4,853 matches
-
Barbu, O ist., 100-104; Titel, Pasiunea, 62-64; Martin, Acolade, 156-172; Zaciu, Alte lecturi, 25-32; Poantă, Radiografii, I, 169-174; Stănescu, Jurnal, I, 192-197; Zaciu, Lancea, 74-78; Felea, Aspecte, II, 108-112; Sângeorzan, Conversații, 42-55; Cândroveanu, Poeți, 73-77; Zaciu, Cu cărțile, 69-77; Martin, Paranteze, 71-83, 132-137; Ciobanu, Opera, 152-155; Munteanu, Jurnal, III, 74-78, 194-210, VII, 195-198; Marcea, Atitudini, 148-151; Băileșteanu, Aorist, 152-157; Micu, Limbaje, 209-222; Cosma, Romanul, I, 174-178; Lovinescu, Unde scurte, I, 372-375; Ion Buzași, „Vase de Tanagra”, TR, 1993, 51; Poantă, Scriitori
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
205-208; Piru, Varia, I, 523-526; Stănescu, Poeți și critici, 95-101; Corbea-Florescu, Biografii, 21; Drăgan, Reacții, 27-35; Grigurcu, Idei, 127-130; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 223-226; Martin, Metonimii, 367-370; Piru, Reflexe, 213-217; Z. Ornea, Confluențe, București, 1976, 265-269; Martin, Paranteze, 161-163; Marcea, Varietăți, 197-200; Marcea, Concordanțe, 249-253; Stănescu, Jurnal, II, 206-209, III, 177-181; Piru, Critici, 89-92; Cioculescu, Itinerar, V, 463-469; Lovinescu, Unde scurte, II, 99-102; Ierunca, Dimpotrivă, 157-161; Teodor Vârgolici, Lirica lui Aron Cotruș, ALA, 1995, 28; Dicț. scriit. rom
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
Repere, 72-84, 160, 161; Martin, Metonimii, 363-366; Ungureanu, La umbra cărților, 65-74; Bălan, Artă, 202-204; Ungheanu, Arhipelag, 370-375; Negoițescu, Engrame, 161-173; Regman, Explorări, 148-158; Baltag, Polemos, 119-122; Dobrescu, Foiletoane, I, 124-128, II, 223-226; Popescu, Cărți, 13-21; Grigurcu, Critici, 455-471; Martin, Paranteze, 149-151; Livescu, Scene, 219-222; Petru Poantă, Nicolae Balotă, „Mapamond literar”, ST, 1983, 6; Sângeorzan, Anotimpurile, 145-158; Gheorghiu, Reflexe, 145-148; Grigurcu, Între critici, 127-130; Titel, Cehov, 155-159; Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Dan Grigorescu și Florin Toma, introd. Dan Grigorescu, București, 1985
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
minciuna, fantasticul cu banalul, tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor de diverse feluri B. fiind excepțional dotat. În roman se amestecă anchetatori, voci, limbaje, timp narativ și secvențe temporale, paranteze, digresiuni, puneri în abis. Autorul este la curent cu toate tehnicile utilizate de romancierii moderni, de la Joyce la Robbe-Grillet. Procedeele folosite împiedică sensul să se precizeze, îl fac să fie la rândul lui deviat și amestecat. Poate că adevăratul sens
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
normalității. În acest fel, psihoticul nu este niciodată un revoluționar, este un revoltat care nu ajunge să-și exprime revolta decât la nivelul propriului său mod de a se construi pe sine ca Eu. Autenticitatea trăirilor individului este pusă între paranteze, celălalt (nebunul, străinul, negrul, țiganul, evreul, femeia, bolnavul, copilul din perspectiva freudistă ori lacaniană) fiind supus, de-a lungul timpului, mijloacelor corective, coercitive, represive, violente, instituționalizate de către societatea occidentală. Desigur, normalitatea este determinată și impusă cultural, are coduri perscriptive și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
secolele XVII-XVIII, trece prin confruntări, narațiunea luând frecvent întorsături de basm. Nobilul Naganao îl are ca inamic pe fostul pirat Aku Taro, iar Naganori (fiul celui dintâi) pe Kira (fiul celui de al doilea). Conflictul este sumar, dar amplificat prin paranteze care introduc elemente de atmosferă, gesturi sau comportamente specifice. Uneori, cu deosebire în partea a doua, succesiunea evenimentelor este imaginată cu abilitate deosebită pentru a surprinde o psihologie particularizatoare, ce rămâne totuși la nivel descriptiv. Intenția fiind de frescă istorică
BAGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
Un cort pe malul Dunării). Eroul povestirilor din volumul Pâinea și bicicleta, peregrin prin țară, cu fesul turcesc pe creștet, are și el ceva din destinul rătăcitor al personajelor din Chira Chiralina sau Neranțula. În genere, narațiunile sunt simple, fără paranteze sau planuri secundare, modalitatea cea mai frecventă fiind cea confesivă. Scrise la persoana întâi, ele par mai curând mărturisiri autobiografice. Aceeași modalitate o folosește B. și în povestirile sau nuvelele având ca personaje șoferi ce călătoresc prin țară și devin
BALACEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
pe un front paralel, prozatorul stimulează impunerea unui nou canon, contribuind la literarizarea unor forme provenind din aria de frontieră a presei. Proza scurtă, alertă, concentrată a lui Caragiale - asupra căreia se oprește C. în cartea sa, închizând metodic între paranteze restul operei -, își are ereditatea formală în notițele, pseudoreportajele, faptele diverse, nimicurile, cronicile fanteziste, publicate în gazetele vremii și reunite sub genericul Mofturi. Criticul urmărește manevrele prin care Caragiale convertește enunțul gazetăresc în proză canonică (un proces pe care, după
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
Iorgulescu, Scriitori, 18-23; Simion, Scriitori, I, 226-233; Poantă, Radiografii, I, 217-222, II, 12-16; Regman, Explorări, 133-147; Grigurcu, Poeți, 177-187; Alboiu, Un poet, 26-32, 104-106; Cristea, Faptul, 128-131; Lit. rom. cont., I, 617-621; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 184-185; Martin, Paranteze, 107-113, 140-142; Tomuș, Mișcarea, 143-145; Dobrescu, Foiletoane, II, 29-37; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 105-111; Iorgulescu, Ceara, 158-166; Stănescu, Jurnal, II, 79-85; Cândroveanu, Printre poeți, 71-77; Ștefănescu, Dialog, 128-136; Negrici, Introducere, 64-76; Tașcu, Poezia, 9-17; Iorgulescu, Prezent, 184-188; Braga, Sensul, 144-148; Grigurcu
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă afară pe fereastră. Lângă Geraldine mă simt o năroadă mătăhăloasă, așa că mă îngrămădesc în mașina ei și doar ce-mi pun centura - Geraldine, în paranteză fie spus, nu și-a pus-o - că-mi și oferă o țigară, pe care o iau. Nu știați că fumez? Sigur că da, pentru că mai demult, în anii întunecoși ai adolescenței mele, toate persoanele cool fumau, iar eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Vara făr-de călători, Toamna făr-de cântători, S-a umplut de rândunele Ce-au adus vara cu ele Cal-dă. Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 3. Dezvoltați enunțurile răspunzând la întrebările din paranteze: Păsările sosesc.( când?) Copiii alergă.(unde?) Vântul bate.(de unde?) se teme și de umbra lui; e vai de el; căldură ca în cuptor; își aduce aminte. 5.Scrieți o compunere gramaticală în care să folosiți cinci numerale. Iepurașul Rusalin Mureșanu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să-mi producă nici o bucurie. Mi-a pus întrebarea care, prin fermitate și prin neobicinuință că venea din partea ei, a despicat aerul și a izbit în ureche ca un ciocan. - Ce ai de gând să faci cu mine? Încercai o paranteză care ar fi diminuat înțelesul vorbelor rostite, ar fi lungit conversația și ar fi creat atmosfera neprecisă ce nu i-ar fi explicat nimic, ar fi obosit-o și ar fi făcut-o să redevină așa cum o știam. "Cînd?" Răspunsul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
neîncrederile mele, am fost convins întotdeauna că Ioana este deosebită de celelalte femei prin inteligența virilă, dar și prin ravagiul care îi tulbură tot timpul ființa, prin necesitatea de a fi nefericită. O scrisoare poate avea o valoare intrinsecă prin parantezele care se fac asupra epocii, a vieții, a întîmplărilor. Din rândurile Ioanei se poate construi temperamentul ei: bănuielile, afirmațiile grăbite, dar totdeauna pline de sugestii, patima în ură și în dragoste, încercarea zădarnică de a fi înțeleaptă sau mărinimoasă, naivitățile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mine în câteva clipe și ce complicată e detailarea lor, ce nedreaptă mai ales, căci prin prea multe amănunte distrug o emoție. Și ce reduse sunt mijloacele noastre de exprimare față de stările sufletești. De câte ori afirmăm ceva fără o mie de paranteze, escamotăm. Ezitarea mea a apărut un cataclism pentru Ioana. Oricât i-aș fi explicat, îi distrusesem orice bucurie, și acum, dacă i-aș vorbi din nou, ea ar suferi iarăși, indiferent de câte s-au schimbat între noi, după cum un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu destulă gravitate, cel pu țin așa ne lasă a crede. Să amintesc, într-o paranteză, un episod din lumea modernă. După ce observă că Montaigne însuși a fost reținut de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
astfel („un experiment al rațiunii pure“, cum este numit) conduce la reducția celor absurde. El seamănă, precizează Kant, cu ceea ce chimiștii înșiși numesc „reducție“, separare atentă a unor elemente diferite. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 79 65. 66. Să menționez, într-o paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre acesta chiar prin ceea ce Kant însuși susține. În definitiv, al descrie sumar înseamnă a cunoaște într-o privință elementul său incognoscibil. La fel și atunci când se consideră
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel oriental, modernul simte imediat cum, din punctul său de vedere, logica vieții istorice pare pusă între paranteze. Iar acest lucru, după cum s-a spus, are legătură directă cu unele hermeneutici de astăzi. Legătura poate fi sesizată atât sub forma unei moșteniri active, deși estompate, cât și în reactivarea unor criterii după care nonsensul este identificat și proscris
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deloc potrivit. Nepotrivit ar fi și dacă am gândi că o poveste, întrucât doar imaginează, e străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă într-o paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
semn de circulație sau figură logică, nici cine enunță această propoziție, nu avem nici un motiv să o socotim inteligibilă. Cu alte cuvinte, o propoziție nu poate fi socotită în ea însăși cu sens sau potrivnică sensului. Să adaug, într-o paranteză, că ideea va fi reținută mai târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni unui rol jucat de un enunț într-un limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că o astfel de lectură transformă aceste cuvinte în semne ale evidenței sigure, ceea ce povestirea nu oferă totuși. Ea nu oferă însă nici semnele sigure ale nonevidenței, nu orien tează către o certitudine de acest fel. Să fac o mică paranteză în acest loc. Este știut că Franz Kafka a avut o adevărată admirație pentru Søren Kierkegaard, fără a prelua neapărat temele teologice ale scriitorului danez. Unele locuri din corespondența sa sunt elocvente în această privință. Cunoaște deopotrivă unele pagini ale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu destulă gravitate, cel pu țin așa ne lasă a crede. Să amintesc, întro paranteză, un episod din lumea modernă. După ce observă că Montaigne însuși a fost reținut de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
făcut astfel („un experiment al rațiunii pure“, cum este numit) conduce la reducția celor absurde. El seamănă, precizează Kant, cu ceea ce chimiștii înșiși numesc „reducție“, separare atentă a unor elemente diferite. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 79 65. 66. Să menționez, întro paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre acesta chiar prin ceea ce Kant însuși susține. În definitiv, al descrie sumar înseamnă a cunoaște întro privință elementul său incognoscibil. La fel și atunci când se consideră că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel oriental, modernul simte imediat cum, din punctul său de vedere, logica vieții istorice pare pusă între paranteze. Iar acest lucru, după cum sa spus, are legătură directă cu unele hermeneutici de astăzi. Legătura poate fi sesizată atât sub forma unei moșteniri active, deși estompate, cât și în reactivarea unor criterii după care nonsensul este identificat și proscris. De
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
e deloc potrivit. Nepotrivit ar fi și dacă am gândi că o poveste, întrucât doar imaginează, e străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lemn, semn de circulație sau figură logică, nici cine enunță această propoziție, nu avem nici un motiv să o socotim inteligibilă. Cu alte cuvinte, o propoziție nu poate fi socotită în ea însăși cu sens sau potrivnică sensului. Să adaug, întro paranteză, că ideea va fi reținută mai târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni unui rol jucat de un enunț întrun limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]