2,469 matches
-
plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse Chereas. Vine cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând strălucitoarea cerneală egipteană. — Se cânta o rugăciune lungă, de alinare, care a fost picurată în mințile noastre cu mii de ani în urmă. Dar aceasta nu poate fi dezvăluită. — Și-apoi? Preotul răspunse că nu se întâmpla nimic. — Nu se sacrifică animale pe altarul ei? — Nu, niciodată. Lumina nocturnă a zeiței este simbolul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare a ierbii ș-a gândului Nu vă Întristați din cauza morții, voi, sugari ușuratici ai vieții. 13.10.1960
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce mi te-ai dăruit cu totul, cum pot oare să vă las? În numele suferinței mele pentru Petre, În numele acelei iubiri pe care timpul o păstrează ca pe o minune, la fel ca În prima zi, În numele lacrimilor ce-au picurat tăcute prin somn, În numele visului spulberat, nu se poate ca tocmai eu să distrug o astfel de pasiune. Petre, te iubesc ca În prima zi! Tu ești muza mea, tu ești visul meu, ție să-ți mulțumească Cornel pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum; „Ah, de ce nu mor, Doamne, aș vrea să mor“, am murmurat fără să știu ce spun, dar intuind că sunt foarte aproape de gravitatea clipei. Să stai În coaja amiezii pe un câmp Înverzit, să vezi orizontul de foc cum picură lichid În iarba obosită de viață, să urmărești formele acelea fantastice jucându-ți pe retină și chiar să Înțelegi că, atunci, se-ntâmplă ceva ce-ți este rezervat numai ție. Timpul stă, soarele se topește În aer și curge galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar mai bine nu... Nu, onorată audiență! Cred că vă voi ține în suspans pentru moment și nu voi divulga numele acestui truc. Dar vă voi da un detaliu: atunci când Selbit se pregătea pentru acest număr, își punea asistenții să picure sânge fals pe treptele sălii pentru a-i ispiti pe trecători și pentru a-i face să cumpere bilete. Lucru care, de altfel, se și întâmpla. Savurați următoarea reprezentație! Sper că așa veți face. Căci știu cel puțin o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Vorbești chiar cu persoană cea mai potrivită. Robert-Houdin obișnuia să spună că ai nevoie de trei însușiri pentru a fi un iluzionist de succes. Dexteritate, dexteritate și, mai ales, dexteritate. În câteva secunde, o cantitate deloc neglijabilă de whisky fusese picurată în paharul lui Rhyme - într-adevăr, foarte silențios, chiar imperceptibil. Thom ar fi putut foarte bine să fie în cameră și tot nu și-ar fi dat seama. Kara adăugă apoi un pai și puse paharul în suportul special de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sunteți foarte informate. Asta înseamnă că sunteți de acord? Celelalte clătinară din cap cu tărie. — Povestește-ne despre el, spuse Emmy răsuflând ușurată probabil pentru că atenția nu mai era îndreptată asupra ei. Adriana își ridică puțin de pe scaun bustul care picura de apă ca să îndrepte perna, de ajuns ca să-l facă pe un tip care înota în apropiere să suspine. — Păi, ia să vedem. Nu e nevoie să vă dau date biografice — văd că le cunoașteți deja — dar, ăă, chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar la punctul de control de pe Bubbling Well Road Jim văzu un tînăr Într-un costum albastru de mătase care era bătut cu bețele de către doi soldați. CÎnd Îl izbiră În cap, Îngenunche Într-o baltă de sînge care Îi picura de pe revere. Toate casele de jocuri de noroc și cluburile În care se fuma opium de pe străzile din spatele hipodromului se Închiseseră și grilaje de metal blocau intrările la casele de amanet și la bănci. Chiar și garda de onoare, formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și care era de două ori mai vîrstnic. În cea mai mare parte a timpului, Jim Își dădea seama că era bolnav și adesea trebuia să zacă toată ziua. Pe Columbia Road rețelele de aprovizionare fuseseră Întrerupte, iar apa care picura din rezervoarele de pe acoperișuri avea un gust metalic neplăcut. Odată, pe cînd zăcea bolnav Într-un dormitor aflat la mansardă pe Great Western Road, un grup de civili japonezi colindară o oră prin camerele de la parter, dar Jim se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încetă să mai zîmbească. Se calmă, apoi Își trase umerii din strînsoarea domnului Maxted. Momentul de veselie trecuse, dar Înțelegerea adevăratei lor situații și sentimentul de a se fi Înstrăinat de sine, rămaseră. Îngrijorat pentru domnul Maxted, care lăsa să picure o flegmă uleioasă pe pămînt În fața picioarelor sale goale, Jim puse un braț În jurul șoldurilor lui osoase. Îi părea rău pentru fostul arhitect, amintindu-și tururile lor cu mașina Studebaker pe la cluburile de noapte din Shanghai și era trist că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gradenele curbate, Îi amintea lui Jim de centrul de detenție din Shanghai, toate primejdiile care ar fi putut să zacă acolo fiind amplificate de o sută de ori de război. Soldații japonezi formară un cordon În jurul pistei de alergări. Ploaia picura de pe glugile lor. Deja primii prizonieri ședeau pe iarba udă. Domnul Maxted se prăbușise la picioarele lui Jim de parcă ar fi fost eliberat dintr-un harnașament. Jim se așeză pe vine lîngă el, alungînd țînțarii care Îi urmaseră pe stadion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atleții lumii, era acum plină de roți de ruletă, baruri și o grămadă de nimfe de ipsos care țineau deasupra capului lămpi stridente. Suluri de covoare persane și turcești, Înfășurate În grabă În prelate, zăceau pe treptele de ciment, apa picurînd printre ele ca dintr-o grămadă de țevi ruginite. Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte din Shanghai, păreau să strălucească proaspete, ca Într-o vitrină, ca sălile pline de mobilă prin care el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl părăsise. În zilele următoare, rămase aproape de domnul Maxted, În ciuda muștelor și a mirosului de cadavru. Deținuții care se odihneau În centrul terenului Îi făceau semn lui Jim să plece de cîte ori se apropia. BÎnd apa de ploaie care picura de pe mobilele de pe trepte, supraviețuise cu un singur cartof pe care Îl găsise În buzunarul pantalonilor domnului Wentworth și cu orezul rînced aruncat spre el de soldații japonezi. Jim se sprijini de balustrada de fier și se uită În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pași În spatele camionului. Înainte de a se putea Întoarce, cineva Îl apucă de umeri. Pumni puternici Îl loviră În ceafă și Îl trîntiră la podea. Șezînd printre cartușele de țigări, Jim simți că-i curge sînge din nas și din gură, picurînd printre mîinile lui pe mătasea parașutei. Se uită În sus, la chinezul cu pieptul gol, cel cu tocul de pistol, care alergase afară din stadion. El se uita la Jim cu privirea fixă, fără expresie, pe care o văzuse adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cumpără lemne la liber, și cărbuni, și domnul Schmerler, soțul vecinei, este director general. La el acasă nu miroase a prăjitură, le Îngheață țeava sub chiuvetă și mama lui tot aprinde hârtii sub țeava de plumb. Țeava se dezgheață, apa picură Încet, pe urmă curge Într-un șuvoi subțire și maică-sa o lasă deschisă toată noaptea. Să nu Înghețe din nou. Aud cu toții o veste ciudată În ultima zi a anului. Lumea vorbește de un avion care a căzut. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
auzit-o intrând și stătea În dreptul chiuvetei, cu spatele la Ruby, Îmbrăcată În același costum negru pe care l-a purtat la nunta lui Fi cu Saul. Cu o mână Îl legana pe Connor, al cărui cap se afla lângă robinetul care picura. —În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, te botez pe tine Connor Declan Weinberg. Spunând asta, Bridget și-a umplut palma făcută căuș cu apă și l-a stropit pe Connor pe cap. Copilul a dat drumul unui plânset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu vroiam să mă audă Elsa. Am umblat desculț pe pardoseala de piatră întotdeauna rece. În timp ce coboram treapta care ducea în bucătărie, am desfăcut degetele și am destins tălpile să se lipească mai bine de răceala pardoselii. Robinetul rău închis picura pe o farfurie murdară. Pe masă se afla o bucată de pâine abandonată printre fârâmituri, lângă un cuțit. Am luat pâinea și am început să o mănânc. Mama ta era în camera de sus, se odihnea. Am spionat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stângă, am incizat încet, cu o lamă de ras, mușchiul aductor al degetului arătător. Am simțit rana umezindu-se, începând să curgă. Trebuia să rezist, să deschid ochii și să rezist. Și până la urmă am reușit. Mi-am privit sângele picurând în chiuvetă și n-am simțit altceva decât o ușoară amețeală. În ziua aceea m-am apropiat de masa de operație și în sfârșit am privit. Inima nu mi-a tresărit. Nu mi-a tresărit nici prima oară când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
picioare sub copertina magazinului, o perdea pe care apa stagna o clipă înainte de a cădea jos. Mai era lume în jurul nostru, care se înghesuise acolo pentru a se feri de rafalele ploii devenită dintr-o dată violentă. Prea aproape de piciorul meu picura apa de pe umbrela unei doamne neatente. Priveam sforțându-mă dincolo de părul Elsei, în stânga ei, printre farurile roșii și galbene care ajungeau până la mine confuze și se spărgeau la capătul străzii în atmosfera încărcată de apă. Căutam firma luminoasă a taxiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
i se lărgise, relaxat, privea în sus, acolo unde cineva o aștepta, fără agitație, fără chin. Ultima ei răsuflare a fost un geamăt ușor, de ușurare. Așa a găsit drumul către cer, Angela. Nu te mișca. Mi-am văzut saliva picurând peste ea, îmi era plină gura. N-am abandonat-o nici cu privirile, nici cu răsuflarea. Am rămas să respir peste ea. Mă aplecam, eram foarte aproape și poate că speram să o salvez cu suflul meu. O apăsam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știu, și doi ani ucigători... de când a murit sfânta mea mamă... Da, da, există o plictiseală inconștientă. Aproape toți ne plictisim inconștient. Plictisul reprezintă fondul vieții și plictisul e cel care-a inventat distracțiile, romanele și dragostea. Din ceața vieții picură o dulce plictiseală, o licoare acrișor-dulceagă. Toate întâmplările astea cotidiene, nesemnificative; toate conversațiile astea dulcege cu care ucidem timpul și lungim viața, ce sunt dacă nu un plictis excesiv de dulce? O, Eugenia, Eugenia mea, floare a plictisului meu vital și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făceau asta. Am continuat să mă uit la documentele mânjite din mâna ofițerului. Nu credeam în Dumnezeu. Cum aș fi putut, după ce fusesem unde fusesem și după ceea ce văzusem? Broboane de sudoare mi se adunaseră pe buza de sus, îmi picurau de la subsuoară și mi se prelingeau pe corp. Cămașa îmi era udă. Lenjeria era o cârpă umedă care mi se lipise de abdomen, de fese și de adevărata mea problemă. Dovada a ceea ce eram de fapt. Crestătura lui Avraam, semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]