4,527 matches
-
trăit, de ce te bucuri? Cine ar putea dezlega misterul? Echilibrul nu se realizează niciodată căci, azvîrlite în balanță, puterile nu sînt egale. Poate doar într-o fulgerare a clipei. De aceea procesul este permanent, altminteri toate s-ar opri la perfecțiune. Afară de moarte însă nimic nu e perfect, nici chiar Dumnezeu. Poate că moartea însăși nu e posibilă în întregime. Cea totală rămîne o taină, țel veșnic și inconștient. De aceea, dragul meu, fericirea nu e decît echilibrul morții. Să ne
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
faci prea rău, m am apucat de treabă. La urma urmei, cine nu se crede Isus sau măcar Ioan Botezătorul? Suficient să agăți realității un unghi de vedere propriu, ca toate să se schimbe cu cele mai stranii efecte. Chiar perfecțiunea sferei o poți strica în acest chip. Cel ce-mi furnizase epistola n-a izbutit însă să-mi aranjeze o întîlnire cu autorul ei. A trebuit să mă mulțumesc cu o fotografie din care, zbanghi, mă privea un tînăr jenat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mână, plutonierului de la intendență. Centura soldățească, ca și tatuajul, arăta lumii că ăl de o purta era bărbat adevărat, socotit și cu picioarele pe pământ. Crăcanele meșteșugite de Titel erau opere de artă, iar muniția fabricată de el tindea către perfecțiune balistică. Când Îl Întâlneai, avea buzunarele și buzunărașele pline de copci la diferite prețuri, după calitatea materialului. Îi numărai bănuții și căpătai marfa pe care o chiverniseai cât se putea de bine. Pe bucățele de lemn avea Înfășurate zgârciuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la capacitate maximă, se pregăti să le lase pe toate de izbeliște și să plece la războiul cu Lumea. Mai aruncă o privire de jur-Împrejur și ieși din curte. Mușchii și mintea Îi lucrau din plin, ca o mașinărie de perfecțiunea căreia se făcea răspunzător Însuși Dumnezeu. După câțiva pași, se izbi cu fruntea de un stâlp de lemn. Săriră câteva așchii, dar el nu se opri decât cu țeasta În următorul stâlp de telegraf. Și așa mai departe, pentru că șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i cere să nu‐nvie vocea morților, și‐atunci o înțepenesc pe mama‐n lut și‐ i ard obrazul cu o lumânare Să arate arămiu, și sânii îi boiesc Ca să lucească precum doi ochi și‐ i pun în șold cercul perfecțiunii, Ce‐ i făcut din ceară Pe care‐atât frățânii morți și‐ l doriră. și‐am rămas cu mama‐ n față! E rândul Să‐ i mișc părul în țărână, alb, Ce se va zvârcoli Ca un mănunchi de viermușori ținuți captivi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la superlativ socotindu-l „Cel mai ager stilist, cel mai dramaturg povestitor și cel mai spiritual scriitor al prozei noastre” (pag. 358). Cella Delavrancea, pianistă de primă mărime, spunea următoarele despre Caragiale: „E o ființă colosală, abordează totul cu aceeași perfecțiune...filozofie, muzică, artă dramatică, e cel mai mare comic al acestei epoci, e tipul cel mai perfect al unei civilizații” (pag. 340). O mărturie în plus e a Monicăi Lovinescu care, în voluminoasa lucrare apărută în Franța și în România
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În mine și-a făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre rănită în ambele aripi sau chiar împușcată perpetuu în gât să nu mai scoată triluri hâșcâite, ca o vioară dezacordată. Lumea ar avea nevoie de perfecțiune. Eu nu gândesc perfecțiunea. Zidurile mele sunt neatinse. Sunt aceeași fortăreață de la începuturi. De aceea te încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre rănită în ambele aripi sau chiar împușcată perpetuu în gât să nu mai scoată triluri hâșcâite, ca o vioară dezacordată. Lumea ar avea nevoie de perfecțiune. Eu nu gândesc perfecțiunea. Zidurile mele sunt neatinse. Sunt aceeași fortăreață de la începuturi. De aceea te încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dintre coregrafii. Mă chemase În ziua aceea ca să-i arăt ultimul meu dans. Nu voiam să o dezamăgesc, așa cum nu voiam să mă dezamăgesc nici pe mine. Voiam ca dansul acela să fie perfect, În măsura În care eu puteam da dovadă de perfecțiune. ― Bună Alisia! mă salută ea cu un zâmbet blând. Sunt la fel de emoționată ca și tine, spuse făcându mi cu ochiul. Studioul era cufundat În semiîntuneric și am ales să dansez așa. Îmi era mai ușor dacă credeam că nu pot
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
respir. Nu voiam să mă scufund tot mai adânc În abisul Înfricoșător al unei lumi lipsite de zâmbetul său. Așa că nu m-am mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
felul în care mă sprijinise și de etica ei de lucru. — Învăț de la un geniu, am explodat eu. Mintea ei operează la viteza luminii. — Mă bucur foarte tare pentru tine, Claire. Pare perfect. și că tot a venit vorba de perfecțiune, spune-mi de Randall! Bea a bătut din palme, ca un copil în fața unei înghețate. Randall. Lucrurile mergeau așa de bine între noi - el mă spirjinise incredibil de mult pe parcursul primei mele săptămâni la noul serviciu. Mă sunase în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de bucate extraordinare - una scrisă de un finalist în competiția Beard Award și alta de un favorit Napa Valley - și muncise de zor ca să coordoneze fotografii, autorii și oamenii care testau rețetele, asigurându-se că fiecare detaliu era adus la perfecțiune. Spre marea mea ușurare, Mara preluase și cartea bucătarului Mario. Asta după ce omul fusese lăsat baltă, atât de abrupt, de Grant Books. De când începusem lucrul la Grant, n-o mai văzusem pe Mara decât de câteva ori, dar ne trimiteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deliberat temperatura emoțională pentru a potența cerebralitatea. El excelează în a revela profunzimea, păstrându-se la suprafață, scrutând surâsurile pe care nu te poți bizui în viață. Orice scriitor ar putea învăța meșteșugul de la el și să se îngrozească de perfecțiunea pe care și-a însușit-o. Dar făcându-ne să simțim curenții de adâncime ai lumii moderne, în loc să ne lăsăm învinși sau omorâți, dezvăluindu-ne parabole secrete ale angoasei contemporane și făcându-le eroice, accesibile și imaginabile, Manea este unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dar care e scopul libertății? Acela de a citi cărți, de a scrie cărți, de a gândi. De a avea libertatea de a scrie o carte precum Walden. Poe, pe de altă parte, s-a retras într-un vis al perfecțiunii. Uită-te la Filozofia mobilăriii și vei descoperi că încăperea lui imaginară este creată exact în același scop. Un loc pentru citit, pentru scris, pentru gândit. E o cameră secretă a contemplației, un sanctuar tăcut în care sufletul poate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lumii se dă jos din pat. E o altă zi încântătoare, poate cea mai frumoasă zi a primăverii, dar se va dovedi a fi și o zi a surprizelor, a unor șocuri care, până la urmă, vor fi mai puternice decât perfecțiunea vremii și a peisajului, împingând-o către un ungher mărginaș al memoriei. Dacă e să-mi amintesc cumva de ziua aceea, ea e ca un puzzle, un morman de senzații izolate. Ici un petic de cer albastru; colo un mesteacăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înnebunindu-mè, fècându-mè sè mè regèsesc în cel ce eram pe vremea ei, anxios, tulburat, îndrègostit de o fantasmè, de o imagine construitè de propria-mi minte, o imagine cu care, atâta timp cât m-a iubit, ea s-a contopit pânè la perfecțiune, Da, surâde, cred cè ar trebui sè fiu fericitè! nostalgie?! amèrèciune?! tristețe?! în glasul ei care-și proclamè trebuința fericirii?! Și tu, Matei?! eu îndeletnicindu-mè cu aprinderea unei țigèri, un moment prielnic pentru a medita la rèspunsul care, Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui. Scăpa de indiferență. Ieșea din neclintire. Se vindeca de tristețe. Mijea un puls armonios, senzația de comuniune, de autentic, de viață. În timp, „cartofii” dispăruseră fără urmă. Substanța ei feminină înflorise an de an în forme din ce în ce mai apropiate de perfecțiune. Împreună descoperiseră tărâmul de liniște ascuns în adâncul ființei lor și tot împreună învățaseră să-l ocrotească. Treptat, aflaseră că iubirea era, în sine, o artă cu rădăcini sacre, cu reguli și taine pe care încercau împreună să le înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Laurii lui Vergiliu” îi căzuseră până la sprâncene. Arăta destul de comic, chiar vulgar. Îi mai lipsea doar cana de bere din mână. Ridică ceva mai sus cununa, dar încă nu se declară mulțumit. Îi mai lipseau doar vreo doi centimetri până la perfecțiune. „Lasă-ți fruntea liberă. Să se vadă bine ce fel de om ești.” Își potrivi „laurii lui Vergiliu” puțin deasupra frunții, după dorința mamei. Și - minune! Ceva misterios pluti peste fruntea lui înaltă și senină. Da, acum era perfect. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
binele și răul laolaltă. Nu-i așa, Babaji? La început, fructul de chikoo e necopt, spuse Sampath, dar dacă nu îl culegi și nu-l mănânci repede, se strică imediat și se face alcool. Ce voia să spună? Că vremea perfecțiunii trece, că trebuie să mănânci fructul de chikoo doar la momentul potrivit, că totul face parte din natură, că binele se face rău sau că răul nu e, de fapt, rău, pentru că face parte din natura fructului de chikoo? Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să știu adevărul. —Ok. Păi, atunci, presupun că m-am dus la ea ca să fac o pauză. —O pauză? Julia s-a uitat la el nevenindu-i să-și creadă urechilor. — O pauză de la ce? — O pauză de la nesfârșita ta perfecțiune. Bărbatul a avut măcar bunul simț ca, în vreme ce rostea cuvintele alea, să arboreze o expresie spăsită. Julia a izbucnit într-un hohot de râs fals. —Ei, asta-i o chestie pe care n-am mai auzit-o. Te-ai culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sprijinit pe coate, cu o expresie serioasă. —Tu nu vrei să faci un copil, iar acum eu am unul. Nu înțelegi? E perfect! Julia a clătinat din cap. Nu, nu înțeleg. Și-n plus, am crezut că tu nu agreezi perfecțiunea. James s-a ignorat sarcasmul. — Când o să mai crească puțin, Daniel... apropo, așa îl cheamă... poate să vină să stea cu noi o zi pe săptămână și în câte două week-end-uri pe lună. În felul ăsta, tu nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atât de zdravăn, că am văzut stele verzi. Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva n-ar fi putut rezista la intensitatea aia. — ăăă, ați dori o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Ea râse, dezgolind o dantură sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda, ăăă, oarecum... — Acolo dormi? observă ea, arătând către platforma suspendată aflată În celălalt capăt al camerei. Urci pe scărița aia? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
adaugă: — Nu sunt dintre aceia a căror credință nu Înseamnă decât groază față de Judecata de Apoi, a căror rugăciune nu e decât prosternare. Modul meu de a mă ruga? Contemplu un trandafir, număr stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației, a perfecțiunii alcătuirii sale, a omului, cea mai frumoasă operă a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și aveam aceeași uniformă. Mă despart de mine însămi cu o mare ușurare, de conștiința mea întortocheată, neliniștită, inspectez membrele lui încordate, voința sa îndrăzneață, pe mine mă vrea și eu sunt tot ce-ar fi putut avea mai bun, perfecțiunea și-o dorește și îi e atât de simplu, din adâncurile trupului meu îmi zâmbește, iar zâmbetul lui are în el ceva matern și cald, dragostea mea, îmi spune, iar eu îl înconjor cu brațul pe după gât, inertă aproape din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea și se ridică greu de pe scaun, pentru a lua ceaiul acela lipsit de gust al ei, eu îi privesc trupul mare balansându-se și îi observ pentru prima dată vulnerabilitatea, ce s-a întâmplat cu ea dintr-odată, cu perfecțiunea tuturor lucrurilor care o caracterizau, cu soțul ei bogat, cu casa ei frumoasă, cu fiii ei de succes, dar pare că ea îmi aude gândurile, și eu trec printr-o perioadă dificilă, spune ea, am avut tot felul de probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]