6,847 matches
-
aceea persistă, făcîndu-i rău. Își strânse cu putere mâinile peste urechi, perucă și obraji, apoi își privi multă vreme urmele rombice, palide, lăsate de cercei în podul palmelor. Simțea că toată substanța vie care îi umplea coșul pieptului: măduva sternului, plămânii, inima, i se rarefiase deodată, fiind înlocuită cu o rețea de emoții gelatinoase, un sistem de tubușoare și filamente cărămizii, trandafirii și violent stacojii, nespus de dureroase. Se ridică de pe scaun și se apucă să scotocească prin marele șifonier ,așezat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în reduta Griviței, chiar sub focul rușilor și românilor. Un obuz i-a lovit cazanele și s-a văzut prizonier la români, cu un picior tăiat la lazaretul din Giurgiu. Refăcut după șase luni de agonie, cu patru schije în plămânul drept, Marcos nu s-a mai întors peste Dunăre, ci s-a pus pe treabă în Regatul României, urnind o cârciumă la Chirnogi, lângă Oltenița. Locul era bun, așa că deverul i-a crescut și firma "La Șchiopu" a rămas așa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cred că nu simțisem și nu trăisem nimic îmi era imposibil. Când am pășit peste prima linie de cretă, m-am simțit deodată ieșind din mine. Fusesem înainte răspândită într-un corp îngust de fetiță, înghesuită printre intestine, artere și plămâni, răsucită în jurul măduvei spinării, coborâtă în degete și-n pulpe. Acum, printr-un tunel aspru, elastic și gelatinos, curgeam afară. Pereții tunelului fugeau înapoi cu o viteză infinită. Mă simțeam extinsă și pură. Ieșind din tunel, cu capul înainte, ectoplasmatică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
visat că merg mai departe prin pădure. Lăsasem bușteanul mult în urmă și înaintea mea cărarea șerpuia prietenoasă. Razele soarelui cădeau printre crengi pe corpurile unsuroase ale scolopendrelor. Veverițele săreau de pe-o ramură pe alta. Curând, cum alergam umplîndu-mi plămânii de aerul verde, am ajuns la un pârâu care-și susura apa meandrică, de sticlă cenușiu-albăstrie, între maluri de iarbă. Drumul meu se întrerupea pe un mal și continua pe celălalt. M-am oprit în iarba udă de stropii pârâului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Tinerii sunt în special expuși pericolelor fumatului. La fumători, tușea este doar începutul. Urmează apoi cancerul, bolile de inimă și de plămâni. Fumatul este un drog și este dăunător pentru sănătate și poate scurtă durată vieții cu ani buni. Nu este vorba doar de tine! Fumatul pasiv omoară mii de nefumători în fiecare an. Țigările sunt scumpe și există, cu siguranta ,căi
Drogurile îţi opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Iacob Paul Cosmin, Romanescu Anca-Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2005]
-
a evadă din realitate, un remediu rapid pentru a se relaxa ori înviora, sau chiar un mijloc prin care să devină populari. La mulți dintre consumatorii de tutun, tușea e doar începutul. Urmează apoi cancerul, bolile de inimă și de plămâni. Fumatul este dăunător pentru sănătate și poate scurtă durată vieții cu ani buni. Mulți oameni nu se pot lăsa de fumat sau de consumul de droguri. Dacă vrei să nu mai fumezi și să reziști tentației de a te apucă
Stinge țigara! Drogurile dăunează!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Velenciuc Ilie, Romanescu Anca- Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2006]
-
cere și cere din ce în ce mai mult și chiar dacă vrei să te oprești nu o să mai poți, de exemplu ca și cum ți-ar fi foame și ar cere de mâncare, sau ca și cum ți ar fi sete și vrei să bei, distrugându-ți organismul, plămânii; creierul o va lua razna, îmbătrânești mai repede și în final ele pot provoca moartea. Drogurile îți distrug propria viață, nu mai ești la fel ca ceilalți, ești dat la o parte de celelalte persoane, nimeni nu o să te mai
Fii conştient. Drogurile îţi opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pamfil Andreea Dumitriţa, Romanescu Anca-Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2002]
-
întrebat dacă poate încerca și el. L-am luat cu mare greutate, dar nu l-am lăsat să se atingă de droguri. Când am plecat spre casă i-am explicat că nu e bine să te droghezi pentru că îțiafectează grav plămânii și ai viața înainte. A doua zi el nu era afară și m-am dus la el acasă. Am întrebat-o pe mama lui dacă Andrei iese afară. Ea mi-a spus că este deja afară. Am plecat grăbit spre
De la joacă la suferinţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by ALBERT MARIAN, ALCEA GINA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2020]
-
baba. S-a ținut ea cât s-a ținut, că trecuse de obzeci și-i dădea șaișcinci pe stradă, da toate bune numa pân-a plecat băiatu. Toate bune pân-a rămas Tudor și pân-a avut ea apă la plămâni, aprindere, ce-o fi avut. Că-n zilele alea se înnemerise că se tot ducea la ele la lucru și parcă vede ș-acu, zăcea baba-n pat, și-n sufragerie gineri-su își freca mâinile : — Se duce, făcea. Se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
babii ? Asta trebuie să fi fost în mintea lu gineri-su, de se tot plimba el pân sufragerie și-și tot freca mâinile : — Vezi ? Acu-n două, trei zile cel mult, se duce biata Muti... Și baba, nimic. Aprindere de plămâni, apă, ce-o fi avut, ea știe, da de crăpat tot n-a crăpat. Tot degeaba și-a frecat gineri-su mâinile în sufragerie. A zăcut ea ce-a zăcut, da dac a scăpat dân martie, care-i lună cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-l suferise o viață. D-aia-l și scrisese pe Tudor pe toate carnetele de cec, d-aia voia să-i lase numa lui averea. Și, după ce-a plecat Tudor și după ce i-a trecut babii aprinderea de plămâni, gineri-su a-nceput pe lângă ea : ni-ni-ni, că să vezi, c-o fi, c-o păți, dar acum, dragă Muti, gândește-te dacă merită acest stat să încaseze banii pe care i-ar încasa dacă s-ar petrece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și singur, singurătatea știindu-se bine că aduce după sine dorința egoistă de a te cruța și frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
caprifoi, pe care o ridicase când se întorsese să-i răspundă domnului Ialomițeanu, și își sprijină coatele de marginea terasei. Apoi inspiră adânc. Un timp își ține răsuflarea în piept, umflându-și cușca toracică în care, striviți, se sufocă, mucegăiesc plămânii. Respiră, face câțiva pași pe terasă, își încrucișează din nou brațele pe balustradă. Miroase amețitor a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte că e vară. E vară - e vară - e vară... Aerul încețoșat de albastru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el nu te mai apasă ca o prea uzată, prea vulnerabilă haină, ți se întâmplă să te simți doar o lacomă... Doar o imensă privire... Iar lumina cerului de ivoriu catifelat dă o clipă iluzia că ar vindeca și mucegaiul plămânilor, și acea cocleală a sufletului pe care ți-o dă gândul însoțirii cu cine n-ar fi trebuit s-o faci niciodată... Profesorul Mironescu intră în salon cu un oftat fericit... — Ce-ai spus, dragul meu ? Că tocmai de la serbare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră cu putere În plămîni, șuierînd. Apoi Întunericul Îl absoarbe de tot. Cineva zice ceva, dar probabil că vorbește În somn. Speranța unui loc pe lista de permisii era și așa foarte mică; așa cum arată acum situația, jumătate din ceva foarte neînsemnat Înseamnă aproape nimic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treaz din minte că aș putea să ajut fenomenul producînd un pic de ventilație. Aș putea să suflu În jar, Îmi zic. Așa că mă aplec, sprijinindu-mă În brațe și trăgînd aer În piept, gata să-mi golesc cu putere plămînii În interiorul cuptorului. Și cam asta a fost. Ca În desene animate. Suflul micii explozii m-a deplasat un pic În spate, dar, În linii mari, nu mi-a deranjat poziția. În schimb, urmăresc efectele arsurii. Ambele brațe Îmi sînt arse
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În șantiere, la muncă... unde dracu’, Doamne iartă-mă, Îi ducea. Îi săltau pe rînd cu niște mașini de-alea cum avea atunci miliția. S-a-ntors doar unu’, după cinci ani. Era galbîn ca pămîntul ăla de cimitir. L-au omorît plămînii după doi ani. Și mai povestea uneori femeia lui p’in sat, așa mai cu fereală, că ce-a văzut bărbatu-su pe unde-a fost deținut. Că de nu mureau de bătaie și muncă, mureau de foame. Hă-hă-hă, mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dintre expresiile pe care le întrebuința adeseori. Din nou pusese stăpânire pe ea una din fanteziile-i sinistre. Cum putea oare suporta George să-l vadă pe Adam crescând sub ochii lui? Respiră adânc, pentru a izgoni gândul; trase în plămâni aerul perfect calm care o înconjura, dar de care devenea conștientă numai în momentele când căuta un refugiu. Spera că Adam nu-i putea ghici gândurile. O dată îi spusese: „Nu trebuie să mă cruți de lucrurile triste“. I se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
discutase niciodată politică, se învârtea într-un cerc strâmt de vechi prieteni și cel mai bine se simțea printre cărți. Uneori s-ar fi zis că i se extrăsese o parte din trecut, așa cum unor oameni li se scoate un plămân sau un rinichi. Principiul lui era că „trebuie să iei lucrurile cu calm“. I-a iertat cu ușurință lui Emma indiferența față de cai; în tinerețea lui, tatăl visase să ajungă un cărturar, și acum visa să facă un cărturar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuie să dau ochi cu George, trebuie să-l înfrunt și să încerc să-i explic, oh, Doamne, cine m-a pus să vin aici! Nu fac nimic rău și totuși le fac tuturor rău...“ Tom trase adânc aer în plămâni și deschise ușa camerei de zi. Rămase în prag. George și Diane ședeau pe canapea, ținându-se de mână. Scena avea o înfățișare demodată, ca într-o fotografie veche sau un film vechi. Întoarseră capetele spre el. Fața Dianei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acestui pericol iminent era întreaga clădire pustie? Toată lumea fugise, în afară de el.“ Țevile păreau să gâfâie, să dârdâie și să se îndoaie în aerul pâclos. Tom se retrase, urcând câteva trepte. Atmosfera, aproape prea fierbinte pentru a fi respirată, îi apăsa plămânii. Apoi, reușind să vadă o lungă secțiune de trepte în spirală, alergă iar în jos, până la o platformă mai mare și mai substanțială. Privi dedesubt: alte împletituri de țevi, stratificate la diverse niveluri, amestecate, acum, cu monstruoase conducte orizontale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
beton, adâncă de peste opt metri. Tom rămase locului, gâfâind îngrozitor. Avea senzația că se găsea de foarte multă vreme în puțul acela lugubru, șuierător și scăpărător iluminat. Căldura umedă, tropicală, irespirabilă, se propaga în valuri de aer pârjolitor, pe care plămânii lui arși îl respingeau. Cuprins de o teribilă și neputincioasă lasitudine, se sili să respire încet și regulat. Se gândea că, desigur, mecanicii, când coborau acolo, purtau îmbrăcăminte de protecție și măști împotriva căldurii. Se întoarse, cu pași lenți, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
astfel încât partea din față alunecă pe lespezi; patul s-ar fi prăbușit de-a dreptul în bazin dacă n-ar fi fost împiedicat de marginea proeminentă a căzii. George, aflat în prag, se opri din împins, inspiră adânc aer în plămâni și, aplecându-se, apucă picioarele din spate ale patului și începu să-l înalțe. Greutatea lui John Robert era comasată la capătul din față al patului, așa încât nu era prea dificil să ridice partea din spate. George văzu picioarele tubulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acoperit de nori îl consider o mare binecuvântare. Nu a fost nicio zi ca aceasta, să pot merge fără nicio greutate și în primele ore ale după amiezii, fără să simt acel aer greu, fierbinte cum mă înfierbântă în gât, plămâni, fără să simt cum căldura mă înmoaie, mă face să mă sprijin în baston ca să nu mă plec până la pământ. De multe ori m-am ambiționat să rămân drept, să merg înainte înfruntând canicula, și tot de atâtea ori, după
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sportivă contemporană cere o socializare specială. 3. CULTURA SPORTIVĂ ȘI DEZVOLTAREA SOCIALĂ A TRUPULUI BALAUR, PUBLICUL În funcție de timp și de probă se modifică și tipul de corp al sportivului, cerut și tipul de selecție al jocului (minte, umeri, picioare, spate, plămâni, mâini, ritm, voință, ambiție). Tipul de probă ales depinde: -de împrejurări naturale, -de antrenor, -de noroc, -de sportiv, -de relația cu publicul, -depinde de mijloacele mas media. Morfologia socială a corpului uman poate explica doar egalitatea selecției sportivilor de aceeași
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]