KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te dresez eu; o să-mi ciugulești din palmă și-o să-mi cînți a primăvară, pui de cuc ce-mi ești... rîde el cu toată gura și, dacă n-ar fi lăsat receptorul să cadă cu zgomot în furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de alături, istovită de-a binelea, și-a scos gulerul alb, l-a împăturit, făcîndu-l pernă, în care obrazul ei, îngropat, pare al unui copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-ar putea scăpa din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așteptare. Ala murmură el fără convingere, relaxîndu-se. Femeia strînge din buze, caută într-o sacoșă, de unde scoate pantalonași, cu care începe să-l schimbe. Ala murmură copilul, cînd se vede dezbrăcat de pantaloni. Maică-sa îi lipește un vîrf de palmă peste fundul gol. Oala! S-o ceri înainte, nu după ce-i dai drumul. Lasă-l, nu mai fă panaramă spune bărbatul, reușind să-l facă pe celălalt copil să uite de cîine. Mă duc după ceai. Vrei să bei ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîinile mamei, venit în fugă, cu un picior de pui în mînă, știind că pe acolo a dispărut cățelușa. Cînd este prins și luat pe sus, copilul începe să țipe cît îl ținea gura. Femeia îi arde un vîrf de palmă peste obraz, după care copilul începe să se zbată, aruncînd cît colo carnea din mîna sa. Ce naiba nu te poți abține?! murmură soțul, amăgindu-l cu greu pe celălalt să mănînce cîte o bucățică din carnea de pui, în timp ce, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Crăciun măcar. N-am făcut copii ca să-i dau altora să-i crească. Parcă la creșă nu-s tot alții. Dar nu tot timpul. Și nu putem ieși din casă decît pe rînd. Soțul murmură un "mda", lăsîndu-se lovit cu palma de copil, reușind cînd și cînd să-l mai amăgească să înghită o bucățică de carne, după care îi dă biberonul să bea ceai. Cînd crede că a lovit destul cu palma, copilul se oprește, privește un timp, vede privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rînd. Soțul murmură un "mda", lăsîndu-se lovit cu palma de copil, reușind cînd și cînd să-l mai amăgească să înghită o bucățică de carne, după care îi dă biberonul să bea ceai. Cînd crede că a lovit destul cu palma, copilul se oprește, privește un timp, vede privirea supărată a tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
centrala, spune Lazăr încet, ținînd receptorul lîngă gură, să fie auzit vreau și eu o convorbire cu taxă inversă... Lumea adunată vociferează de parcă șoferul ar fi vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd un gest de liniștire cu palmele desfăcute important este că stăm la adăpost, că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune sec țăranul, născînd un gol în murmurul celor prezenți. ...vom tăia un copac spune șoferul, anulînd clipa de tăcere, din care risca să înceapă încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
comandată, s-a ridicat și, pocnind rar cu bastonul, se plimbă cercetînd cu privirea fiecare ungher, ciocnindu-se uneori de cîte vreunul mai grăbit. Cînd vrea să treacă spre bucătărie, chelnerul, furios de scena cu femeia și actorul, îi pune palma în piept: Ce tot vrei, domnule?! Să văd cum s-a executat acoperișul răspunde grav arhitectul. Eu am proiectat această clădire și se pare că cei ce-au construit-o s-au grăbit. Și ce mă doare pe mine asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lăzi... Deschide ușa, o invită pe fată, aruncă o privire în jur, să se convingă că nu-i nimeni, apoi intră și ea, închizînd ușa cu grijă. În clipele următoare, de dincolo de ușă, din interior, se aude un răpăit de palme, apoi pumni, apoi genunchi, picioare, iarăși pumni, de sub care răzbat încercările de țipăt transformate de sîsîitul femeii în gemete ascuțite. Cînd potopul a încetat, fata ajungînd ghemuită sub niște lăzi, unde nu mai poate fi lovită, Sultana se oprește, așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz! Am doi copii, ai auzit ce spun!? Fata încuviițează, scuturînd afirmativ din cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri..., toate jurați, că parcă știți ce-i în fundul vostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești după cîte văd. Și zici că asta-i icoană?! lovește Ovidiu cu dosul palmei în hîrtie. Da' ce-i mă rog? Dacă-i icoană, pe care ai dat trei sute, de ce n-au coroană de lumină sfinții, ai? Zăăău?! se miră soția, întinzînd mîna să ia rama cu poza în mijloc. Ai-ai-ai! clătină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
satul cu degetul, că i-ar fi rămas holdele pe cîmp. Femeia a reușit să-i scoată băiatului bluza, iar acum încearcă să-l îmbrace cu o flaneluță, dar copilul dă mereu din mîini, refuzînd. Stai! îi lipește femeia o palmă peste una din mîini. Dacă mai dai o dată în copil, te trăznesc de nu te vezi, aici, de față cu toți! întinde mîna spre ea soțul, amenințînd-o. Ce tot plesnești atîta?! Ție ți-au trebuit copii! Iar ție, dacă ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
program, le îndoaie, iar el le presează cu vîrful cuțitului între sticlă și rama de aluminiu, reușind să oprească zgomotul. Auzi, îi șoptește studenta, arătînd cu capul spre masa gemenilor dacă ăsta nu-și bate soția, îl iau eu la palme. Lazăr își vede de lucru tăcut, dar cînd se întoarce să mai ia o bucată de hîrtie împăturită, privește într-acolo: bărbatul se agită, spunînd tot felul de nimicuri, cu urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-l atace. Lazăr se uită un timp la bucata de hîrtie din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se răzgîndește, începînd s-o despăturească pînă ce-i apare în palme figura lui Mihai Vlădeanu, brăzdată de cutele hîrtiei. Ăsta-i autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă cu fiica lui Săteanu, Theodor Săteanu. Iar noi îi jucăm cea mai proastă piesă pe care a scris-o, așa, să promovăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un gest de ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere. Dom' Vlădeanu, începe Muraru, făcînd semn că nu stă, mulțumind printr-un gest pentru invitație există o vorbă care zice: "Beatul se trezește, prostul niciodată". Drept care am venit să vă cer scuze pentru aseară. Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și merge la fereastră, să privească viscolul de afară. Îi pare rău ca i-au scăpat vorbele de mai înainte. "Să nu mai glumești niciodată cu așa ceva, moldomocofan ce ești! i-a strigat Doamna Ana, lovindu-i obrazul cu dosul palmei. Dacă nu ne respectăm noi înșine, cum vrei să ne respecte ei ?! a întins ea mîna spre direcția în care era centrul Bucureștiului. Nu putem ignora la nesfîrșit cine sîntem! Crezi, cumva, că numai pentru ce ai tu în pantaloni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apariția: Cine era în poartă? Irina răspunde fata. A, se dezumflă tatăl voi le-ați urmărit pe fete... Mai tîrziu, după cină, cînd au rămas în doi, la un pahar de vin, doctorul Marcu, lovindu-l uneori peste umăr cu palma, uitîndu-și-o o dată mai mult, părintește, pe spatele lui Vlad, coborînd-o apoi, pipăindu-i mușchii, a rîs încet: Să-i fi văzut pe băieți!... O, ce mușchi ai! Ce sport ai făcut? Motociclist. În copilărie și-n adolescență am lucrat vara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că nici n-ai vorbit cu ea la telefon. Pe-o vreme ca asta abia vorbești în interiorul orașului. De-aseară am făcut comandă și-am tot așteptat; ba linie aglomerată, ba circuite defecte... Curios! începe Runca să se plimbe, cu palmele puse una peste alta la spate. Și eu te-am sunat de cîteva ori, să vorbesc cu Aura, iar dimineață, să-ți spun de operație... Gîndeam că ai scos telefonul din priză..., că întorcîndu-se Aura, după o absență... Cînd ajunge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dragă, ce cărți rele... Toată viața a fost morocănos, iar acum, de cînd îi la pensie, a devenit cicălitor. Mai bine rămînea morocănos. Rele cărți. Și ce vrei să faci la fată? S-o..., s-o văd răspunde vecina, trecîndu-și palma peste capul cățelușei. A mea a fost pe la noi acu' vreo două săptămîni; mi s-a părut cam... Îi era greață, vărsa... O fi mîncat ceva, sau, poate... O nimerise rău cu primul. Singură, departe de noi... Cînd sînt tinere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aude același răspuns la întrebarea dacă mai are ceva de mîncare: nimic. Doar un cățel murmură, pe sub pălăriuța lui, Mircea Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din drum și-i arde un dos de palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai ești, tremură carnea pe tine surîde Mircea Emil, săltîndu-și pălăriuța. Ai grijă cum încui ușa la noapte. Poate vrei să te arunc în iaz rîde femeia, depărtîndu-se. Lazăr și studenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în latină, spune femeia cu glasul frînt, vrînd să cîștige timp, să ajungă la ușă învață, măcar, că trebuie să-ți scoți căciula cînd... adaugă ea speriată de-a binelea, dar prea tîrziu: bărbatul i-a prins deja umerii între palme și o apropie, învăluindu-i gura într-un sărut brutal, chinuitor de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat care îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
învăluindu-i gura într-un sărut brutal, chinuitor de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat care îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul. Poftim?! tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu-i un chin, ca pentru ei. Mama lor sare de pe scaun ca arsă, intră între ei ca un uliu, ia cățelușa pe laba piciorului și o aruncă în direcția stăpînei, apoi începe să-i plesnească pe copii cu vîrful palmei unde apucă: Paștele mamei voastre de draci! Mi-ați scos sufletul... Ce-o să mai mîncați de-acu'? Soțul încearcă o vorbă, dar văzîndu-și soția cum se încinge lovind mai cu spor, face un pas, îi prinde brațul obligind-o să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorbă, dar văzîndu-și soția cum se încinge lovind mai cu spor, face un pas, îi prinde brațul obligind-o să se îndrepte spre el și, pînă ce femeia să mai zică ceva, sau să reacționeze în vreun fel, îi arde o palmă în plin, peste obraz, c-o face să se rotească o dată, cît pe ce să cadă peste masă. Altfel nu se mai poate spune el înfruntîndu-i privirea stupefiată, amenințînd-o cu arătătorul întins către ea, gata s-o lovească iarăși. Copiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]