5,361 matches
-
imediat că șleahta lui Malet era înconjurată din toate părțile. Prinse curaj și țipă ascuțit: ― Împăratul e viu, generale! O să dai socoteală în fața Consiliului de război. ― Nu-l ascultați! E doar o diversiune. Aduceți trăsura! Repede! urlă Malet. Apoi scoase pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna. În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la rândul lui. Doar prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor două pistoale era Dante Negro. Savary profită de avantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la rândul lui. Doar prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor două pistoale era Dante Negro. Savary profită de avantaj și interveni: ― Aici! Arestați-l pe Malet! Mulțimea croi un culoar dinaintea ministrului de război. Soldații din garda lui, caii în formație compactă, armele pregătite, gata să tragă și, mai ales, vederea sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu se grăbeau și nici nu simțeau nevoia să vorbească. Se bucurau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceea -mașâna a trecut singură, Încolo, spre mijlocul satului, mașâna s-a Întors, s-a oprit mașâna În dreptul porții lui Moș Iacob. Nu În dreptul nostru: al școlii. În dreptul lui Moș Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lui Moș Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la Moș Iacob, a zis Înspre mine, cel din calidor: - Gde ucide-l? Eu am Învățat trei-patru-cinci cuvinte de-ale lor și am știut că Întreabă: unde-i? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la Moș Iacob, a zis Înspre mine, cel din calidor: - Gde ucide-l? Eu am Învățat trei-patru-cinci cuvinte de-ale lor și am știut că Întreabă: unde-i? Am coborât două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi atras atenția să-și șteargă zăbalele. Dar el nu-mi mai era elev - nici eu om normal: să-i ard un dos de mână peste gura cu care măcinase atâtea prostovănii, atâtea, de-a dreptul, nebunii? Însămă uitam la pistolul lui, Naganul... Îmi tremurau genunchii, În primul rând, fiindcă simțeam: mă putea Împușca acolo, pe loc - cine să-l tragă la răspundere? Tot ai lui, Înșlepcații, Înnaganații? Cei care-l dezvățaseră de tot ce Învățase la școala comunală de la Mana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Moș Iacob spune la minciuni cum ar mânca răsărită: fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind pe vârfuri, cu ochii holbați și gura căscată - câte un pistol, câte o pușcă, ori câte o mână de cartușe (armamentul greu trebuie doar „localizat” și raportat la Orhei, dar fără să fie atins), deși le explică, Îndelung, modul-de-funcționare «atuncea când le manipulezi», el n-a făcut armata. Nici sub Români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tăia cu toporul, pe butuc, taman degetul cu care trebuia să tragi În „vragul” Rusului; pentru atâtea ruble Îți tăia mâna din Încheietură - tot dreapta, se-nțelege, ca să nu te ieie la Moscali; Însă pentru ceva mai multe, cu un pistol, Îți Împușca degetul arătător, strâmba degetul, Îl petrecea peste cel mijlociu și lega palma Între scândurele, să se vindece așa, strâmb, cârnit - ca al lui Moș Iacob... Tunurile abia se mai presupun, mama a terminat cu adunatul morților, Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mai importantă decât căsnicia cu mine? Alison a simțit c-o ia cu stare de vomă când a rostit cuvintele respective. Luca și-a țuguiat buzele. —Eu privesc lucrurile astea în mod absolut diferit. Dacă însă cineva mi-ar pune pistolul la tâmplă și mi-ar cere să aleg între tine și băieți, atunci i-aș alege pe ei fără să clipesc. Și-atunci când o să ai și tu copii, o să înțelegi ce vreau să spun. Alison a tăcut, chinuindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
al militarului, închizătoarele a zece puști răsunară, targuí-ul văzu că țevile armelor erau îndreptate spre pieptul lui și înțelese că orice rezistență ar fi fost zadarnică. Ofițerul îndepărtă cu un gest brusc mâna care încă îl mai ținea și, scoțând pistolul din tocul ce-i atârna de centiron, își continuă drumul spre cel mai mare cort. Dispăru înăuntru și după un minut se auzi o detunătură seacă și amară. Ieși apoi afară și făcu un semn spre doi soldați, ce alergară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am născut pe meleagurile astea și le cunosc bine. Refuză cu convingere: — Eu sunt acum maxima autoritate la sud de Sidi-el-Madia, spuse. Poate o să mă asculte. Luă coada lopeții de al cărei capăt soldatul legase o batistă murdară, își scoase pistolul și începu să coboare cu grijă panta periculoasă. Dacă mi se întâmplă ceva, preiei comanda, preciză. Malik nu trebuie s-o preia sub nici o formă. E clar? N-aveți grijă. Săltând din piatră-n piatră, alunecând și cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mână tremurândă, îi întinse plosca. Targuí-ul se dădu înapoi doi pași, își ridică un pic vălul și, fără să-i slăbească din ochi, ținând pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă degetul care se încorda pe trăgaci. Rămase foarte liniștit, regretând gestul făcut și conștient că nu merita să-și riște viața ca să-l răzbune pe căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asemenea momente, un bărbat are nevoie de cineva... Ți-ar plăcea să-mi vorbești de ea? Dădu din cap. — E așa de tânără! suspină. Ușa se deschise dintr-o dată și sergentul Malik-el-Haideri sări din pat, repezindu-se să-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe nimeni, până la poalele dunelor. Când înțelese că nu mai putea înainta și că ar fi fost inutil să încerce să se cațere pe povârnișul abrupt, se întoarse, și nu se miră văzând că locotenentul își scosese din toc greoiul pistol regulamentar. îi zbură capul dintr-o singură împușcătură. Razman rămase câteva clipe pe gânduri, uitându-se la cadavru, apoi, cu grijă, își puse arma la loc, făcu cale întoarsă și se îndreptă spre cei de față, care nu se mișcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Matei pe moșneag. Matei și nu mai știu cum. Paznicul îi strigase numele întreg când îl scrisese în carnețel și-i trecuse pe la urechi când intrase în apă. Îi tăiase tichet și chitanță. Are omul și carnețel, și chitanțier. Un pistol și o pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu mai prididește răstindu-se: — Io am dat niște bani, dom’le, am plătit pentru locu’ ăsta ca să dau la pește! Auzind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mâneci lungi, pe care-l legam În jurul taliei pe măsură ce mă Încălzeam. Toate fuseseră cândva negre, dar acum aveau o nuanță spălăcită de gri-antracit și se subțiaseră de atâta purtat. Pe fața tricoului era imprimată o mână de femeie ținând un pistol, iar pe spate erau câteva găuri prin care, chipurile, ieșiseră gloanțele. Fusese scos de o trupă care-mi plăcuse cu ani În urmă și, de atunci, Îl purtasem În draci. Am Întors cheia În broasca dulapului. Era legată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe nimeni. — Nu. Jumătate din bani cînd Începeți să-i Îmbarcați și cealaltă cînd ați terminat. — Bine, i-am spus. E o treabă rezonabilă. Deci ne-am Înțeles? — Da, așa cred, i-am spus. FĂră bagaje și fărĂ arme. FĂră pistoale, cuțite sau lame de ras - nimic. Trebuie să fiu sigur de asta. — CĂpitane, n-aveți Încredere În mine? Nu Înțelegeți că avem interese comune? — O să vă asigurați de treaba asta? — VĂ rog, nu mă faceți să mă simt prost. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
arme pe un vas, dacă nu vrei să ruginească. Am slăbit pompa de la pușca cu aer condiționat, după care am Încercat-o de cîteva ori, și pe urmă am Încărcat-o. Apoi am Încărcat și Winchester-ul. Mi-am scos și pistolul Smith & Wesson de treișopt, pe care-l aveam de cînd lucram la poliția din Miami, l-am scos de sub saltea, l-am curățat, l-am uns cu ulei și după aia mi l-am prins de centură. — Ce se-ntîmplă? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
astea? — Le am mereu cu mine. Trag În păsĂrile care nu-mi lasă momeala-n pace și-n rechinii care umblă pe lîngă coastă. — Pe dracu’, zi-mi ce se-ntîmplă. Care-i problema? Nimic, i-am spus. Stăteam acolo, cu pistolul lovindu-mi-se din cînd În cînd de coapsă, și-l priveam. MĂ gîndeam că n-are rost să-i spun. Mai aveam Încă nevoie de el. Avem puțină treabă, i-am spus. În Bacuranao. Îți zic ce-ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să mă uit puțin prin jur. M-am Întors la pupă și-am mai dat cu niște apă. Dar era deja curată. Am mai dat cu peria pe lateral. Am descărcat armele și le-am băgat dedesubt, Însă am păstrat pistolul l-am lăsat la centură. Jos era un aer cît se poate de proaspăt, nu mirosea. Un pic de apă intrase pe la tribord și udase unu’ din paturi, dar asta era tot. Așa c-am Închis toate hublourile. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să fii trecut pe foaia de echipaj? — M-am Întîlnit cu agentu’ cînd se ducea spre consulat și i-am zis că merg și eu cu tine. — Există un Dumnezeu al bețivilor, i-am spus, după care mi-am scos pistolul și l-am pus lîngă restul armelor. Am făcut niște cafea și-apoi m-am Întors la timonă. — Vezi că-i cafea jos, i-am spus. — Frate, cafeaua nu-mi face nici un bine. Simțeai că ai motive să-ți pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Un civil Într-un costum maroniu, cu o cămașă albă și cravată neagră, cu părul pieptănat lins peste cap și cu o frunte destul de Înaltă, care făcuse pînĂ atunci circ pe la mese, Îl stropi pe unul dintre chelneri cu un pistol cu apă. RÎseră cu toții, În afară de chelnerul care tocmai ducea o tavă Încărcată cu pahare. Era indignat: — No hay derecho, spuse chelnerul. Asta Înseamnă „nu ai dreptul să faci asta“ și e cea mai simplă și mai puternică formă de protest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În afară de chelnerul care tocmai ducea o tavă Încărcată cu pahare. Era indignat: — No hay derecho, spuse chelnerul. Asta Înseamnă „nu ai dreptul să faci asta“ și e cea mai simplă și mai puternică formă de protest În Spania. BĂrbatul cu pistolul, Încîntat de succesul obținut și fărĂ să pară a lua În considerare faptul că se intrase demult În al doilea an de război și că se află Într-un oraș asediat În care toată lumea e tensionată și că mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]