2,281 matches
-
cu rușii la babord în același rând, dar puțin în spatele francezilor. Bateriile de coastă sau corvetele otomane plasate la intrarea nu au încercat să împiedice intrarea aliaților în golf, dar Codrington a primit din partea lui Ibrahim Pașa un mesaj. Ibrahim Pașa atrăgea atenția că nu a acordat aliaților permisiunea de intrare în golf și le cerea să se retragă. Codrington a respins obiecțiunile lui Ibrahim, răspunzând că a venit să dea ordine, nu să le primească. De asemenea el a adăugat
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
luptelor din golf, vestea victoriei aliate s-a răspândit în întreg Peloponezul și mai departe, în restul Greciei. În sate au bătut clopotele bisericilor, iar locuitorii s-au adunat în piețele publice bucurându-se pentru că sultanul și vasalul lui, Ibrahim Pașa, și-au pierdut flota din Mediterana. Pentru o țară maritimă precum Grecia implicațiile au fost evidente: revoluția a fost salvată. Grecii au sărbătorit pentru câteva zile și nopți. Pe culmile muntoase din Peloponez au fost aprinse ruguri uriașe. Grecii au
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
trimită o forță expediționară de 13.000 de soldați în Moreea pentru alungarea forțelor otomano-egiptene din Peloponez. Inițiativa premierului a fost întâmpinată cu entuziasm de publicul parizian. Chiar în timpul în care francezii începuseă pregătirile de război în porturile mediteraneene, Ibrahim Pașa îi transmitea tatălui său că este sigur că poate respinge forța expediționară franceză. Numai că, după distrugerea flotei sale militare, pentru care cheltuise sume foarte mari de bani, Muhammad Ali nu mai era dornic să continue conflictul cu marile puteri
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
prevăzut în instrucțiuni, amiralii urmau să acționeze funcție de situația întâlnită. Aceste instrucțiuni au fost trimise amiralilor pe 26 iulie. Canning nu a apucat să vadă rezultatele tratatului al cărui principal artizan fusese deoarece el a murit pe 8 august. Ibrahim Pașa fusese trimis în Grecia de către tatăl său, Muhammad Ali la cererea sultanului. Un emisar special, maiorul J. H. Cradock, a fost trimis la curtea viceregelui Egiptului cu autorizația să îi propună neimplicarea în conflictul din Grecia. Cancelariile occidentale erau informate
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
operațiuni reunite terestre și navale . Vasele militare ale britanicilor, rușilor și francezilor au ocupat poziții în conformitate cu planurile existente pentru impunerea încetării ostilităților. Pe 25 septembrie, Edward Codrington și Henri de Rigny, amiralii britanic și francez, s-au întâlnit cu Ibrahim Pașa la Navarino, baza flotei turco-egiptene. Ibrahim Pașa s-a arătat dispus să suspende acțiunile militare ale forțelor de sub comanda lui până la primirea unor noi ordine de la Constantinopol și Alexandria. În acest timp, o forță combinată terestră și navală elenă a
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
ale britanicilor, rușilor și francezilor au ocupat poziții în conformitate cu planurile existente pentru impunerea încetării ostilităților. Pe 25 septembrie, Edward Codrington și Henri de Rigny, amiralii britanic și francez, s-au întâlnit cu Ibrahim Pașa la Navarino, baza flotei turco-egiptene. Ibrahim Pașa s-a arătat dispus să suspende acțiunile militare ale forțelor de sub comanda lui până la primirea unor noi ordine de la Constantinopol și Alexandria. În acest timp, o forță combinată terestră și navală elenă a început operațiunile pentru recucerirea orașului de importanță
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
operațiunile pentru recucerirea orașului de importanță strategică Missolonghi. Codrington a reușit să oprească atât operațiunea grecilor, cât și încercarea flotei egipteano-otomane de părăsire a portului Navarino cu destinația Golful Corint. Codrington a încercat în continuare să îl forțeze pe Ibrahim Pașa să-și retragă flota care amenința continuu Grecia. Amiralul britanic a dat ordin pe 20 octombrie 1827 ca vasele de sub comanda sa să intre în golful Navarino. După intrarea corăbiilor forțelor europene în golf, evenimentele s-au precipitat, acțiunea degenerând
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
perioada septembrie - decembrie și au căzut de acord asupra ca granița să fie pe linia Arta-Volos. Franța a propus ca, în cadrul măsurilor pentru impunerea prevederilor tratatului, trupele anglo-franceză să efectueze o invazie în Peloponez și să alunge forțele lui Ibrahim Pașa. Noul premier britanic, Wellington, a refuzat implicarea țării sale într-o aventură militară. O asemenea inițiativă era considerată de Wellington o tentativă de cucerire a Greciei, ceea ce echivala cu o încălcare a tratatului de la Londra. Britanicii s-au arătat dispuși
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
tratatului de la Londra. Britanicii s-au arătat dispuși să trimită doar un sprijin naval limitat. Franța urma să fie singura putere europeană care să organizeze expediția din Moreea. Bătălia de la Navarino și expediția din Moreea l-au forțat pe Ibrahim Pașa să-și evacueze trupele din Grecia. Războiul de independență al Greciei a continuat între trupele elene și cele turcești. Războiul ruso-turc din 1818 - 1829 a fost evenimentul care a asigurat independență Greciei, mai înainte de semnarea unui nou tratat la Londra
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
1698) a fost un boier moldovean. se remarcă prin slujbă credincioasă pe timpul lui Vasile Lupu, inclusiv pe câmpul de luptă. În 1653, după ce Vasile Lupu pierde domnia în favoarea lui Gheorghe Ștefan, Hîncu, împreună cu un grup de lăpușneni, fuge la turci. Pașa din Silistra însă, primind bani de la noul domn al Moldovei, îl prinde pe Mihalcea Hîncu și îl trimite în lanțuri la Gheorghe Ștefan. Totuși, domnitorul îl iartă pe Hîncu, făcându-l armaș al doilea (însărcinat cu paza temnițelor și aplicarea
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
probleme sociale. De-a lungul secolelor, terenul din apropierea Zidului a fost ocupat de construcții. Accesul publicului la Zid a fost făcut prin cartierul marocan, printr-un labirint de alei înguste. În mai 1840 a fost emis un firman de către Ibrahim Pașa a interzis evreilor să paveze pasajul. Le-a fost interzis de asemenea „ridicarea vocii lor și afișarea cărților lor în acel loc”. Totuși, le-a fost permis să viziteze Zidul „așa cum era din vechime”. Rabinul Iosef Schwarz a scris la mijlocul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
în următorii doi ani. În 1839, Mahmud a redeschis conflictul, sperând să recupereze pierderile teritoriale, dar a murit. Cam în aceeași perioadă, armata otomană a fost înfrântă în mod clar de trupele egiptene conduse de fiul lui Muhammad Ali, Ibrahim Pașa. Apariția și dezvoltarea naționalismului în Imperiul Otoman a dus la prăbușirea sistemului milleturilor otomane. Pentru ca să putem înțelegem ce s-a întâplat în această perioadă de declin trebuie să înțelegem că ideea de „națiune” era diferită în Imperiul Otoman față de ceea ce
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
Muhammad Ali (în arabă: محمد علي باشا, Muḥammad ʿAlī Băšă, în albaneză: "Mehmet Ali", în turcă: "Kavalalı Mehmet Ali Pașa"; n. 4 martie 1769, Kavala, Macedonia, Rumelia - d. 2 august 1849, Alexandria, Egipt) a fost un comandant albanez al armatei otomane, care a devenit Wăli și s-a autodeclarat khediv al Egiptului și Sudanului. Datorită reformelor sale este considerat fondatorul
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
care a întemeiat-o a condus Egiptul până la Revoluția egipteană din 1952. Printre ofițerii din armata otomană care au ajutat la alungarea lui Napoleon din Egipt a fost și un ofițer născut în Macedonia, Muhammad Ali. Poarta l-a desemnat pașă în Egipt în anul 1805, subordonându-se doar formal puterii otomane. A rămas în istorie ca primul suveran din lumea arabă care a încercat o naționalizare, acesta confiscând terenurile aflate în proprietatea personală a supușilor săi. Totodată, a creat un
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
manevre violente de către soției sultanului. Ea a organizat asasinarea a doi dintre prezumtivii moștenitori ai tronului, frați vitregi ai lui Selim. Pentru a-și asigura poziția de forță, Hürrem Sultan a complotat în 1536 pentru executarea marelui vizir Damat İbrahim Pașa, iar în 1555 pentru uciderea marelui vizir Kara Ahmed Pașa și înlocuirea acestuia cu propriul ginere, Rüstem Pașa. Un alt exemplu celebru este cel al lui Kösem Sultan (CA. 1589-1651), concubina favorită a sultanului Ahmed I, mama lui Murad al
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
doi dintre prezumtivii moștenitori ai tronului, frați vitregi ai lui Selim. Pentru a-și asigura poziția de forță, Hürrem Sultan a complotat în 1536 pentru executarea marelui vizir Damat İbrahim Pașa, iar în 1555 pentru uciderea marelui vizir Kara Ahmed Pașa și înlocuirea acestuia cu propriul ginere, Rüstem Pașa. Un alt exemplu celebru este cel al lui Kösem Sultan (CA. 1589-1651), concubina favorită a sultanului Ahmed I, mama lui Murad al IV-lea și bunică a sultanului Mehmed al IV-lea
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
ai lui Selim. Pentru a-și asigura poziția de forță, Hürrem Sultan a complotat în 1536 pentru executarea marelui vizir Damat İbrahim Pașa, iar în 1555 pentru uciderea marelui vizir Kara Ahmed Pașa și înlocuirea acestuia cu propriul ginere, Rüstem Pașa. Un alt exemplu celebru este cel al lui Kösem Sultan (CA. 1589-1651), concubina favorită a sultanului Ahmed I, mama lui Murad al IV-lea și bunică a sultanului Mehmed al IV-lea . Ea a condus de facto Imperiul Otoman. Cele
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
sultanii autoritari sau doar brutali către femeile haremului a dus la o formă de guvernare mai rațională. Influența femeilor din harem asupra politicii și numirilor în funcții a încetat în 1656 odată cu venirea la putere a marelui vizir Köprülü Mehmed Pașa.
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
să fie „găzduit” în Constantinopol, sultanul a găsit un pretext perfect pentru anularea tuturor tratatelor cu Imperiul Bizantin. Când a propus în 1452 sfătuitorilor săi să atace capitala bizantină, cei mai mulți membri ai Divanului s-au opus. Marele vizir Çandarlı Halil Pașa a fost în fruntea celor care s-au opus declanșării războiului, criticându-l pe sultan că este prea grăbit și se încrede prea mult în capacitățile sale. Cu toate acestea, Mahomed al II-lea a ordonat pe 15 aprilie 1452
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
cerut lui Ștefan să reia plata tributului și să predea orașul Chilia. În fața refuzului domnitorului moldovean, Mahomed a organizat o invazie de pedepsire, care avea însă să se încheie cu înfrângerea de la Vaslui a oastei otomane conduse de Hadâm Suleiman Pașa. Ștefan a căutat să câștige noi aliați, convis că sultanul va dori să răzbune înfrângerea pașei. Din acest motiv, voievodul a aceeptat să devină vasalul lui Matei Corvinul. Mahomed al II-lea a condus personal invazia din Moldova în 1476
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Mahomed a organizat o invazie de pedepsire, care avea însă să se încheie cu înfrângerea de la Vaslui a oastei otomane conduse de Hadâm Suleiman Pașa. Ștefan a căutat să câștige noi aliați, convis că sultanul va dori să răzbune înfrângerea pașei. Din acest motiv, voievodul a aceeptat să devină vasalul lui Matei Corvinul. Mahomed al II-lea a condus personal invazia din Moldova în 1476. După o victorie în care amble tabere au avut pierderi mari, sultanul a cucerit pe rând
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
a condus o serie de campanii în această regiune. Otomanii au cucerit sub conducerea lui controlul asupra Belgradului în 1521, Ungariei (după bătălia de la Mohács) în 1526, dar au eșuat în încercarea de cucerire a Vienei în 1529. Sokollu Mehmed Pașa a fost unul dintre pașalele lui Soliman Magnificul și a fost adevăratul deținător al puterii absolute după moartea sultanului și chiar și după încoronarea lui Selim al II-lea. Sokollu a păstrat controlul asupra puterii până la moartea lui, survenită în
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
în Rusia și Ucraina, anume momentul în care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o înfrângere catastrofală în fața Sfintei Ligi (alianța dintre Sfântul Imperiu
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
guvernatorul unui vilaiet. În Algeria, "wăli" este "guvernatorul" unei provincii, fiind un oficial numit de șeful statului. În Iran, "văli" este guvernatorul sau un conducătorul local al unei provincii. "" era desemnat, de cele mai multe ori, un ofițer de rang înalt, un pașă. Sultanatul Oman a numit un "LiWali" care să guverneze Mombasa, Kenya în perioada când a avut controlul asupra orașului. După reforma administrativă din 1997, guvernul central numește un "wăli" (guvernator) pentru fiecare regiune a Marocului. Între anii 1926 - 1969, districtul
Valiul () [Corola-website/Science/326080_a_327409]
-
rangul administratorului subdiviziunii administrative, eyaleturile au fost numite și pașalâcuri, beylerbeilicuri sau kapudanlicuri. Între 1453 și începutul secolului al XIX-lea, organizarea locală otomană era structurat în mod incosistent. Imperiul a fost împărțit în provincii numite „eyaleturi”, conduse de un pașa cu trei tuiuri.. Marele vizir era responsabil pentru numirile funcționarilor de prim rang ai statului, atât în capitală cât și in provincie. urile au fost desființate între 1861 - 1866, iar teritoriul a fost împărțit din punct de vedere administrativ în
Eyalet () [Corola-website/Science/326141_a_327470]