2,559 matches
-
affirmative. In order to constitute the "new" phenomenon we have to first research specifically those contexts from the history of philosophy that critically refer to the judgment (and judicative) which also indicate some "non-judicative" meanings. The conclusion of the first part of the study is the following: the judgment is the formal unity of knowledge and generally of any phenomenal constitution. In the second part, a phenomenological reduction on the domain of judgment, in fact, on the constitutive judicative (or dictatorship
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
element of the judicative. Also, through the application of this reduction some practical meanings of the latter are indicated, all of them concerning the intervention of judgment in the constitution of any human thought, utterance and deed. In the final part of the study the author outlines the problems of an area of research that is closely related to the judicative dictatorship: the "regulative judicative". Only the elucidation of its logical and philosophical status would open the possibility of problematizing the
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raționament eristic) și "aporemă" (raționament dialectic prin contradicție). 51 Alcătuirea cunoscută a Organon-ului, cu cele șase tratate, nu îi aparține lui Aristotel, ci lui Andronikos din Rhodos (sec. I î.Cr.). Cf. I. M. Bochenski, A History of formal Logic, Part I, II: "Aristotle", § 9. 52 A se vedea și: Léon Robin, Le pensée grecque et les origines de l'esprit scientifique; Chapitre V, Première Partie: "Aristote", III., 1, 2. 53 Aristotel, Topica, 101 a; p. 8. 54 Günter Patzig susține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
in the first chapter, has helped me discover "new" theories, that could be integrated in the scientific fashion discourse, i.e. Norbert Elias and Pierre Bourdieu's works, unfortunately ignored by most of the recent publications of fashion sociology. The second part of my thesis is ruled by methodological and practical reasons. By integrating this topic in the overall research area of social psychology (Chapter 3), by classifying the hypotheses depending on their dominant features (the cognitive and the socio-cultural approach), I
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Résumé / 191 Tables des matières Préface (Laurențiu ȘOITU) / 11 Introduction / 15 Chapitre 1. Échos historiques et acceptions du geste / 19 1.1. Repères historiques dans l'étude du geste / 19 1.2. Le langage gestuel un spectacle auquel nous prenons part chaque jour / 29 1.3. La construction du sens du geste / 32 1.4. L'acception biologique / 34 1.5. L'acception éthologique / 42 1.6. L'acception psychologique / 45 1.7. L'acception sociale / 50 1.8. L'acception
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
O altă dovadă de diplomație a fost comentată în lucrarea apocrifă a marchizului Charles Auguste la Faré: Mémoires et réflexions sur les principaux événements du règne de Louis XIV sur le caractère de ceux qui y ont eu la principale part (1644-1712), Rotterdam, 1716. în această lucrare este descris mesajul regelui Franței către imperiul otoman, pe care l-a asigurat de neutralitatea Franței în războiul austro-turc. Ni se mai relatează cum, în timpul tratativelor care au avut loc între părțile beligerante, regele
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
preocupare a existat probabil Încă Înainte de epoca În care Avesta a fost redată În forma În care ne-a parvenit parțial. Așadar este destul de posibil ca Avesta (sau părți ale acesteia) să fi fost fixate În scris deja În epoca partă: În sprijinul acestei teze pot fi aduse diferite elemente. Printre acestea, iese În evidență, datorită importanței sale, mărturia lui Mani (secolul al III-lea d.Hr.), transmisă de Kephalaia (p. 7, rr. 27-33): Apostolul Luminii, strălucitorul Iluminator veni În Persia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
citesc astăzi. Textele maniheiste copte confirmă, așadar, informația din D¶nkard, cartea a IV-a, conform căreia un suveran arsacid pe nume Vologases, probabil din secolul al II-lea Î.Hr., ar fi Împărțit instrucțiuni În diferitele provincii ale imperiului part cu scopul de a conserva Avesta și Zand care au supraviețuit, În tradiția scrisă și orală, În urma distrugerilor și haosului provocate de Alexandru și de jafurile grecilor (Madan ed., D¶nkard, p. 412 rr. 5-11: Baily, 1943, pp. 156 sq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin confruntarea cu ortografia medio-persană din textele maniheiste din Asia Centrală, reflectată, la rândul ei, de limba provinciei Fars din primele secole ale epocii sasanide. Numele pahlavi (pahlavș) a fost dat persanei medii din textele zoroastriene, nu cu semnificația originară (literal: „partă”), ci cu cea mai târzie de „eroic, antic”, folosită pentru a desemna cultura iraniană preislamică. Chiar și În privința literaturii pahlavi, rolul tradiției orale a fost foarte mare. Acest fapt este foarte important: texte scrise, de exemplu, În secolul al IX
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult, pentru acest cercetător, din al doilea) mileniu Î.Hr. până astăzi: de la o societate pastorală la o societate urbană, În perioada imperiului ahemenid, a cuceririi lui Alexandru, a stăpânirii seleucide și a celei greco-bactriene mai la est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.; 1980, p. 216) -, acestea nu se sustrag unor procese sincretice, determinate de contactul cu credințele mesopotamiene și din Orientul Apropiat, procese care le asigură faima În afara și În interiorul lumii iraniene sau iranizate. Cultul lor este puternic atestat În epoca partă și În cea sasanidă, În Mesopotamia, Asia Mică și Armenia (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 232 sq., 282, 292, 298 sq.; Widengren, 1968, pp. 204, 206 sq., 214 sq., 292). În cazul lui Mithra, acesta a fost la originea - Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Siria-Palestina atât cu religiozitatea astrală babiloniană, cât și cu iudaismul. Căderea imperiului ahemenid deschide Iranul În fața penetrării grecești și elenistice, astfel Încât s-a putut vorbi despre un „iranism elenizat” (Colpe, 1983, p. 826). Recuperarea autonomiei politice iraniene odată cu dinastia partă a arsacizilor (secolele III Î.Hr.-III d.Hr.) a dat o nouă vigoare iranismului și, parțial, zoroastrismului, mai ales În epoca acutizării conflictului cu Imperiul Roman (Wolski, 1993, pp. 197 sq.). Societatea iraniană trăiește În această perioadă o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonizat imaginea: În Întreaga tradiție zoroastriană, Alexandru este un „blestemat” (În limba pahlavi, gizistag), unealtă a nedreptății, dușman aș credinței adevărate și al clerului magilor. Așadar, percepția zoroastriană a lui Macedon este foarte diferită de cea din Iranul seleucid sau part (cf. Gnoli, 1989a, p. 124 și nota 27; Wolski 1985-1989) sau din perioada islamică profund tributară culturii elenistice (Nöldeke, 1920, § 15). Izvoarele iraniene de interes religios sunt rare Între sfârșitul secolului al IV-lea Î. Hr și Începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și nota 27; Wolski 1985-1989) sau din perioada islamică profund tributară culturii elenistice (Nöldeke, 1920, § 15). Izvoarele iraniene de interes religios sunt rare Între sfârșitul secolului al IV-lea Î. Hr și Începutul secolului al III-lea d.Hr. Perioada partă, foarte fecundă pentru cultura iraniană și pentru Întâlnirea sa cu alte culturi din vechiul imperiu persan (Widengren, 1960), nu are mare relevanță În ceea ce privește izvoarele primare ale zoroastrismului. Acestea se reduc la câteva mărturii arheologice și epigrafice, care dovedesc, În mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sincretice puternice, se poate spune că iranismul nu și-a pierdut niciodată identitatea religioasă și nici nu a fost detronat de elenismul iranian. Mai mult, iranismul nu și-a pierdut vigoarea culturală și religioasă și nici forța de expansiune. Perioada partă a avut, printre altele, o mare importanță În alcătuirea ciclurilor epice și În transmiterea motivelor mitico-legendare (Boyce, 1954; 1955; 1957). Există multe mărturii ale fenomenelor sincretice. Hatra, Asur, Dura Europos nu sunt decât câteva dintre centrele În care cultura Iranului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este valabil și pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care vor deveni principala religie misterică a Imperiului Roman, răspândită mai ales În provinciile de graniță și printre legiunile care le apărau, din Anglia până la Dunăre. xe "Destin"Sincretismul religios din epoca partă a fost, de fapt, o continuare a unui fenomen mai vechi, de mari proporții, care a fost puternic favorizat de instaurarea Imperiului Ahemenid. Tendința de a depăși cultele locale, din care acesta era alcătuit, nu a dezrădăcinat totuși tradiția zoroastriană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și iudaismul de după exil, nu s-a pierdut datorită exigențelor sale spirituale și etice care au alimentat noul climat religios și filozofic al Orientului antic. Parții au fost zoroastrieni Încă de când, renunțând la rolul de cuceritori ai regiunii nord-orientale a lumii iraniene - Parția -, de la care au Împrumutat și numele, limba și cultura (Henning, 1958, p. 93), predecesorii lor, parnii, au adus dinastia Arsacizilor pe tronul care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trei regi Vologases (Duchesne-Guillemin, 1983, p. 867; Frye, 1984, p. 231) care a rămas În amintire ca unul dintre protagoniștii transmiterii Avestei, conform celei de-a IV-a cărți din D¶nkard (cf. Zaehner, 1955, pp. 8, 31). În perioada partă, zoroastrismul a rămas viu În Persia propriu-zisă, În care un anumit tip de semi-independență politică a dinaștilor locali, Fratarak³, pe care Îi cunoaștem din izvoare numismatice (cf. Alram, 1986, pp. 162 sqq.), au favorizat continuitatea tradițiilor iraniene, moștenire a gloriosului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o „restaurare” a monarhiei și a religiei zoroastriene sau „mazdeiste” (d¶n m³zd¶sn), opunându-se moștenirii parte, descrise ca o Întoarcere la o perioadă Întunecată și negativă a istoriei Iranului atât din punct de vedere religios, cât și politic. Parții sunt priviți, nici mai mult nici mai puțin, ca rod al lucrării profanatoare și distructive a lui Alexandru, care a Împărțit pământul persanilor mai multor regi locali (Scrisoarea lui Tansarxe "Tansar", p. 4: cf. Boyce, 1968b, p. 29), nouăzeci după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământul persanilor mai multor regi locali (Scrisoarea lui Tansarxe "Tansar", p. 4: cf. Boyce, 1968b, p. 29), nouăzeci după Marele Bundahișn (XXXIII, 4), dintre care doar suveranul arsacid era mai puternic. Deși nu trebuie desconsiderate elementele de continuitate Între perioada partă, mai ales cea târzie, și perioada sasanidă, interpretarea tradițională a trecerii de la Arsacizi la Sasanizi ca semn indubitabil al unei schimbări profunde și al unei transformări a valorilor religioase (Christensen, 1944), Își păstrează totuși mult din validitate: schimbarea dinastică (și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cum a fost cea a statului iranian sub Arsacizi, se suprapune, datorită exigențelor politice și unor forțe sociale, o propagandă religioasă care realizează o restaurare a valorilor tradiționale și promovează inovații incisive (Gnoli, 1989a, pp. 164, 174, 183). Dacă imperiul part a fost marcat de tendințe sincretice, eclectice și universaliste, favorizate atât de elenism, cât și de răspândirea diverselor religii și mișcări filozofico-religioase - creștinism, iudaism, budism și diferite tipuri de gnoză -, noul stat iranian al Sasanizilor și-a urmat Încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3). Există, de asemenea, și efigii ale lui Kerdșr pe basoreliefuri, atât alături de inscripții, cât și În contextul reprezentărilor de la Curte a familiei lui Bahr³m al II-lea (Hinz, 1969, pp. 189, sq.), pe lângă alte informații provenite din literatura maniheică, partă, medio-persană (Henning, 1942c, pp. 948-953) și coptă (Polotsky, 1934, pp. 44 sq.), care Îl prezintă pe preotul zoroastrian ca pe un prigonitor al Apostolului Luminii (cf. Sundermann, 1986, pp. 285, 303; 1987, p. 56). Din aceste izvoare, pe ansamblu, Kerdșr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este considerat a fi liber de pesta africană a calului în concordanță cu legislația CE; 13.2.1. on the day of collection have been located în premises situated on the territory or în the case of regionalisation în a part of the territory of a Member State which is în accordance with EC-legislation considered free of African horse sicknes s; 13.2.2. au fost localizate în exploatații sub supraveghere veterinară și care în ziua colectării au îndeplinit condițiile art.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150256_a_151585]
-
must ensure that the consignee located outside the European Community sends him section 4 and section 5 with boxes 32 to 35 duly completed immediately on receipt of the waste. Section 5 may be replaced by a declaration on the part of the consignee providing at least the information contained în boxes 34 and 35. Within 15 days after receipt of the waste, the applicant must forward section 4, section 5 (if the consignee did not use section 5, the applicant
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150509_a_151838]
-
56.08. 5 - În sensul poziției 58.06 prin panglici se înțeleg: a) țesăturile (inclusiv catifelele) în benzi cu lățimea de maximum 30 cm, fabricate la lățimea necesară sau obținute prin tăierea țesăturilor mai lațe și care au pe ambele parți liziere (margini) "false", țesute, lipite sau altfel obținute, ... b) țesăturile tubulare cu urzeala și cu bătătura a caror lățime este de maximum 30 cm, în stare aplatizata, ... c) fâșiile tăiate în diagonală, cu marginile îndoite, având o lățime de maximum
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]