3,023 matches
-
câteva mesaje de mulțumire pentru editorialul „ignobil”. Morala? De-ar fi numai una! Dar una dintre ele este că ar fi bine să fim prudenți cu mesajele. Deși diferite, multe dintre ele pot proveni cam din aceleași surse. În fond, pamfletul meu purta un subtitlu scris în cerneală simpatică: „Despre prudență”. Dacă mai am ceva credit în ochii dlui Cioroianu, l-aș ruga să mă creadă că simpatetic rămâne încă un cuvânt incert în limba română. Dar e o certitudine că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a emigrat tardiv, că a avut un soț “încuiat”, că „este procurorul Niadruoj” etc. Politologie, nu glumă, nu? Când e vorba de o haită ori alta, nici măcar răspunsurile pe măsură nu au încă șanse suficiente. Merită însă răspuns ferm - de la pamflet la analiză științifică. Gunoiul trebuie strigat pe numele său de domnișoară: Gunoi! (Cotidianul, 27 iunie 2002) Haita (III) La mijlocul distanței dintre pamflet și analiza științifică dusă până la capăt, mai există un demers. Dacă primele două sunt răspunsul tactic și, respectiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o haită ori alta, nici măcar răspunsurile pe măsură nu au încă șanse suficiente. Merită însă răspuns ferm - de la pamflet la analiză științifică. Gunoiul trebuie strigat pe numele său de domnișoară: Gunoi! (Cotidianul, 27 iunie 2002) Haita (III) La mijlocul distanței dintre pamflet și analiza științifică dusă până la capăt, mai există un demers. Dacă primele două sunt răspunsul tactic și, respectiv, răspunsul strategic, cel de-al treilea ar putea fi numit demersul diplomatic. În cazul volumului dnei Laignel-Lavastine el este reprezentat de intervențiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Tudoran a înțeles că dl Cornea săvârșise o acțiune ilicită și putea fi chemat în judecată. Cum îi displac asemenea demersuri între oameni care-și pot face cunoscute argumentele prin scris, a preferat să-i răspundă dlui Cornea printr-un pamflet. Dl Cornea se înșeală scriind că dl Tudoran ar fi afirmat că dl Cornea „ar avea totuși, cică, și probleme de familie”. Ce scria dl Tudoran era că, în vreme ce familia sa fusese alergată între Sighet și Canal, alte familii se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în Dorin Tudoran o conștiință antitotalitară exemplară, un spirit anticomunist redutabil, de-o rară consecvență, un caracter și un polemist de mare talent. Un temperament intransigent și în același timp lipsit de fanatism, care nu cade niciodată în vulgaritate și pamflet ieftin. Multe din articolele culese în Kakistokrația sunt atât de bine scrise (ț), încât se poate vorbi în cazul său și de o adevărată proză ideologică românească. Sunt convins, personal, că atunci când se va sistematiza în analize politice și ideologice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Pleșu a declarat la televiziune că nu s-a dus să vadă Oedipe „de teamă că nu are să-mi placă“), acest Oedipe m-a Învățat o lecție: că e inutil să te lupți prin teatru cu morile de vânt ale pamfletului politic. E una dintre rarele ocazii când am Încercat să amestec politicul În artă și sper că m-am lecuit de această tentație. Am ajuns la Otopeni Întreg și nevătămat. Toba de eșapament a Daciei cu care mă conducea prietenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu suntem moharhiști, nici vorbă să fim. Ba sunteți, a reluat Stancu tăios, faceți propagandă monarhistă într-o revistă a partidului, asta faceți, cu banii partidului, în revista partidului, faceți propagandă pentru monarhie. Acuzația era enormă, în spiritul dilatator al pamfletelor lui Stancu, și ne-am dat seama repede că, de fapt, fuseserăm convocați la un joc. A continuat să peroreze în același fel cam o jumătate de oră, fără ca noi să mai scoatem o vorbă. Îl urmăream fascinați, vrăjiți, cum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
text al lui Ov. S. Crohmălniceanu, acel volumaș din 1960 intitulat Pentru realismul socialist, replică târzie și cu atât mai regretabilă dată mișcărilor reformatoare est-europene („revizioniste“), încurajate de micul dezgheț hrușciovian de la mijlocul deceniului al șaselea. Erau combătuți în acel pamflet „antirevizionist“ intelectuali estici reformatori sau scriitori disidenți precum Jan Kott sau Hłasko, iar din interior erau supuse criticii evazionismele grupului de la Steaua sau timidele noncon formisme ale tânărului poet Nichita Stănescu. Crohmălniceanu s-a răscumpărat pentru aceste cedări la presiunile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Misiunea mea la Londra 1912-1914 titlul original Meine Londoner Mission 1912-1914 lucrare tradusă imediat, în anii următori, în SUA și în Marea Britanie (1917), apoi în Franța și în Elveția (1918) și care în varianta în limba engleză s-a numit "Pamfletul", iar în cea franceză "Memoriul" sau "Memorandumul prințului Lichnowsky", datorită dimensiunilor sale reduse, de sinteză diplomatică. Dar, mai întâi, să vedem cine a fost prințul-diplomat Karl Max Lichnowsky. Karl Max, al șaselea prinț și al optulea conte Lichnowsky, s-a
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Din ziarele comuniste, de exem‑ plu, a scos articole, unele dintre ele editoriale semnate de Silviu Brucan. V.A. : Da. Cerea condamnarea la moarte a lui Coposu, de exemplu, în Scânteia, unde Tovarășul Take era adjunctul lui Sorin Toma, autorul pamfletului oribil care avea să-l pună pe Tudor Arghezi în carantină pentru mulți ani. A.M.P. : Era exact același limbaj ca limbajul folosit împo‑ triva noastră, a manifestanților din Piața Universității. Copiat identic. Le-am publicat în Opinia studențească, în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de un "joc al vocilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
toate figurile specifice utilizate de poet, Daniel Ciurel identifică și urmărește utilizarea figurilor specifice retoricii, într-o demonstrație riguroasă de ordin stilistic ce vine să confirme evoluția literară a demersului gazetăresc eminescian. Este interesant de urmărit, din această perspectivă, bunăoară, pamfletul ori satira, care dincolo de avizul tematic, de subiectul abordării, se desăvârșește prin procedee retorice rafinate, pe care Eminescu le utilizează cu firescul mânuirii lor de către un deplin cunoscător al capacităților acestora de exprimare. Nu mai puțin supuse regulilor retoricii sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce merge în sensul "tradiției moraliștilor" să se reveleze aceea a "fiziologiilor" (Aur, mărire și amor, La curtea cuconului Vasile Creangă, Visul unei nopți de iarnă, Părintele Ermolachie Chisăliță și Moș Iosif), unde "lirismul este comprimat și cruzimea realistă din pamflete se află încă în stare incipientă". În fine, cea de a șasea direcție, în care sunt concentrate "reveriile" pământene, "viziunile paradisiace", într-un soi de "rousseauism", propunând o "filozofie de existență sau un model de existență", aduce tipologia individului ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel, de realitățile jocurilor politice (și nu numai) care se practică azi, domnia sa continuă o carte mai veche (A doua schimbare la față, 2008), pe parcursul unui pamflet de ample dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția Eminesciana, serie nouă, nr. 17 / 79), propunându-și (cu analiza detaliată a jocurilor de culise ale marilor puteri) a pune în evidență calitatea de vizionar a gazetarului, făcând cu evidență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și a cărților, Împotriva mea și a generației mele, cărticica inti tulată Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrisă Îndată după război, În toamna lui 1918, și apărută În primăvara lui 1919 odată cu revista Ideea Europeană, resimțită printre rânduri de acest pamflet amar, autobiografic În multe privinți; cum și acel manifest, Înviorător când Îl recitesc și astăzi, după peste treizeci de ani, anticipator În multe privinți și apărut concomitent În Colecția Cărților Galbene editată de mine: Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a dat vreodată de rușine În prietenia și devotamentul reciproc și de lungă constanță ca acei dintre românașii noștri, abia făcând tulee În redacție și trecuți, repede și cu ifose sfidătoare, la prăvăliile literare cu tiraj de peste drum, sau la pamfletele cu mare răsunet de stradă, din pra gul cărora persiflau, acum, pe directorul prea milostiv cu „biletele de recomandație“ care serviseră mizerei lor pregătiri școlărești; și venindu-mi greu să ocolesc cu acest prilej pe acel „ctitor“, cum i se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Gr. Manoilescu (Geremia Valacco), Faust Brădescu (Gherasim), J.N. Manzatti, N. Teban ș.a., dau paginile de proză. Pamfil Șeicaru, ale cărui texte ocupă aproape jumătate din spațiul publicistic, semnează scrieri memorialistice, portrete ale celor mai importante personalități politice și culturale românești, pamflet și cronică literară: Ionel I.C. Brătianu. Arhitectul României Mari, un articol despre profesorul Ion Petrovici, a cărui prezență în închisoarea de la Aiud „dă sensul tragic al epocii noastre”, Nicolae Iorga, Un singuratec, C. Stere, Parodia lui Dorian Gray. N.D. Cocea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
niciodată nu le-am contestat desăvârșita spiritualitate. Cu toate că n-am socotit că am dreptate, mânăstirile ortodoxe românești n-am putut să le văd decât prin prisma lui Damian Stănoiu, în vreme ce janseniștii m-au făcut totdeauna să freamăt de admirație, iar pamfletul lui Jean Calvin împotriva moaștelor (Traité des reliques) nu mi-a clintit respectul față de biserica romano-catolică, în sânul căreia, deși născut ortodox, m-am integrat cu toate păcatele mele. Cu atât mai legitim s-ar fi putut întreba, descoperindu-mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
autor; BULGARU, Ion (n. 1933), doctor în chimie, cercetător la Institutul Central de Chimie din București; BUTNARU, Vasile (1911-1968), cariera universitară, cercetător, autor; BUZDUGAN, Adrian, ( n. 22 aprilie 1971), profesor de Științe sociale, învățământul preuniversitar din Brăila, autor de povestiri, pamflete și eseuri; BUZNEA, George (1903 1976), poet, traducător. CALESTRU, Vasile (n. 1942), istoric; CARPIS, Victor (1903-1973), muzicolog, dirijor și animator al vieții cultural muzicale din Giurgiu; CĂRARE CARP, Mihai, profesor doctor, decan al Facultății de Medicină Veterinară din Iași, autor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
căruia nu îi lipsesc nici lirismul, nici umorul, tabletele argheziene au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga, ori Ortodoxia artistico-literară, vizându-l pe Nichifor Crainic), elogii pline de căldură, cum este cel adus tipografilor (Culegătorul de semne), inimitabile poeme în proză (Caise, Mițu și Baruțu, Rândunelele, Pisica). De o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
aici, și numai de aici, aflăm că Iuda ar fi fost casierul, corupt, al apostolilor. De la Marcu până la Ioan are loc nu o simplă evoluție, ci de-a dreptul o răsturnare de percepție. De la informație jurnalistică seacă se ajunge la pamflet demolator. Moartea lui Iuda Moartea lui Iuda ridică mari probleme și semne de Întrebare din cauza relatărilor diferite pe care le Întâlnim la Matei și În Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema Îngrijorării personajului, urmată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
împiedicate atât de lungimi de prisos, cât și de dificultatea cu care e mânuită ironia. Aluziile la evenimentele politice din timpul lungii guvernări liberale dintre 1876 și 1888 sunt mult prea străvezii, iar atitudinea autorului alunecă adesea spre sarcasm și pamflet. O foarte rodnică activitate a desfășurat N. în calitate de traducător din literatura franceză. Este cel dintâi care tălmăcește integral în românește Arta poetică a lui Boileau, oprindu-și apoi îndelung atenția asupra autorului său preferat - André Chénier. A mai tradus din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
spun cu atât mai clar cu cât eu Însumi, În acel text publicat de mine În Viața Românească În care Îi luam apărarea Epistolarului său, avansam ideea că Liiceanu propune o „proză epistolară”, un gen hibrid, Între memorialistică și jurnal, pamflet literar sau anchetă de opinie. „Jurnalul” ca gen secund este interesant când este semnat de o autoritate Într-una din speciile majore ale culturii - filosofie, roman, eventual știință. Sigur, aceste vreo două cărțulii intitulate „Jurnal” ale dlui Liiceanu sunt scrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lăsat să înțeleg că, în ceea ce-l privește, a evitat, pe cît posibil, să fie zelos și, astfel, să se compromită. După deducțiile sale, conflictul Tudor Arghezi - A. Toma a pornit de la niște „înțepături” între cei doi, cu mult anterioare pamfletului lui Sorin Toma. Mai exact, de la o definiție formulată de Arghezi într-un joc de cuvinte încrucișate, despre „Influența poeziei lui A. Toma”. La dezlegare ieșea cuvîntul „atomică”, adică infimă. Arghezi ar mai fi protestat coroziv, în „Semnalul”, contra lecturii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lecturii piesei Seringa, fără avizul său, în sindicatul artiștilor, scriitorilor și ziariștilor. Pregătit minuțios și anticipat de un articol din „Contemporanul” (neaprobat de nimeni din redacție), în care A. Toma, „tovarășul de drum” al comuniștilor, era opus lui T. Arghezi, pamfletul „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei” - mi-a zis profesorul - nu e un „fenomen critic” specific epocii, ci un „fenomen politic”. Fără autoritatea poziției pe care autorul o avea atunci, el ar fi trecut aproape neobservat sau, în orice caz, ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]