7,232 matches
-
da naștere Universului. Acest principiu Unic, sau oul cosmic, este principiul “singularității”, un punct privilegiat în spațiu, de mărimea unui bob de mazăre din a cărui explozie, cunoscută generic sub numele de Big Bang, s-a născut întregul univers. Acest paradis este o împletitură de perle dispuse în așa fel încât dacă o privești pe una dintre ele le vezi pe toate celelalte reflectate în ea, când așezi partea lângă întreg, vezi că partea umple întregul și în același timp îl
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
dimineață! îți mărturisesc ai venit din somn că un răsărit, vorbele din mine încă îți vorbesc ca pe colț de stele iarăși ne-am iubit. Dar, iar a trecut, înc-o zi sub soare și am fost cu tine, duși prin paradis, te-am simțit în brațe că un fulg în soare luminând iubirea care nu s-a scris. Bună seară! iubito, îngere ceresc ai venit la mine coborât din stele, dar acum pe tine vreau să te răpesc să te duc
BUNA DIMINEATA, IUBITO de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347579_a_348908]
-
sufletul duios Iubești femeia vieții, cea cu ochi frumoși Și îți dorești, pe veci, la tine să rămână In apusul... Sorții, Lumină să-ți devină. Sărutul fericirii, tu îl simți ca-n vis Inima-și ia zborul în sus spre... Paradis. Iubirea te îmbată, precum vinul bun... Vorbești acum cu luna, tu, fericit Nebun! © D. Theiss Referință Bibliografică: Vorbești acum... cu luna, tu, fericit Nebun! / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1159, Anul IV, 04 martie 2014. Drepturi de
VORBEŞTI ACUM... CU LUNA, TU, FERICIT NEBUN! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347631_a_348960]
-
Prietenia, ca pe o savoare a sufletului său. Vocația Românului-Dragobete este de a zămisli Candoarea, de a urzi Frumusețea, de a întrupa Adevărul, de a încânta Dorul, de a întruchipa pe cel Drag. Doina Dacoromânului - Dragobete, ca o harpă a paradisului transformă sufletul într-o lumină răsfirată dintr-un joc zamolxian orchestrat de Mâna Celui Care ne-a zidit în slava splendorii Sale. Încântarea DRAGOBETELUI este o CÂNTARE A CÂNTĂRILOR DORULUI CELUI DRAG. Tezaur al sufletului pelasgo-daco-român, DRAGOBETELE reprezintă suflul melodic
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
dimineața! îți mărturisesc ai venit din somn ca un răsărit, vorbele din mine încă îți vorbesc că pe colț de stele iarăși ne-am iubit. Dar, iar a trecut, înc-o zi sub soare și am fost cu tine, duși prin paradis, te-am simțit în brațe ca un fulg în soare luminând iubirea care nu s-a scris. Bună seara! iubito, îngere ceresc ai venit la mine coborât din stele, ... Citește mai mult Bună dimineața! ochii tăi au plâns?visul nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
mea iubită.Bună dimineața! îți mărturisescai venit din somn ca un răsărit,vorbele din mine încă îți vorbesccă pe colț de stele iarăși ne-am iubit.Dar, iar a trecut, înc-o zi sub soareși am fost cu tine, duși prin paradis,te-am simțit în brațe ca un fulg în soareluminând iubirea care nu s-a scris.Bună seara! iubito, îngere cerescai venit la mine coborât din stele,... V. SI DE AR FI SA TRECI, de Anton Viorel , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
acum, în a doua decadă a Mileniului III, am început să văd cu cel de al Treilea Ochi lumea de la centru până la margine și de la margini de imperii până în Biroul Oval, unde văd și acum deasupra planetei Terra Mirabilis Pasărea Paradisului - fără picioare, care se hrănește numai cu aer și rouă - și în “Salonul oval” cele 49 de Păsări Măiastre expuse la ultima expoziție la New York de C. Brâncuși...văd deci explozia și implozia lumii în tot ceea ce se naște acum
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII. (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (35) de CONSTANTIN MILEA SANDU în [Corola-blog/BlogPost/347652_a_348981]
-
coridoare și mă opresc pentru un scurt timp la grădina de orhidee. Un lac minuscul trecut de un podeț arhaic înfrumusețează peisalul. Călătorii își încântă privirea cu această explozie de flori minunate care răsar de peste tot. Te simți ca în paradis. Parcă nu îți mai vine să pleci... Și totuși uitându-mă la timpul de îmbarcare înscris pe boarding pass revin la realitate. Zborul AY 082 al companiei Finnair pleacă în curând de la Gate D42. Time 22:50. Mai am la
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
coboare din nou pe pământ, în plan material. De ce ? Pentru că îngerii ar zbura - la figurat, firește ! - în Ferrari-uri și Bugatti-uri, ar relaționa în toate barurile de fițe din marile orașe, și-ar trage (pe lângă pârțuri de fericire) conturi grase în paradisuri fiscale și ar desființa instituția militarizată denumită D.N.A., sătui din plin de veșniciile în care ar fi trebuit să fie mereu mult prea cuminți și mult prea ascultători. Dar oamenii ? Oamenii, firește, temându-se de moarte, ar prefera robia astrală
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
mult prea cuminți și mult prea ascultători. Dar oamenii ? Oamenii, firește, temându-se de moarte, ar prefera robia astrală în schimbul vieții veșnice. Mare dilemă pentru Dumnezeu ! Ei, dar unde este Dumnezeu ? Am aflat ( pe surse, firește ! ) că Bali, un adevărat paradis exotic, o insulă tropicală recunoscută pentru vulcanii săi maiestuoși, înalți de peste trei mii de metri, tocmai a fost concesionată pentru vreo ... cinci sau șase veșnicii. Ei bine, ghiciți de către cine ? *************************** Peste exact un sfert dintr-o veșnicie astrală (nici mai
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
această pâclă, ne vom lega singuri de flacăra înghețată a solului uscat și rece. Păpădie: Mie mi-e teamă de furtună, de vânturi, de nori. Eu sunt mulțumit în lumea mea. Sfinx: Ești ca un flutur ce se pierde în paradisul unei flori, se lasă îmbătat de parfum și-n clipa următoare închide ochii. (Un fulger pare să despartă văzduhul. La scurt timp un tunet strigă mânios din înălțimi.) Păpădie: Mi-e teamă. (Aleargă spre deschizătura de la baza muntelui.) Veniți! E
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
cată clipa de-mpliniri. Ascult ades din depărtări- Când astrele au adormit- Răspunsuri fără întrebări Într-un periplu insolit! Din ludicele amăgiri Am deslușit drumuri de flori. Speranțele-s fără opriri În gânduri prinse de fiori. Pe-o pajiște de Paradis Să-ncrucișăm două cărări Și să dăm farmecul de vis Flămândelor îmbrățișări. Virgil Ciucă New York 5 martie 2015 Referință Bibliografică: Gânduri / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
GÂNDURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350071_a_351400]
-
șoptit soția, hai acasă mai repede, că mor de somn! Nu-l vezi cât de fericit este? De ce vrei să-i furi visele? M-am uitat la el...mă privea, zâmbind visător...De fapt, privirea lui trecea dincolo de mine, în paradisul fericirii lui, unde plutea pe deasupra murdăriilor noastre, ale cetățenilor onorabili de pe această scârbavnică planetă. Cu inima strânsă, am sărit peste el, așa cum sărisem și peste cadavrul Bătrânului An. Era cursa cu obstacole de la răscrucea anilor. În zadar plângeau niște speranțe
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
pălește în fața ingeniozității naturii. Curtea casei este un parc în care simți bucuria de a trai, de a simți profund fiecare clipă, pe care vara ne-o promite. Nu exagerez cu nimic când spun ca grădina mea este un adevărat Paradis din care nu aș dori nicicând să evadez. Uneori, am impresia că florile de aici au înflorit doar pentru a mă face să zâmbesc. Oricât aș fi de tristă, nu pot să nu fiu invadată de o stare de bine
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
geniu discursiv binecunoscut de către gânditorul olandez - cu cele ale animalului politic din veacul contemporan nouă, care, spre deosebire de mulțimea hămesită de homo communicans, pare a fi acel personaj colectiv capabil a se exprima pe sine însuși numai între cadrele propriului său paradis pierdut - amestec de joc aiuritor de clovni rătăciți, impostură dusă la extrem și infatuare oarbă, unde perdant cert este, evident, singur destinul Ființei umane (grosolan manipulate mediatic în prezent), un destin aruncat zilnic cu organică ne-umilenie la lada de gunoi
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
binecuvântări sau unei tragedii, în funcție de natura energiei pe care au captat-o inițial? Și dacă atunci când ținem în mână o piatră, fie ea de valoare sau nu, avem în palma noastră cheia care deschide o poartă ce duce direct în Paradis sau direct în Infern? Și dacă tot ceea ce știm despre istoria omenirii nu e altceva decât o înșiruire a descătușărilor de astfel de energii, benefice sau malefice, care se succed unele după altele, se repetă la infinit într-un șir
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
doream altceva, mult mai important: să mi se redea bucuria de a trăi. Pe care o avusesem odată și acum nu mai era de găsit, și ajunsesem să privesc lumea ca un alungat în Infern care își ridică privirea către Paradisul pierdut. “O, Doamne, te conjur! Mi-ai vorbit ultima dată, deci acum știu că exiști! Fie-ți milă și eliberează-mă!”. “Ai de parcurs o lungă încercare... Nu poți sări peste etape, nu poți ocoli vicisitudinile vieții...”, am auzit aceeași
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
bun să trăiești într-o lume, dacă, de fapt, îi aparții alteia? Iubirile vin și trec... Oricât de minunate ne-ar părea într-o anumită clipă, ne dăm seama, pe parcurs, că au fost o formă de evadare într-un Paradis de care aveam prea multă nevoie... Și, fatidic, ne vom întoarce până la urmă exact de acolo de unde am plecat... Gloria? Ceva mai efemer și mai deșart nici că se putea inventa... Banii? De-a dreptul ridicol. Și atunci? Pentru ce
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
discutat despre artă, pictură, viață cu o naturalețe deloc studiată, cu o efervescență absolut spontană. "Ți-am spus că ne vom reîntâlni", am rostit, pierzându-mă în ochii ei de un verde straniu. Am petrecut împreună clipe magice, desprinse din Paradis, și, deși nopțile le dormeam împreună, cea mai de preț amintire o am în izul foarte curat, de apret, al așternuturilor. Curat, ca toată relația noastră. Reîntors la lucru, am constatat cu bucurie că orice urmă de stress dispăruse, iar
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
de poetic (dar și de real) de Rimbaud, în opiumul lui de Quincey? Fiindcă, dincolo de lumile imaginare pe care le vede un artist, dincolo de halucinațiile pline de mister și cu iz suprarealist, trebuie să recunosc că uneori mă încearcă tentația paradisurilor artificiale, a abandonului și a hedonismului, care se pare că l-au încercat și pe marele Wilde. Chiar așa? m-am întrebat, aflând cu stupoare cum un scriitor de geniu și-a întunecat existența din pricina pasiunii morbide și interzise pentru
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
în fața mea o tânără inocentă, candidă și plină de atracție interzisă, i-aș putea rezista? Dacă un imaginar emisar al iadului ar pătrunde în camera mea și mi-ar oferi pe tavă ciuperci Amanita Muscaria, șoptindu-mi: „ai aici un paradis mult mai apropiat decât cel biblic”, cum aș reacționa? Prefer să nu-mi testez limitele. Nu sunt, de fapt, mai tare nici decât Arthur Rimbaud, nici decât Oscar Wilde, nici decât alții. Sunt un biet muritor supus păcatului. Dar, refuzând
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
rămânând singur cu contemporaneitatea, închis într-o cameră ca de azil, voi sfârși altfel decât răpus de propriile gânduri, dormind dus sau luând antidepresive? * M-am torturat multă vreme astfel. Nu puteam găsi o ieșire rezonabilă din această dilemă. Viitorul paradisului promis poate fi foarte departe. Tortura prezentului îndeamnă la evadare în plăcere - sau la cădere psihică. Amintirile trecutului te pot îneca într-un spleen și o melancolie din care nu poți ieși prea ușor. Și atunci? Care e calea de
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
sentimentul solitudinii, pustiit de impactul cu o omenire în declin, rătăcit în propriul apartament și în labirintul propriei minți. ...Silvia, o tânără ingenuă, pășește în încăpere. E adorabilă în candoarea ei, are un trup perfect și doi ochi care promit Paradisul. Se îndreaptă încet către scaunul pe care stau, îi simt parfumul îmbătător, apropierea dulce, o văd cum își îndepărtează, încet-încet, hainele. Să o ții în brațe, să faci dragoste într-o încăpere părăsită, să uiți de tot ce te înconjoară
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
acolo. În schimb, acel emisar misterios al Întunericului despre care amintisem mai devreme și-a făcut apariția, purtând o tavă. Tavă pe care am recunoscut cea mai teribilă dintre ispite, câteva ciuperci colorate în alb și roșu, redutabila Amanita Muscaria. „Paradisul... sau Infernul... pot fi ale tale”, murmură încet, oferindu-mi tava. „Exact, bine ai zis: sau Infernul”, am replicat. „De aceasta mă feresc și eu: ca nu cumva să ajung în Infern”, am rostit, respingând tava cu ciuperci. Am închis
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
nou singur. Părăsit. Și supus tentației. Dar mi-am amintit de cele ce i le spusesem chiar eu, am alungat gândurile negre și, preț de câteva momente, am adormit. Am visat că Andrei, Silvia și cu mine ne pregăteam pentru Paradis. În încăpere, într-un colț, zăceau un revolver și o tavă cu plante halucinogene. Care rămăseseră nefolosite. La video, rula aproape în gol un film cu violență. Da, da, cred că după ce ne îndeplinim misiunea va trebui să părăsim o
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]