3,522 matches
-
luminii (Editura Tineretului, București, 1968) și până la Paradisul (Editura Eminescu, București, 1996). Din niciunul dintre ele nu lipsesc temele complementare ale pierderii și regăsirii, ale fragilității și forței, ale umilinței și superbiei creatorului, un creator niciodată săturat de susținerea propriei partituri. Foarte rar, Ioanid Romanescu apelează la procedeul alegorizării pentru a vorbi despre sine; chiar și atunci, o face în aceeași manieră contrastivă, pentru a-și accentua virtuțile și deopotrivă slăbiciunile. Fără excepție, reprezentanții regnului animal sau vegetal cu care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
el este modelul genului. Importantă tipului constă în faptul că el ține de psihologie, de estetică, de filozofie și de poetica românului. Tipizarea nu se reduce doar la fixarea personajelor, ea le pune în mișcare, făcându-le să joace diferite partituri în interiorul ciclurilor. Fiind incarnarea unei idei, a mondoviziunii autorului, tipul este și un vector al dramatizării. Personajul "tipic" participa astfel la o dinamică realistă a explorării sociale, la Balzac, Stendhal și Zola. 76 Cu toate ca interpretarea lui Lukàcs la operă lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu articol nehotărât (vezi supra), ca și cum, la prima vedere, ar fi vorba despre un lucru secundar. De cele mai multe ori, planul secund se răzbună, în sensul revendicării unui rol mai important decât cel principal. Discursul homodiegetic ascunde resorturi biografice care dictează partitura protagonistului: [Epistola] era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. [...] Acea epistolă conținea toată istoria mea (Eminescu: 2011, II, pp. 156-157). În această lumină trebuie citite creațiile eminesciene rămase în manuscris. Scrierea autenticistă de factură
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
una dintre cele mai bune alegeri editoriale pe piața noastră de carte străină din primul deceniu al actualului mileniu (succesul volumului se datorează, fără îndoială, și cunoscutei ecranizări omonime, din 1993, semnată de regizorul James Ivory, și susținută de remarcabilele partituri actoricești ale lui Anthony Hopkins, Emma Thompson, Christopher Reeve și Hugh Grant). Titlul parabolic (The Remains of the Day) ales de Ishiguro are două posibile conotații în limba engleză: de evaluare autoscopică a cuiva la sfîrșitul unei zile sau unui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înțeleagă/să eperimenteze senzațiile normalității. În game psihologice diferite, majoritatea personajelor create de scriitor sfîrșesc în tragedie, întrucît încearcă, aproape convulsiv, să evadeze din deruta identitară. Soții din "The Music Teacher"/"Profesoara de muzică" (1967) cîntă, exas perați, la pian, partituri grotești, pentru a-și scoate soțiile din blazare și a-și recupera, ultimativ, identitățile descom puse. Naratorul din "The Fourth Alarm"/"A patra alarmă" (1971) și soția sa, Bertha, iau parte la experimente teatrale, cu iz valpurgic, în speranța (deșartă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îi modifică sistemul de valori și chiar comportamentul. Ca și alți cititori ai volumului respectiv, eroul intră într-o dimensiune postmodernă, a melanjului dintre real și ficțional, numită cîndva, plastic, de Mircea Cărtărescu, "texistență". Problema identității repre zintă, se înțelege, partitura estetică principală a romanului. Prin pătrunderea în literatură, individul se "depersonali zează", evident, într-un mod superior, nemaireușind să distingă între eul lui "fizic" și cel "metafizic". Similar, în Kar/Zăpada (2002), tradiția și modernitatea (Asia și Europa) interacționează, parabolic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sau Amos Oz li se justifică succesul prin curajul de a fi diferiți și prin felul în care valorizează povestea ca structură arhetipală. "Concertul de închidere" pe care îl interpretează Elvira Sorohan în salonul său literar îmbină astfel mai multe partituri de pe mai multe meridiane, întâlnindu-se în semnificațiile adânci, acelea care rămân după ce uităm tot. În Cuvântul înainte la Cartea cronicilor autoarea face o trimitere explicită la această pânză freatică: "Există și un limbaj nescris al textului, îl "auzi" după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cuvinte "lustruindu-se" pe sine. Elvira Sorohan arta comunicării Lăcrămioara Petrescu Marile întâlniri, în viața dedicată unei profesii, țin de șansă. Să te afli în raza unei acțiuni modelatoare, copleșitoare prin forța exemplului, în același timp ireductibilă și multiplicatoare, ca partitura unei simfonii, imprimă drumului începător un sens. Toată configurația relației cu modelul, a istoriei personale pe punctul de a se așeza în matca unei proiecții reflectă, cu certitudine pentru cel inspirat, un înțeles fericit, o dinainte capitulare în admirația și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ale muzicii. Metafore muzicale Ideea de interpretare, de desprindere a unei melodii "exacte" dintr-un amalgam de semne (tipo)grafice, este implicată de fiecare dată când se vorbește despre muzică. Naratorul blecherian este fascinat de ideea de descifrare a unei partituri, de transformarea semnelor tipografice care codifică notele muzicale în melodie. Muzica este una dintre cele mai pregnante metafore ale vagului, ale sensului greu de descifrat, dar care primește, printr-o "lectură" adecvată, interpretarea necesară și definitivă. Astfel, Eugen, tânărul proprietar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
portativ este echivalată cu operația de toarcere a unui singur fir dintr-un ghem inform de ațe, evidentă metaforă a interpretării. Bucata muzicală iese din caierul nedescâlcit al tăcerii (sau din cacofonia zgomotelor din univers) prin mijlocirea viorii și a partiturii. Nu țâșnirea inspirației, ci descifrarea atentă stă la originea bucății muzicale. Muzica este înțeleasă de naratorul blecherian nu ca manifestare artistică stihială, expresie tumultoasă a sinelui profund, ca în estetica romantică, ci ca o formă lucidă de transmutare a semnelor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este înțeleasă de naratorul blecherian nu ca manifestare artistică stihială, expresie tumultoasă a sinelui profund, ca în estetica romantică, ci ca o formă lucidă de transmutare a semnelor de pe portativ, în domeniul perceptibilului, în realitatea exterioară. Și bâlciul este o partitură muzicală camuflată în ambalaj țipător: "Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe și prelungi ce anunță la începutul bucății de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic strident. Metaforele muzicale descriu constituirea sensului prin imagini ale toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală servește drept instrument al interpretării, catalizator ce face posibilă transformarea haosului în ordine. În al doilea caz, bâlciul rezumă, în chip parodic, nonsensul lumii întregi, făcând ca neînțelesul să fie expus și explicitat ca neînțeles. Muzica interpretează rafinând, dând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în memoria spiritului și trupului său, și care călătoresc precum o pasăre căreia îi dai culorile timpului. Fapte și obiecte. În ele, prin ele, cu ele în aparență servite în stare brută, în realitate repartizate minuțios, ca notele pe o partitură se creează emoția, prin intermediul cuvintelor nenumărate ce populează frazele unei povestiri, pe care memoria o prelungește la infinit. Am putea spune că spațiul francofon este o "zonă liberă", dincolo de o spațialitate și de o temporalite geo-istorică concretă, o arie complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
faceți pe cititor să muncească, să se lase traversat de carte. Vi-l închipuiți ca pe o voce suplimentară în carte? Da, desigur, cititorul este o voce unică, fiecare cititor este o voce unică și această voce se calează pe "partitura" pe care i-o propun. Impun un anume "stil în rostire", iar fiecare cititor își inventează propria voce, lectură, tonalitate și sens! Care este rolul dialogului pentru dvs.? Dialogul "clasic" nu mă interesează, utilizez un "dialog prin cele cinci simțuri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
simbolismului. Rama aurită urmează linia serpentinată a Secession-ului, cadrul nu este perfect rectangular, ci deschide molatece acolade și un spațiu insular destinat unui "libret", cel de-al doilea element insolit al acestei picturi. "Libretul" conține chiar note muzicale, o partitură, și nu oricare, ci primele note din aria Violetei din Adio dell passato din Traviata. Astfel, în cel mai pur stil simbolist, tabloul incorporează muzica de operă, cu un libret și cu stilistica curbilinie a scriiturii secesioniste. Expresia transfigurată a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai degrabă o mică orchestră. Este drept că numai patru dintre ei dispun de un instrument: o harfă, o viola da gamba, vioara I și vioara II, după toate regulile unui cvartet, în timp ce ceilalți trei copii le țin în față partiturile. Cu totul dezbrăcați, copilăria este condiția purității, aceștia par să se afle pe coama unui deal înflorit, muzica de cameră fiind astfel transpusă în plein air. O altă variantă și ultima duce grupul la marginea unei păduri, iar de data
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe scara socială? Spre ce va fi redirecționată toată această energie?" (Morris, 2010, p. 77) Dacă ne referim strict la copii, într-o atare situație aceștia fie adoptă atitudinea "strugurii sunt acri", încercând să arunce în derizoriu poziția sau interpretarea partiturii de către lideri (prin comentarii răutăcioase), fie vor constitui propriile grupuri, în afara structurii recunoscute și acceptate de toți; ultima soluție le oferă și lor posibilitatea de a ocupa o poziție de lider, care vine împreună cu aura de rebel, de luptător anti-sistem
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu nimic cititorul. Și pot fi fapte de viață, întâmplări și experiențe trăite de un om de-a lungul vieții, întâmplări și învățăminte care pot să folosească oricui ca in for mații utile. — Ați vrea să vă înscrieți pe această partitură , n u? — În cazul discuției noastre, da. Ziua de naștere este legată de două numere: 06 - 08 și nu știu cum s-ar putea interpreta ele, probabil sunt oameni care ar pu tea spune ceva în acest sens - dar cele două cifre
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
mesaje urmează regula ritualică îndătinată: Dumnezeu pune în rol obiectele sacre dumuziene, anume buciumașul și fluierul. Acestea au puterea magică de întoarcere a turmei și de adunare laolaltă. Ca să intre pe aceeași lungime de undă, mioara „aleasă” din mulțime are partitura ei, adică „sare în vînt”, „sare-n pămînt”. Nu se face risipă de retorisme, de secvențe narative, colindele asigurîndu-și conciziunea prin limbajul gestic. e. Sfaturile ce se dau păstorului divin merită o atenție specială. Oile se autosacrifică. Este în firea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acolo pe loc”. Vitoria nu se dă în lături să participe la veselia generală, ba face față nesperat de bine, cu firea ei mobilă și cu prezența de spirit de bună calitate. Nu-i scapă nici prilejul de a schimba partitura, în ton de maică bătrînă: „Mie numai să-mi spuneți, dacă puteți, cine-a văzut un om de la noi călare pe-un cal negru țintat în frunte și-n cap cu căciulă brumărie”. Ce urmează, în serie etnografică, după botez
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
totul era străveziu. Mi-am dat seama că nu mai aveam acea pornire spre sexualitate sau muzică simfonică, artă. Amorțise totul în mine, o inerție de nedescris mă cuprinse totalmente. Știam să descifrez la pianul din hol cele mai complicate partituri ale unor compozitori simboliști. Simțeam în mine ceva straniu, care-mi anihila puterea de pătrundere a lucrurilor, a muzicii, a tot ce exista în jurul meu. De fapt, eu eram străveziu, în mine și în exteriorul meu. Servitorul s-a întors
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care caracterizează o societate dată", desi existența acestora nu poate fi pusă la îndoială. Mai degrabă trebuie să descoperim capacitatea actorilor organizaționali de a utiliza instrumentele materiale și culturale pe care le au la dispoziție pentru a-și juca eficient partitura în cadrul organizației și a rezolva problemele pe care le întâmpină. Iar capacitatea această specială nu este strict determinată de experiență anterioară jocului organizațional, ci chiar depinde de învățarea regulilor acestui joc. Desigur, aceasta nu înseamnă că actorii sociali nu sunt
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
au alt mijloc de învățare decât auzul; dar le e de-ajuns; își însușesc cu o ușurință incredibilă tot ce aud; le e de-ajuns să treacă pe sub ferestrele unui pianist sau pe lângă zidurile teatrului pentru a reproduce cu exactitate partituri întregi. Unele orchestre joacă valsuri de Strauss, cadriluri franțuzești, bucăți de operă cu un aplomb imperturbabil și fără a omite vreun pasaj. Un lăutar din București, violonist emerit, fu chemat la o serată la care erau invitați câțiva străini. El
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
prin cotloanele neuronilor. N-aș vrea să îl pierd, vreau să-i caut un fir de susținere, să păstrez în armonie, balanța dintre gânduri. Și, cum stăteam eu și-l urmăream aidoma unui cântec care nu vrea să-și piardă partitura, a venit o toamnă luminoasă, mi-a luat mâna și mia desenat în palmă linii melancolice în culori calde. Gândul meu năzdrăvan a intrat în jocul toamnei s-a prelins ca o lacrimă prin ochii minții, în căușul palmei. Am
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]