor nomazi, răscoală țărănească sau evoluție socială? I. Cartea lui Iosue și arheologia Cartea lui Iosue descrie cu abundență de detalii două mari bătălii pentru cucerirea țării făgăduite: asediul cetății Ierihon (Ios 6) și bătălia împotriva cetății Ai (Ios 7-8). Restul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și întreținerea zidurilor, întreținerea unei armate de profesie și a efectivelor de cai apăsa puternic asupra economiei unei țări în care resursele erau mai degrabă limitate. Taxele prea apăsătoare, războaiele, nesiguranța și lipsa resurselor suficiente pentru a-i hrăni pe păstori i-au obligat pe aceștia din urmă că-și caute norocul în altă parte. În definitiv, se observă o scădere drastică a populației în câmpiile ocupate de cetățile cananeene. Această scădere începe spre sfârșitul epocii Bronzului Mijlociu (1800-1550 î.C.
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
În același fel, Isus a crezut că Dumnezeu se mâniase pe poporul său pentru că i-a refuzat cuvântul. Observăm acest lucru când Isus plânge asupra Ierusalimului (Lc 19,41-44; Mt 23,37-39 = Lc 13,34-35) și în aluzia amenințătoare la păstorul din Zaharia 13,7 pe care Dumnezeu l-a doborât la pământ. Dacă Isus și-a prevăzut moartea, atunci ne putem întreba totodată: oare nu și-a anticipat și învierea? Ar fi fost foarte straniu dacă nu și-ar fi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
încercăm acum să ne imaginăm că ambele voci sunt prezente într-o singură persoană, angajată să dea viață unei filosofii creștine, astăzi «într-un timp de lipsă», conștientizând întreaga radicalitate a unui argument independent de Revelație. Atunci când Jaspers indică figura păstorului filosof arată ceva din ceea ce înțelegem noi prin filosofie creștină. Însă, nodul cel mai important, pe care consider că trebuie să-l desfacem, este «întâlnirea celuilalt în credință fără a-l urma pe acest teritoriu». Filosofia este aceea care întâlnește
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este un personaj. Dar atunci și eu sânt un personaj, și aici nu mă pot opri să nu exult de bucurie. Căci personajele nu mor niciodată, ele trăiesc de câte ori lumea lor e "citită". Dacă nu își va săruta niciodată iubita, păstorul pictat pe urna greacă știe măcar că o va privi veșnic. Iată pariul meu și nădejdea mea. Sper din toată inima, si am un argument forte: Ruletistul, că sânt un personaj de povestire, că, deși am optzeci de ani, nu voi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
costume din toate provinciile țării, căci au fost crescute în cultul unității neamului românesc. De aceea trebuie să le respectăm această pasiune, cât ar părea ea de naivă. Cel puțin, nu se costumau, ca aristocrații occidentali din secolul XVIII, în păstori și păstorițe, în speranța, ridicolă, că ar putea recupera beatitudinea vieții pastorale, în mijlocul naturii, adică în preajma grotelor artificiale, a fântânilor arteziene și a ruinelor preromantice... Își dădu deodată seama că lui Iconaru îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de email albastru al ceasului. Se uită bine și își face socoteala în gând, cifrele romane încă o încurcă, limba aurie a ceasului a încremenit între literele romane, aurii. Și, pe cadranul de email albastru, înconjurat de dantelăria aurie, un păstor și o păstoriță - ea cu o rochie roz, rotundă, ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mult să fie în centrul atenției. Mobilele, scara de lemn, toată boazeria casei trosnea, era rece și umed în casă, și toate oglinzile erau acoperite. Ce bine își amintește încă acea lungă duminică ploioasă, pocnetul streșinilor, țăcănitul ceasului cu păstorul și păstorița încremeniți pe emailul albastru, și privirile curioase, admirative ale tuturor, da, în ziua aceea, ea, nu Muti, era cea mai importantă persoană a casei ! Auzea ploaia lovind ferestrele, lovind pavajul, în timp ce urca treptele spre camera ei. A pus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
foarte des în familii pentru a se ruga împreună cu toți cei din casă, pentru a discuta problemele lor, pentru a lua masa împreună. Așa îi cunoaște mai bine pe oameni și invers, ei au ocazia să-și cunoască mai bine păstorul sufletesc. Poartă mereu reverenda, iar la început toți se întrebau ce este cu acest preot și de ce umblă așa. Are o mică capelă în casa parohială, deși trebuie doar să coboare scările pentru a ajunge în biserică. Atât biserica, cât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
concret, această apropiere se poate realiza „fie prin liturgie, atât de bogată în cuvinte divine, fie prin lectură spirituală, fie prin inițiative organizate sau prin alte metode care astăzi se răspândesc pretutindeni, în mod lăudabil, cu aprobarea și prin grija Păstorilor Bisericii”. Iar pentru a concretiza acest aspect, Biserica propune practici și sugestii relevante: celebrări ale cuvântului lui Dumnezeu, momente de reculegere, proclamări solemne ale cuvântului lui Dumnezeu, rugăciuni și cântece inspirate din Scriptură, cateheze, lectio divina, etc. Toate aceste momente
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
iertarea și reconcilierea sunt împreună evenimente ce decurg din lucrarea mântuirii lui Dumnezeu. Cea mai evocată și mai spectaculoasă scenă a reconcilierii este oferită de „Parabola fiului risipitor” (cf. Lc 15,11-32), întărită de alte două asemănări: cea „a bunului păstor”, care se bucură de oaia regăsită, și cea „a femeii”, care își găsește moneda pierdută și face sărbătoare. Aceste fapte confirmă atitudinea lui Dumnezeu de a se bucura pentru păcătosul convertit. Confirmarea milostivirii divine continuă prin ilustrarea întâlnirii dintre Isus
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că este mai recomandabil ca omul să fie considerat mic, dar să rămână în turma lui Cristos, decât să se mândrească și să piardă mântuirea. De fapt, el vorbește de penitență ca modalitate de a se întoarce la ascultarea față de păstori, această acțiune fiind un act de umilință. În secolul al II-lea, un document de referință este Scrisoarea lui Barnaba, care vorbește despre mărturisirea păcatelor ca un instrument prin care se obține pacea în relație cu aproapele. Era astfel vorba
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
despre mărturisirea păcatelor ca un instrument prin care se obține pacea în relație cu aproapele. Era astfel vorba de o mărturisire comunitară și cultuală, condiție necesară, alături de altele, pentru a putea participa la rugăciunea comunitară. O altă scriere de referință, Păstorul lui Hermas, afirmă pentru prima dată că este nevoie ca cel ce a păcătuit și se pocăiește să fie reprimit în comunitate, însă nu de multe ori, pentru că, pentru creștini, pocăința este una singură. Prin aceasta, creștinul primea iertarea tuturor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
păcatelor postbaptismale, care se făcea printr-o durere sinceră și prin pocăință. Biserica însă trebuia să se asigure de sinceritatea penitentului care dorea să se întoarcă, conferindu-i apoi dezlegarea. Deși sunt prezentate multiple elemente referitoare la pocăință, totuși autorul Păstorului lui Hermas nu indică niciun element liturgic care să sugereze vreo celebrare penitențială. Totuși, procedura penitențială este un dialog realizat cel puțin printr-un colocviu intim între Dumnezeu și om, din moment ce comunitatea nu putea oferi nici o garanție externă a iertării
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și modalitatea de penitență - publică sau privată - și stabilind timpul de ispășire necesar iertării. Mulți creștini însă așteptau să ajungă la o vârstă cât mai înaintată, eventual pe patul de moarte, pentru a recurge la această iertare. Se observă că păstorii Bisericii și teologii pun mereu în raport analogic botezul și penitența, aceasta din urmă având rolul de medicament ce recuperează darurile baptismale, pierdute prin păcat. Dacă, prin botez, omul primea iertarea păcatelor în mod gratuit din partea lui Dumnezeu, prin penitență
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
anul 1984 o Exhortație Apostolică Postsinodală Reconciliatio et paenitentia, care va cuprinde aspecte importante referitoare la sacramentul reconcilierii. Acest document îi amintește confesorului rolul care îl caracterizează în momentul celebrării reconcilierii, el fiind „un frate al omului, mare preot milostiv (...), păstor decis să caute oaia rătăcită, medic care vindecă și întărește, învățător unic care învață adevărul și arată căile Domnului, judecător al celor vii și al celor morți, care judecă după adevăr și nu după aparențe”. Din aceste specificări decurge și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitenței, care practică virtuțile într-o măsură din ce în ce mai mare”. Papa Ioan Paul al II-lea recomanda confesorilor un zel sincer pentru salvarea sufletelor, zel care s-ar traduce în viața concretă prin „practicarea micilor și marilor virtuți ale unui bun păstor: răbdare, punctualitate, confidențialitate, finețe în tratare și în cuvinte, disponibilitate la colocviu, deschiderea minții și a inimii și toate celelalte calități și virtuți necesare pentru împlinirea acestui oficiu foarte delicat”. Rolul confesorului nu poate fi împlinit în mod corespunzător dacă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îi transmită acestuia mesajul că Dumnezeu este un Tată care își primește fiul rătăcit, atunci întreg procesul dialogic se poate dezvolta influențat de acest model explicativ. Sau, dacă același confesor vrea să îi transmită altui penitent mesajul că Isus este Păstorul cel Bun care merge după oaia rătăcită, sau medic care vindecă pe cei bolnavi, atunci înseamnă că dialogul sacramental va avea alte caracteristici, corespunzătoare modelului ales, fără a eluda însă rolul esențial nici al confesorului și nici al penitentului. Alți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
eluda însă rolul esențial nici al confesorului și nici al penitentului. Alți autori spirituali scot în evidență și alte modele de relaționare a confesorului cu penitentul la fel de semnificative. Catehismul Bisericii Catolice spune că, în sacramentul reconcilierii, „preotul împlinește slujirea Bunului Păstor care caută oaia pierdută, a Bunului Samaritean care oblojește rănile, a Tatălui care îl așteaptă pe Fiul risipitor și îl primește când se întoarce, a dreptului judecător care nu caută la fața omului și a cărui judecată este în același
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]