2,639 matches
-
28. 134 Idem, p. 20. 135 Idem, p. 38. 136 Urmuz, op. cit., p. 48 137 Idem, p. 74. 138 Idem, p. 24. 139 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 55. 140 Idem, pp. 55-56. 141 Raportul dintre parodie, burlesc și absurd este, în general și la Urmuz, în special, unul de includere sau de subordonare: parodia presupune, în linii mari, imitația unui text literar individual, cu intenție umoristică sau critică, de regulă prin denaturarea sau îngroșarea trăsăturilor caracteristice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
138 Idem, p. 24. 139 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 55. 140 Idem, pp. 55-56. 141 Raportul dintre parodie, burlesc și absurd este, în general și la Urmuz, în special, unul de includere sau de subordonare: parodia presupune, în linii mari, imitația unui text literar individual, cu intenție umoristică sau critică, de regulă prin denaturarea sau îngroșarea trăsăturilor caracteristice ale originalului, în timp ce burlescul are o sferă mai mare de referențialitate și o mai mare libertate de construcție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
burlescul are o sferă mai mare de referențialitate și o mai mare libertate de construcție, delectarea putând fi generată și în afara confruntării directe cu modelul, ci numai prin absurditatea lumii nou create. Se poate vorbi, așadar, de o înglobare a parodiei în burlesc. De altfel, în Geschichte des Burlesken, 1794, K. F. Flögel identifică burlescul în trei posturi: prin lucruri, prin limbaj și simultan prin amândouă și enumeră între elementele definitorii ale primului tip chiar parodia comică, dar și travestiurile, amestecul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așadar, de o înglobare a parodiei în burlesc. De altfel, în Geschichte des Burlesken, 1794, K. F. Flögel identifică burlescul în trei posturi: prin lucruri, prin limbaj și simultan prin amândouă și enumeră între elementele definitorii ale primului tip chiar parodia comică, dar și travestiurile, amestecul de evenimente importante cu unele banale, nesemnificative, interpretatrea prozaică a lucrurilor celeste, brusca degradare și contrastul insolit etc. (apud. Lesovici, Doru, Ironia, Institutul European, Iași, 1999, pp. 133-137). Prezența acestor aspecte în proza lui Urmuz
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprezentaționale și tropii tematici ai acestuia, într-o pastișă a subiectelor, convențiilor și iconografiei genului SF, precum și a folclorului, alături de "pastile istorice" care se regăsesc în alte forme ale mass-media anterioare, combinând stilul greoi și seriozitatea totală cu ironia și parodia, realizând o eficientă subversiune a categoriilor estetice.506 Studiul dedicat seriei X-Files îi oferă însă autorului ocazia să mediteze și asupra rolului televiziunii în viața socială și culturală a comunității (Newcomb o numește chiar "cea mai populară artă"), privind-o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Vault of Horror, The Haunt of Fear), SF (Weird Fantasy și Weird Science), polițiste (Crime Suspen-Stories, Shock SuspenStories), de război (Two-Fisted Tales și Frontline Combat) și de umor (Mad, care avea să devină un simbol al spiritului critic corosiv, prezentând parodii după banda desenată clasică, începând cu Superman, devenit Superduper Man, dar și după cea de dragoste, afișând familii nefericite, ruinate ori criminale).631 Autorii mizau pe surpriza de final (rețetă exploatată ulterior cu real succes în cinematografie de către Alfred Hitchcock
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Cuțu și Miau, dar mai ales creațiile Liviei Rusz: maimuța Kio, rățoiul Mac, maimuța Cocofifi, protagoniștii "celei mai frumoase benzi desenate de la noi", după cum o consideră istoricul genului).851 Umorul de situație identificabil în banda desenată românească se realizează prin parodie, operând pe baza burlescului, anacronismului și gagului, fie vizual, fie verbal, fie sonor (precum în Tililică, băiat fără frică al lui Mircea Possa ori Minitehnicus al lui Radu Marian), însă nu este de ignorat nici umorul absurd, strălucit vehicul pentru
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
exemplare, plimbau tăvi cu cocteiluri pentru adulți - nici o umbreluță la orizont. —Doamnă editor, spuse Jack, oprindu-se în dreptul Lisei. —Bună, eu sunt cu întâmpinările, spuse ea rânjind. —Păi, întâmpină-mă atunci. L-a sărutat pe obraz și, într-o maximă parodie, exclamă: —Draaagule, cât de absolut fantasmagoric de minunat să te cunosc! ăăăă, cine ești tu mai exact? Jack râse și trecu la Ashling, care ridică privirea din hârțoagele ei. — A, bună, exclamă ea, neașteptat de vesel. Devine, Jack. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
legenda Crișurilor; ne-am fi așteptat cu toții să folosească o limbă arhaică, plină de mustul magic al vorbirii orale din spațiul rural. În loc de asta, P. derulează un limbaj În care Își fac loc argotismele orășenești, astfel că povestirea lui devine parodia unui text contaminat. Asistentul Îi spune să folosească pe cât este posibil limba arhaică, iar dacă nu, pe aceea literară. Atunci P. nu mai povestește, spunând că el nu poate să povestească decât așa. Se așază brusc În semn de protest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
com, un aligator a atacat un om în Florida de sud. Pe Yahoo!, un video care arăta cum să faci un coș dintr-o pepene verde folosind doar un cuțit de bucătărie și un marker non-toxic. Pe gofugyourself.com, o parodie haioasă cu tunsoarea lui Tom Cruise și sistemul de tundere Flowbee. Pe neimanmarcus.com, un anunț despre îmbunătățirea livrării la domiciliu pentru toate accesoriile din piele. Clic, clic, clic, clic. Parcurse repede noua listă de bestseller-uri din Publishers Weekly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și meciul de rugby pe care, Într-o rară absență a bunului simț, doctorul Ransome Îl aranjase În iarna precedentă. Echipele de prizonieri flămînziți (sute de studenți În anul doi la Lunghua) se Împleticiseră pe terenul de adunare, Într-o parodie grotescă a jocului de rugby, prea extenuați să paseze mingea și luați În rîs de o mulțime de prizonieri, excluși din joc pentru că nu Învățaseră niciodată regulile lui. Jim trecu pe lîngă casa paznicilor, cercetînd cu privirea Întinderea lagărului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Melibea sau La Celestina (1499, 1502), compoziție dramatică ce a cunoscut un succes universal, mai ales datorită figurii Celestinei, codoașa vulgară și diabolică. Or, Calisto, tânărul care va pica în ghearele mijlocitoarei, pătrunde în grădina Melibeei urmând zborul șoimului său: parodia și grotescul își spun astfel, și nu singura dată, cuvântul în Ceață. Mai există un personaj colectiv mut în romanul lui Unamuno: micul parc de oraș provincial ai cărui copaci, desțărați, ordonați geometric și udați la ore fixe prin rigolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un văl ușor de ironie conciliantă peste Întreaga poveste, peste iubiri și minciuni, peste generalizările de care se folosise cu doar o clipă Înainte. Lui Fima Îi era dor de atingerea mâinii sale mari, noduroase, pe spatele său. Îi lipseau parodiile sale, mirosul său, respirația sa greoaie, râsul său. În același timp, fără să vadă În asta o contradicție, Îi părea puțin rău că prietenul său se va Întoarce acasă peste două zile. Îi era rușine de aventura sa cu Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ridicat brusc în picioare cu o privire îngrozită. — Ce s-a întâmplat? Te doare? S-a întâmplat ceva? Am sărit din pat și am început să-mi trag pe mine hainele care erau răspândite prin tot apartamentul ca într-o parodie la o scenă de seducție. Mă simțeam ușurată că-mi pusesem cea mai bună lenjerie intimă și recunoscătoare tuturor filmelor pe care le văzusem și de unde prinsesem acest pont. —Trebuie să te scoli. Prietenii vin la mine la cină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
probleme“, concepția lui Borges și Bioy despre intrigi și personaje evoluează. Astfel, În prima povestire, Cele douăsprezece zodii ale lumii, Bustos Domecq scrie, să spunem, normal și pune vorbe ridicole doar În gura lui Aquiles Molinari și a altor personaje. Parodia funcționează numai cu trimitere la personaje, nu și la narator. După aceea, Borbioy nu se mai mulțumește cu atât, și În povestirile următoare Însuși naratorul Domecq cade În păcatul stilului parodic: „...dar noi - va mărturisi Bioy - nu eram conștienți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a fost inspirat lui Borges de coaforul Faustino Camarotta din Androgué. Dar, dacă argoul și jargoanele sunt, așa cum vom arăta, personaje și chiar protagoniști ai narațiunilor, don Isidro e doar umbra unui detectiv sau, așa cum Îi spune și numele, o parodie. Contrar imaginii impuse de detectivul clasic, e un simplu trup sedentar, aproape imobil, a cărui mână mestecă din când În când, „reglementar“, un ceai mate. Stând aproape nemișcat pe paturile și ele „reglementar“ suprapuse, Parodi e, teoretic, inapt să desfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Nougués, căreia Îi mulțumesc din nou, de data aceasta pe fila unei cărți. pp. 153-154. Reamintim că este vorba de celebra povestire El Aleph, În care Emir Rodríguez Monegal Îi identifică pe Carlos Argentino Daneri și Beatrice Viterbo drept parodii ale lui Dante Alighieri și Beatrice Portinari. pp. 154-155. p. 116. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Carti scrise in doi-operat.doc PAGE 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul muribunzilor, hermeneutica vîrstei a doua la bărbați, amețeli, anxietăți, tensiune, pete de ficat, de floarea soarelui, de Van Gogh, agitații, sport virtual, analiză și chimioterapie socială, frustrări, jenante, leacuri, parodii. O mixtură ce poate fi editată, semănînd cu timpurile-n care trăim. N-ar mai fi multe de spus, acum sînt pe la pagina 180, dar m-a părăsit forța de-a cerne cuvinte ca nenorociții ăia de căutători de pepite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu cu, bineînțeles, călăul, ci cu imaginea lui cea mai subtilă, cu reflexia lui În televizor, un poltergeist de-o sută de kilograme pline de vibrație. Eu, asta cu victima care-i Întinde mîna torționarului (chiar dacă-i vorba de-o parodie de torționar sau de poetul ce-i cîntă-n versuri cicatricea, tristețea) n-o pot Înțelege deși m-am străduit, am făcut meditație, zodiac. Pentru că există un sistem mental mult mai normal conform căruia torționarul va fi speriat, izolat, electrificat, topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era cel mai bun loc în care puteam încerca să ne bucurăm de ea. Mă întrebam câți alți oameni își doreau să fie acum la țară, la țară de-adevăratelea, nu în acest parc care era de fapt doar o parodie vulgară. În colțul dinspre nord-est, nu departe de râu, se făcuse o încercare de a se încropi o grădină cu ziduri și cât am stat jos acolo câteva minute, mi-a amintit de grădina din spatele fermei domnului Nuttall, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pun la curent simplu și rapid cu situația. Ați văzut articolul acela despre mine din urmă câteva luni, într-unul din suplimentele de duminică: „Prima povestire pe care am scris-o“? — Da, l-am citit. Mi-a plăcut la nebunie: parodia aceea teribil de comică a romanelor polițiste pe care ați scris-o la doisprezece ani sau cam așa ceva. Ați fost probabil un copil precoce. Aveam opt ani, am rostit grav. Și trebuia să fie o chestie serioasă. În orica caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încă nu suficient de cunoscuți pentru a fi luați la ochi. Câți dintre aceștia dau seama de un stil îndeajuns de personal încât să poată servi drept sursă a unei asemenea nobile întreprinderi? Câți dintre ei au parte de veritabile parodii și nu de rescrieri și poate chiar - vai! - îmbunătățiri? Întrebările rămân deschise. O ultimă notiță fugară: despre cel din urmă dintre cei citați, Cronicarul mărturisește a nu fi auzit nicicând. Fiindcă, de-ar fi auzit, nu i-ar fi fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
despre "purificarea masoneriei", atât pe cale individuală, cât și la nivel de grup și ceremonial: "Datoria Maeștrilor conștienți este să ridice instituția cătră noblețea ei firească, nu s-o adapteze la practicile locale și s-o ofilească, făcând din ea o parodie" (p. 35). Numai o masonerie purificată poate aspira să purifice societatea românească: "Masoneria ar avea, prin urmare, în primul plan rolul de disciplinare și de înfrânare a individului, de înnobilare, de sfințire a inteligențelor. Nu ne lipsesc Legile, nu ne
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
mod magistral de Horatius, Marțial sau Juvenal) până la Boileau, Voltaire, Grigore Alexandrescu sau Mihai Eminescu. Satiricul nu se limitează însă la cadrul satirei, ci apare și în diverse alte specii literare ca momente și atitudini. În comedie, epigramă, fabulă, epistolă, parodie, roman, schiță etc. În cunoscutele Scrisori eminesciene, satiricul îmbracă forme variate, îndreptate împotriva unor moravuri caracteristice epocii, pe care poetul le-a înfierat. Scrisoarea II se deschide cu o suită de interogații retorice care pregătesc izbucnirea satirei împotriva scriitorilor improvizați
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
micul diavol, să acționez adică într-un fel și în același timp să fac cu ochiul că trebuie să se înțeleagă altfel. Cum să se înțeleagă? Cititorul e un om serios, și era, practic, imposibil să-l inițiezi într-o parodie care nu purta acest titlu... Nu era "om de litere"' pe care să-l inviți la braserie și să-i explici că... el era doar cititor, adică un ins care dacă deschidea o revistă căuta în ea contactul cu marile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]