12,546 matches
-
Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur. Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli Eul. Epuizarea Eului prin Însingurare duce În final la disperare, care este abandonarea de sine. De cele mai multe ori, această formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie ca pe o conduită de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sufletești și neavând un fundament reprezentat de valorile morale, ele nu pot să dureze. Asemenea cupluri sunt marcate de tensiuni interioare sau de conflicte exterioare, sfârșind prin a se dizolva. Cupluri nefirești Poate că ar trebui să vorbim despre cupluri patologice sau deviante, dar am preferat acest termen pentru a rămâne În sfera Psihologiei Morale, accentuând asupra aspectukui care vizează experiența psihologică și valorile morale corespunzătoare acesteia. Nu toate cuplurile sunt de tipul descris mai sus. În afara acestora mai există numeroase
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nedreaptă. Greșeala sau vina de care cineva se consideră responsabil moral. Este sentimentul sufletesc al vinovăției, trăit de individ În planul conștiinței sale morale (A. LittréĂ. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, sentimentul sau complexul de culpabilitate este o stare patologică constând În faptul că subiectul se simte vinovat În fața conștiinței sale de o greșeală intenționat comisă sau independent de voința sa, pentru care acesta trebuie să fie pedepsit. K. Jaspers, care a dedicat un important studiu vinovăției, distinge patru forme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care acesta o va resimți, În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa reacții psihice dintre cele mai diferite din partea victimei, dezvoltări patologice sau chiar stări nevrotice. Psihotraumatismul frustrării sau situația castratoare sunt resimțite de aceasta În mod dureros, ducând la tulburarea echilibrului psihic al personalității. Pot apărea reacții de protest, depresii, stări de anxietate, tulburări psihosomatice. Dar, dincolo de această gamă destul de largă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
izolarea dată de Însingurare fiind cauza disperării, a pierderii sensului de a fi propriei sale persoane și al vieții. Durerea și suferința morală pe care le produc regretul vor altera persoana În interiorul său. Dar această alterare nu reprezintă o stare patologică, nu este o boală, ci o suferință morală, datorită pierderii valorii propriului său Eu, o alterare care vine din planul conștiinței ce sancționează Eul pentru faptele comise În trecut. Viața va deveni o tortură. Izolată, persoana se Închide În sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
constituțională a eului și cuprinde tulburări psihomorale nucleare. În această categorie sunt incluse următoarele: labilitatea și modul de a fi imprevizibil, instabilitatea și inconstanța, modul de a fi inegal al eului, nesiguranța de sine, nevoia de securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este reprezentat prin melancolie, În cursul căreia se produce o Încetinire a derulării timpului interior, dând chiar impresia unei opriri a timpului. Cel de-al treilea caz, extrem de semnificativ și specific, este autismul care, ca formă de Închidere În sine patologică, presupune o ieșire din timp. Bolnavul rupe orice fel de comunicare cu realitatea, cu experiențele lumii exterioare, cufundându-se În sine. Se poate vedea, din cazurile de mai sus, că suferințele psihomorale se raportează atât la Întindere-spațiu, cât și la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de ordin moral, care Înving teama de moarte. Sunt cunoscute numeroase asemenea situații (C. Tacitus, Histories și Anales, Tuidides, Războiul peloponeziac, Virgiliu, Eneida etc.Ă. Vom prezenta În continuare un asemenea caz de decizie voluntar-deliberată, dincolo de orice fel de motivații patologice: sinucidere, ca formă de Încheiere a vieții. G. D., intelectual de formație umanistă, fost diplomat și profesor universitar, a decis ca la Împlinirea vârstei de 80 de ani să-și Întrerupă viața, considerând, din punct de vedere moral, că este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prietenilor acestuia: „I regret to inform you that our friend G. D. passed away of a heart attack on November, 17, 1985”. Cum trebuie Înțeles modul În care G.D. Își Încheie viața? În orice caz, sunt excluse motivațiile de ordin patologic. Este vorba despre un act de voință deliberat, cu o semnificație morală. Deși are În el multe note demonstrativ-histrionice, de tipul unei pregătiri care frizează punerea În scenă a unui spectacol În care autorul este și actor, sinuciderea lui G.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
patern sau matern consistent, a cărui importanță în dezvoltarea psihosexuală și socială a unui copil a fost în repetate rânduri subliniată) și, ceea ce este foarte grav, sănătatea mintală pentru întreaga viață. Suferința poate conduce la redutabile complicații, cum sunt dezvoltările patologice reactive ale personalității sau dezvoltările comportamentale dezadaptative (conduite agresive sau infracționalitate sancționabilă penal). Mai mult, modelul părintelui băutor este frecvent însușit de copil, astfel că șansa de dezvoltare ulterioară a alcoolismului este mai mare la copiii proveniți din familiile în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
propriului lor univers, sfârșitul fiind - din păcate previzibil - cel pe care istoria îl impune mereu, majoritatea (cel puternic) decide soarta minorității (a celui slab). Păstrând aceeași ordine de idei, R. Benedict considera că „ceea ce trece în cultura occidentală drept fapt patologic, în alte culturi (în cele primitive, spre exemplu) trece drept fapt de normalitate, (Benedict 1934, p. 147 ). Normalitate și boală psihică Fără nici o îndoială, abordarea clinică a bolnavului psihic trebuie să înceapă prin delimitarea conceptului de normalitate de cel de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu sănătatea, cum ar fi fumatul, alimentația defectuoasă, consumul de alcool sau activitatea fizică neadecvată care, la rândul lor, pot influența riscul de îmbolnăvire. În al doilea rând, factorii psihosociali pot cauza în mod direct schimbări funcționale și/sau structurale patologice acute sau cronice. În al treilea rând, accesul la îngrijirea medicală și tipul de îngrijire medicală pot fi influențate de sursele de suport social existente (Hamingway, Marmot, 1999). Factorii psihosociali pot fi plasați pe un continuum ce conține în principal
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ajută la atenuarea sau redefinirea cognitivă a situației, care e considerată mai puțin amenințătoare, și/sau la sădirea convingerii că noi înșine suntem mai capabili să-i facem față; în al doilea rând, între experiența stresului și apariția unor efecte patologice, în măsura în care suportul poate atenua impactul subiectiv al stresului, oferind o soluție pentru problema în cauză, reducându-i importanța percepută, activând emoții pozitive sau reducându-le pe cele negative, stimulând așadar răspunsurile active și adecvate (Zani, 2003). Lepore (1998) sugerează că
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
problema în cauză, reducându-i importanța percepută, activând emoții pozitive sau reducându-le pe cele negative, stimulând așadar răspunsurile active și adecvate (Zani, 2003). Lepore (1998) sugerează că există cel puțin trei căi prin care suportul social poate reduce efectele patologice ale stresului: a) temperarea activității neuroendocrine, care reduce excitarea generală datorată stresului; b) facilitarea adaptării prin procese cognitive; și c) combinarea temperării directe a excitării și facilitarea adaptării. Existența unei relații între suportul social și starea de sănătate a fost
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în planul moral atât a directorului satrap, cât și a altor individualități marcate și alterate de sistem. Cu o acțiune captivantă, alternând observația romanescă și notația de jurnal intim, cartea este o alegorie, un exercițiu de exorcizare împotriva unor comportamente patologice. Scriitorul își continuă observațiile „clinice” într-o nouă carte, cu un titlu simbolic, Căprioara de ghips (2001). Subiectul se desfășoară pe două planuri: pe de o parte, iubirea dintre un tânăr doctor ginecolog și frumoasa Maria, iar, pe de alta
BACALBASA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285519_a_286848]
-
se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din Stana trăiește cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor este singurătatea socială, îndeosebi destrămarea familiei, la care ele reacționează violent și neașteptat, dur și cu voluptatea suferinței (Fefeleaga). Personajele cele mai realizate sunt oameni care nu pot trăi în izolare, precum la Mihail Sadoveanu, ci
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
acestea fiind, de obicei, palide, poate și pentru că scriitorul însuși îi considera pe locuitorii orașelor depersonalizați (Imponderabilul). Intelectualii lui sunt puțin verosimili, zbătându-se între extreme prea explicite și demonstrative, ca Ilarie Bogdan (Dolor), ceea ce îi poate duce spre un patologic facil, teatral, steril și cazuistic. Personajele coborâtoare imediat din țărănime păstrează însă o mare forță expresivă și, mai ales, au o originală inserare în narațiune. Popa Man, jandarmul Dumitru Bogdan, popa Pleșa sunt scoși, într-un fel, din contingent, comentați
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
a o anticipa în fiecare din componentele sale. Procesele afective, după cum se știe, exprimă atitudinea subiectivă a omului în orice act de cunoaștere și în orice formă de relații (Șchiopu, Verza, 1981). AFECȚIUNE (< fr. affection, cf. lat. affectio, -onis) - Stare patologică a unui organ, tulburare a funcțiilor fiziologice și psihice. Termenul afecțiune este legat de conceptul de anomalie, disfuncție, leziune, boală, sindrom, dar se referă și la acea categorie de reacții psihice în care aspectul afectiv este predominant, ceea ce ilustrează că
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
existența oricărui alt factor care ar putea duce la apariția descendenților cu diferite afecțiuni); c) antecedente personale (au rolul de a permite conturarea prognosticului afecțiunii respective; dacă antecedentele fiziologice intră în sfera de activitate a medicului, unele aspecte ale antecedentelor patologice intră și în sfera de interes a terapeutului; există boli infecțioase care se pot complica fiind însoțite și de afecțiuni ale aparatului locomotor, fapt de care terapeutul trebuie să țină cont la alcătuirea planului terapeutic); d) istoricul afecțiunii prezente (trebuie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fără, trophe- hrană) - Micșorarea volumului și a puterii unei celule, a unui țesut, a unui organ etc., cauzată de inactivitate, de tulburări de nutriție sau îmbătrânire. Degenerarea celulară este consecința opririi din dezvoltarea normală a organelor sau a țesuturilor. Atrofia patologică poate fi de natură ereditară, congenitală, degenerativă etc. Atrofia musculară se asociază cu diferite afecțiuni, cum este cazul în poliomielită. În atrofia musculară spinală, de natură ereditară, celulele măduvei spinării sunt distruse, condiție în care musculatura membrelor superioare și inferioare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prin atrofii distale, cu debut de obicei peronier, la vârsta copilăriei sau adolescenței (fig. 3). AUTISM (< fr. autisme; engl. autism) - Termenul autism infantil precoce a fost lansat de Leo Kanner în 1943 și definit de A.S. Reber ca un sindrom patologic, apărut în copilărie, caracterizat printr-o stare de înstrăinare/retragere, o lipsă de răspuns social și/sau interes față de cei din jur, dificultăți de comunicare și de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal și existența unor căi bizare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
iar atunci când se află în prezența lor se retrage în lumea sa lăuntrică în care se simte bine, întrucât își satisface dorințele pe plan imaginativ. Autismul se prezintă sub diferite forme și grade de manifestare, cuprinse între limite normale și patologice. Sunt evidente două forme particulare: a) autism agitat - subiectul încearcă pe plan imaginar unele experiențe care pot să-l ducă la extaz sau îl terorizează; b) autism calm - se manifestă prin stări contemplative, subiectul se complace idilic prin „iluzionare” sau
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]