6,523 matches
-
pentru a căror înfăptuire firul vieții autorului s-a dovedit, din păcate, prea scurt. Dincolo însă de resemnarea, care diminuează sau chiar substituie, odată cu implacabila scurgere a timpului, durerea provocată de pierderea aproapelui, se cuvine a invoca drept suport terapeutic - palidă mângâiere pentru familie ! - amintirea vie pe care a lăsat-o în urmă-i nu doar omul, ci, mai ales, faptele sale, materializate în cazul lui Leonid Boicu printr-o operă istoriografică de excepție. Altfel spus, a plecat omul, dar a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
părți se încheia un contract. Din acea perioadă ne-au rămas însă foarte puține contracte. Pe baza lor nu se poate stabili cu precizie un preț mediu al transportului pe întreaga țară. Ele ne pot da, cel mult, o imagine palidă a ceea ce însemnau pentru comerțul nostru cheltuielile de transport. În această privință, este edificator un document din 4 iunie 1818, în care sunt înfățișate cheltuielile de transport a 2 296 merțe și 4 dimirlii de cereale (cca. 356.000 kg
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ale experienței (vol. V) fac parte și ele din seria cărților iluminate, dar apar în volume separate. Volumul VII Schițe poetice și alte scrieri (Partea I și ÎI). Partea I: Schițe poetice (Poetical Sketches) (1769-1778) (BCW: 1-40); Atunci născut-a palida dorința (Then she bore pale deșire) (ante 1777) (BCW: 40-43); Durere, strigă muză (Woe, cried the muse) (ante 1777) (BCW: 43); O insulă pe Lună (An Island în the Moon) (că 1784-1785) (BCW: 44-63); Poeme scrise într-o copie a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
șoptindu-mi tainic la Ureche, 40 În taină de-áripi blînde, în hătișuri de frumusețe-amăgitoare. În sufletul cel tainic al celui ce-am iubit privit-am, Si in ungherele Întunecate Păcatul l-am găsit și nu mă pot întoarce." Tremurînd și palid ședea Tharmas, plîngînd în norii săi. "De ce voiești să Cercetezi fiece fibră-a sufletului meu, 45 În soare întinzîndu-le că pe tulpini de în ce-s puse la uscat? Copilăreasca bucurie e frumoasă, insă anatomia să Oribilă,-Înfricoșătoare și Mortală
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aplecîndu-se, neprihănitul cap el și-l pleca, 70 Și întinzîndu-și sfîntă mînă-n vastu-adînc sublim, Întoarse roată cercul Sorții cu lacrimi și amar suspin Și zise: "Revino, O rătăcitoareo, cînd ziua Norilor sfîrși-se-va." Astfel zicînd, căzu în mare, un leș alb palid. În chin căzu și curse prin Pînză ei cea diafana, 75 Spectru-i8 ieșindu-i din picioare în vîlvătăi de foc. Scoase afară-n aprig chin de ale ei iubite degete, ea numărắ fiece nerv, Fiece vină și limfatic vas9, trecîndu-le
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se afla-n afară trupului de Om, Sudoare din mădularele-i bolnave. Acuma Omul pîn' la palmier ajunse și la Stejarul Plîngerii 37 Ce stau pe țărmul lui Beula, și jos căzu Din brațele Mîntuitorului cel Veșnic care își puse Palidele mădulare-ale Persoanei sale Veșnice 460 Pe Stîncă Veacurilor 38, Veghind asupra lui cu Dragoste și Grijă. Apoi acei din Marea Veșnicie la Sfatul Domnului se adunară Sub chipul unui Om, căci contractîndu-și Slăvitele lor Simțuri Privesc Mulțime, ori Dilatîndu-le privesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament. Urthona-ntunecatul statu lîngă nicovala-i; morman de fier Cu furie pe nicovala scînteiá pregătit pentru brăzdare și lopeți. Toți Fiii lui fugiră de la el să se alăture în lupta; palid auzi Glasul cel Veșnic; se ridică în picioare, sudoarea-i îngheța pe mădularele-i mărețe. 515 Ciocanul și-l lasă să cadă: și dezbinîndu-se din sînu-i cel îndurerat O parte46-a vieții lui fugi; țipînd pe vînt fugi, Si Tharmas o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Bătrînețea-mi nu te-ai îndurat, O, Urizen, Prințe al Luminii". Urizen se ridicắ de la strălucitoarea Sărbătoare aidoma cu-o stea prin cerul serii, 10 Sărind de bucurie spre glasul ce-l chema din Sărbătoarea pizmei. Întîi privi la trupul Omului, palid, înfrigurat; groazele morții De sub picioare-l străbătură cînd stătu-n Creierul de Om, Si in lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la trupul Omului, palid, înfrigurat; groazele morții De sub picioare-l străbătură cînd stătu-n Creierul de Om, Si in lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul: palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înfrigurat; groazele morții De sub picioare-l străbătură cînd stătu-n Creierul de Om, Si in lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul: palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire palid. 20 El azări nedeslușitul spațiu dedesubt și sufletu-i se strînse de oroare, Picioarele-i pe-a Neființei margine; glasul sau astfel începu: Luváh și Vala tremurînd și dîndu-se napoi, pe marele stăpîn, cel al Lucrării, îl văzură, Și-al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lopeți pecețile cuptoarelor, si tîrnăcoape Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă67: metalul cel topit trecu-n canale 68 Tăiate de plugul vremurilor 69 ținut într-a lui Urizen aprigă mîna 120 În multe vai, căci Taurii lui Lúvah trăgeau Plugul. Palizi și tremurînd de groază, înspăimîntați Copiii Omului Statura pe Pămîntul infinit 70 și în văzduh văzură-aceste viziuni, În ape și-n țarina dedesubt; strigară unii către alții, " Cum, sîntem groaze unii altora? Haideți, O fraților, pentru ce fost-a oare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste cioplitu-i tron; și cînd el spatele-și întoarse 185 La sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică, șezu Umbră-a Disperării; de-aceea spre Apus80, Urizen făcu În zid lăcaș pentru că focuri luminos să ardă peste-a' femeii Mădulare palide-n absența lui, și-ades Fiicele ei pe un 190 Altar de Aur arseră parfumuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
185 La sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică, șezu Umbră-a Disperării; de-aceea spre Apus80, Urizen făcu În zid lăcaș pentru că focuri luminos să ardă peste-a' femeii Mădulare palide-n absența lui, și-ades Fiicele ei pe un 190 Altar de Aur arseră parfumuri: era-ntocmit în patru colțuri 81 Cu o Cerească Artă, Gravat cu gingășie și sculptat ca să incinte pe-a lor întunecată mama. Urcînd în diafanele-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a pași din stea în stea, Sau pe Pămînt stînd în picioare drepți, ori pe năvalnicele valuri 300 Furtunile din fața lor mînîndu-le, sau desfătîndu-se în însorite raze, În timp ce Zeii Elementelor în jurul capetelor lor păstrat-au armonie. Și Los grăi: "Iată, palidul Crin și trandafiru-mpurpurîndu-se cumplit Te ceartă, si radioasele grădini sînt tulburate de splendoarea-ți; Zadarnic dau s-apuc în aprigă mea mîna straiul tău, precum izvoarele de apă 305 Din luminoasele nisipuri a' lui Los, de-mbrățișarea-mi se desprinde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori de dulci tenebre frumoasă mea înfățișare dizolvînd-o, Să urli tu peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid, ori pe un mal pe care dorm 315 Ale luminii radioase fiice, ele se nalta tresărind și fug De dragostea-ți cumplită, căci, deși eu sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu, Spiritul meu mai urmărește încă dragostea ta cea mincinoasă peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
copiii mei. Ascuns-am de lumină și cei vii pe porumbel și pe privighetoare, Si rîma o-am făcut din poartă-n poartă să cerșească. Pe hoț l-am învățat un tainic drum spre casă celui drept. Am dat învățătură palidului vicleșug să iși întindă mrejele asupra dimineții. 395 Îmi sînt arama 105 cerurile, pămîntul mi-este fier, luna-mi, un bulgăre de lut, Soarele-mi, urgie arzătoare la amiază și pîclă-a morții noaptea. Care e prețul Experienței? o cumpăra c-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu strașnice vibrații tremurînd, Îngrămădirea sîngerie a început să prindă viață. Eu, aplecîndu-mă deasupra, Fără-ncetare-am plîns lacrimi amare. Încă privind cum chipul jalnic Se dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin peșteri uriașe De sînge închegat, luptînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nebun, dansa pe munții săi înalți și-ntunecoși că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide. Picioarele lui (Los) se strînseră uscîndu-se din afunzime, strîngîndu-se, uscîndu-se, Si Enitharmon se strînse întru totul, fibrele toate uscîndu-li-se dedesubt, Ca plante pe care iarnă le usucă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide. Picioarele lui (Los) se strînseră uscîndu-se din afunzime, strîngîndu-se, uscîndu-se, Si Enitharmon se strînse întru totul, fibrele toate uscîndu-li-se dedesubt, Ca plante pe care iarnă le usucă, frunze, tulpini și rădăcini putrezind 10 Pier în eter topindu-se, în vreme ce sămînță
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se-opriră toate și foalele-ncetară să mai sufle. El tremurînd statu și Enitharmon îi îmbrățișa genunchii, Simțurile lor, ce nu intră-n expansiune, rămîn într-o alcătuire trainica. 20 Noaptea sufla rece, țipat-a Enitharmon peste grozavul vînt. Cu palidele-i mîini bărbatul și-l îmbrățișează, și peste capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și lui dați-i domnie peste Los, groaznică umbră. Siliți pe cei săraci cu o Coaja de pîine să trăiască, prin dulci și blînde meșteșuguri. Zîmbiți cînd se încrunta, si încruntați-vă cînd ei surîd; și cînd un om arată palid De cumpătare și de truda, spuneți-i că arată sănătos și fericit; 120 Și cînd copiii săi dau semne că-s bolnavi, lăsați-i ca să moară; sînt destui Născuți, chiar sînt prea mulți, și Pămîntul nostru fi-va copleșit Fără
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
coaja de pîine pe care-o dați; cu grațioasa viclenie Exagerați mici daruri; pe om să-l faceți ca să vrea un dar, și-apoi să-l dați cu fast. 125 Spuneți-i că zîmbește de-l auziți oftînd. De-i palid, spúneți-i că-i rumen. Propovăduiți chibzuința, spunéți-i că e îmbuibat și că-și îneacă mințile În băutură tare, măcar că știți că tot ce are sînt Pîinea și apă. Nevasta-i măguliți-o, de pruncii săi fie-vă milă, pîn' ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În afunzimea-ntunecată întunecatul arbore creștea; umbră ei jos era trasă, Jos pîn' la rădăcini; umbră lui Enitharmon plînse peste Orc. Los o văzu întinsă, chipul morții, peste-ale sale vestejite vai; Umbră ei merse înainte și se-ntoarse. Era acuma palida că neaua Cînd munții și colinele-s acoperite și ale Omenirii căi închise, 175 Însă cînd Spiritul ei reveni, rumen precum o dimineață cînd Coptul fruct cu bucurie se îmbujorează într-ale cerului săli veșnice, [Ea-n taină bucuratu-s
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Deznădejdea lui. Ea spuse, "Sînt răzbunata pentru toate suferințele de-odinioară".] Tristețe îl cuprinse din picioare, țîșnind în sus pînă la cap 180 Aidoma unei nopți reci ce strînge rădăcinile și frunzele le scútură. Tăcut statu deasupra lui Enitharmon, privind palida-i față, Nu vorbi, tăcut rămase pîn' ce simți boală cea rece. Apoi Los plînse pe vîntu-ngrozitor cu gelozie-n tînguirea-i: "De ce nu pot ca să mă Bucur de frumusețea ta, Încîntătoare Enitharmon? 185 Cînd mă întorc din Nori de Jale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]