2,535 matches
-
treisprezece ani. În comparație cu ea, eu arătam jalnic de-a dreptul, te rog să mă crezi. Am tăcut pentru că nu știam ce să spun. Fata m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat? Nu-i așa că vă place? Știam că o să vă placă de când v-am văzut prima oară. E mai plăcut decât să faci amor cu un bărbat, nu? Ia uitați cât sunteți de udă! Pot să continui, să fac în așa fel încât să aveți senzația că vă topiți de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-mi facă cunoștință. Aborda invariabil același subiect, avea întotdeauna câte o colegă drăguță, dar eu mă eschivam mereu. Zău că e drăguță și isteață, spuse ea. Am s-o aduc cu mine data viitoare. Sunt sigură că o să-ți placă. — N-are rost, insistam eu. Eu sunt prea sărac ca să ies în oraș cu fete de la facultatea ta și nici n-a[ ști ce să vorbesc cu ele. Nu mai spune așa ceva. Fata are mult bun simț, e naturală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nevoie de somn. E un zbor lung, a spus mătușa Zeliha. Deși avea un accent potrivit, Însă evident, și tendința să accentueze silabele greșite, părea destul de În largul ei vorbind În engleză. Nu ți-e foame? Sper c-o să-ți placă mâncarea turcească. Capabilă să recunoscă cuvântul mâncare În orice limbă posibilă, mătușa Banu a dat fuga În bucătărie să aducă supa de linte. Aproape mecanic, Sultan al Cincilea a sărit de pe perna lui și a urmat-o, miorlăind rugător tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În felul ăsta despre ele. Îți mai vine să le mănânci acum? Întrebă Norman. — Vai, Norman, zâmbi ea, Încă mai legi totul de mâncare? — Oricând am ocazia, răspunse Norman, bătându-se ușor pe stomac. — Ei bine, n-o să-ți prea placă mâncarea pe-aici. E groaznică. În orice caz, răspunsul e nu, spuse ea, trosnindu-și degetele. N-aș mai mânca o caracatiță acum, când știu atâtea lucruri despre ele. Să nu uit: ce știi despre Hal Barnes? — Nimic. De ce? — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Aici e Ted Fielding, ne aflăm lângă ușa astronavei necunoscute care a fost descoperită... Barnes: - Stai puțin, Ted. Sună cam funebru. Ted: - Nu-ți place? Barnes: - Parc-ai spune: „Ne aflăm lângă mormântul soldatului necunoscut“. Ted: - Credeam c-o să vă placă.,. Beth: - Nu s-ar putea să ne vedem de treabă, vă rog? Ted: - N-are importanță. Harry: - Doar n-ai să te bosumfli acum! Ted: - Nu-i nimic. Renunț la comentariile asupra acestui eveniment istoric. Harry: - Perfect. Excelent. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Leopold Hawelka. Dacă în acest moment ați intra în cafenea, m-ați vedea singur la ultima masă din stînga barului, plasată strategic chiar în colț. Sunt așezat pe o canapeluță cu dungi, iar deasupra mea tronează un imens ceas rotund placat pe un fel de suport de lemn hexagonal. Ceea ce mi-a plăcut întotdeauna în această cafenea a fost de altfel lemnul : aproape totul este din lemn, cu excepția unor plăci rotunde de marmură etalate pe unele mese. Pereții sunt lambrisați cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înseamnă exact unele inițiale și cuvinte, pentru că ar însemna să distrugi aura de mister a acestui mit. Casa lui Victor mă cuceri de la bun început prin șarmul ei pentru că era asimetrică, luminoasă, cu multe ferestre fanteziste, înconjurată de verdeață și placată cu lemn autentic. în plus cartierul își conservase un veritabil parfum provincial și părea izolat de lume deși trepidația circulației începea la doar cîteva străzi distanță. — This is my house ! spuse Victor cu mîndrie, satisfăcut să-mi vadă expresia de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de dramatic precum Casa monteoru. Ceva ne spunea că din acest loc urmau să fie evacuate în curînd și fantomele. în ce mă pri vește, eu mă izbii de propria mea fantomă. m-am văzut acolo, în holul cu pereții placați cu marmură, sub luminatorul împodobit în stil baroc, în mijlocul unui grup de scriitori neliniștiți. Vom fi dați definitiv afară ? tot ce am discutat noi aici, tot ce ne-am spus noi aici, toate strigătele noastre interioare proferate aici, se vor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dacă vrea sau nu să-i fie bine! Asta chiar că e corupție politică, să umbli cu fofîrlica și să te faci că nu știi dacă poporului îi place să-i fie bine. Și, chiar dacă nu-i place, o să-i placă!" N-a zis nici da, nici nu. S-a întors alene către fereastră să citească mai departe. Mai departe nimic nou, "dreptul sfînt al proprietății", "românii înaintea celorlalți", "afară cu străinii ce se străduie să prejudicieze refacerea noastră întîrziată destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care petrece, deși se străduia să zâmbească și să ne atragă. Avea pe deasupra două cusururi, unul că îi plăcea prea mult materia pe care o preda și nu mai rămânea în mintea lui nici un pic de loc ca să-i mai placă și de noi, și al doilea, avea mania să ne arate pe hartă locurile pe unde se petreceau evenimentele istorice, amestecând deci istoria cu geografia, lucru care ne plictisea pentru că geografia o învățam cu alt profesor. Cel de matematică era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi place? - Ei, cine? - Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... Miron se îneca de rîs: Auzi cine! - E de-al nostru, săracu, adăugă el, e simpatic. N-am înțeles, cum de-al nostru? l-am întrebat. - E scriitor, în loc să-i placă Dante sau Shakespeare, îi place Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... E invidios și el pe cei mai mari ca el. Așa deci! Supraomul era prin urmare o simplă fantezie? - Nu chiar, zise Miron, descoperă-l singur, nu-ți spun
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
amețitoare, ce părere ți-a făcut Laurence Westcott? — Mi s-a părut cam papă-lapte, răspunse Simon, strecurându-i mâna sub fustă. — Bun, spuse Henrietta, lăsându-se pătrunsă de erecția neobosită a soțului ei, asta înseamnă că lui Fran o să-i placă. Nu se dă în vânt după gorile ca tine. — Toate prostiile alea despre pantaloni strâmți și infertilitate, se strâmbă Simon, intensificându-și mișcarea. Am purtat întotdeauna pantaloni strâmți și nu mi-a afectat niciodată fertilitatea. — Da, dragule, răspunse Henrietta, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și simplu până acum n-am întâlnit pe nimeni la fel de drăguț ca tine și, dacă am învățat într-adevăr ceva de la tine, a fost să nu fac compromisuri în ceea ce privește lucrurile cu adevărat importante. Deci flăcăul ăsta al tău o să-mi placă? Fran se gândi puțin. Erau extraordinar de diferiți. Se trezi întrebându-se cum ar fi Laurence ca tată. Ar fi oare ca tatăl ei, incredibil de generos cu afecțiunea și timpul lui, dedicat încercării de a-și face copiii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
internăm pe taică-tău la Tawny Beeches. — Cum ai putut, mamă? Francesca strânse receptorul cu atâta furie încât i se albiră încheieturile degetelor. — Cum ai putut să-l duci în locul ăla sinistru fără măcar să-mi ceri părerea? N-o să-i placă deloc. Aș fi putut să găsesc chiar eu o persoană care să aibă grijă de el. Dar tu nu erai aici, așa e? zise maică-sa răsucind cuțitul în rană. A fost singura opțiune și am avut mare noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
curse. Ralph îi ceru telecomanda și schimbă canalele până când dădu peste unul care dădea în reluare un episod vechi din The Wombles. — Uite, Ben, se opri Ralph cu generozitate, de parcă Ben ar fi avut cinci ani, nu cincisprezece, o să-ți placă asta. Ben îi făcu cu ochiul și amândoi se așezară fericiți în fața televizorului, având fiecare scuza că îi suporta pe Orinoco și pe Uncle Bulgaria de dragul celuilalt. Fran simți că i se ia o piatră de pe inimă. Aerul confuz dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Apoi să știi, Culi-baci, că nimeresc eu, să n-aveți grijă. Dar are să fie mai greu de adus pruncul, nu pentru că răcnește după țâță, căci întăi și întăi îl înțarcă; dar el fiind învățat numai cu muieri, n-are să-i placă să umble cu mine. Pe urmă, am să-l învăț eu felurite meșteșuguri și are să-i placă să umble după mine ca un ieduț. Numai atuncea, la început, are să fie greu. Nana Floarea râdea și zicea că să vie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adus pruncul, nu pentru că răcnește după țâță, căci întăi și întăi îl înțarcă; dar el fiind învățat numai cu muieri, n-are să-i placă să umble cu mine. Pe urmă, am să-l învăț eu felurite meșteșuguri și are să-i placă să umble după mine ca un ieduț. Numai atuncea, la început, are să fie greu. Nana Floarea râdea și zicea că să vie și niște muieri de la Laz cu mine. —Care muieri? D-apoi știu eu cum le chiamă? Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arătos și impozant, om de vază... Sorin Titel se strecura timid pe culoarele revistei, era prieten cu Dimisianu și Raicu, nici ei de fapt prea admirați de protejatul „Europei Libere” și, totodată, al unor înalți funcționari ai partidului. Ca să-ți placă într-adevăr Sorin Titel trebuia să-i citești cărțile și să pricepi cum vine cu literatura modernă. Or, N.M. nu avea antenă pentru literatura modernă, ceea ce era apreciat și la „Europa Liberă”, și la partid. Pentru unii, modernismul mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
aici, în plen?” “Scrisori? Care scrisori? Poate anonimele scrise... știm noi de către cine!” La auzul acestor vorbe, profesorul Alexandrescu sare ca un arc. Spune doar atât: ce-ar spune tovarășa Apostol dacă... I se ia vorba din gură: se știe placa: tribunal, proces, calomnie, codul penal, de la nu știu-câte-luni la nu-știu-câți ani, dar să stea liniștit domn’ profesor Alexandrescu, că nu-i așa de ușor de mers la tribunal, ca și cum ai merge la..., na!, că era să spună altă aia... Oricum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
e ceva de înțeles. Dar ceva mai bun oricum nu am de făcut. Îl întreb câți ani are. Douăzeci și patru. Arată de nouășpe. Și ce face în München. Strâmbă din nas și din sprâncene și îmi spune că nu o să-mi placă. Zic totuși să încerce, nu e pro blemă. A fost pe rând zidar, tâmplar, spălător de geamuri. În timp ce vor bește, com pletează unul din bile țe lele pe care trebuie să notezi cântecul, în caz că vrei să te afirmi pe scenă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zâmbit, m-a mângâiat și mi-a dat foarfeca. Apoi ac și ață. Și, în timp ce coseam cearșaful, m-am gândit că vinerea viitoare o să-i arăt mingea de tenis pe care Geo a desenat profilul meu. Cred că o să-i placă. Anca Vieru Efecte secundare Am început să folosesc crema de față cu enzima XYZ de vreun an. Aveam pielea foarte albă și foarte pis truiată, iar la soare pistruii păreau să se înmulțească îngrijorător. Crema promitea uniformizarea tenului și, mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de a acoperi întreaga plajă epică, țesătura complexă de fapte, amintiri, episoade trăite și gesturi făcute de personajele notabile. Precum în romanele lui Camil Petrescu ÎPatul lui Procust, în special), fiecare narator - cu literă mică - vine cu relatarea lui, inevitabil placată pe o experiență și niște adevăruri proprii. Și mai toți scriu în Darul Ioanei ori, dacă nu, relatează, povestesc, mărturisesc ceea ce li s-a întâmplat. Ce au trăit și cum ar vrea să trăiască. Un Babel specific romanului modern, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
haină. „Stai aici, schimbăm și noi o vorbă, ce dracu’?. Ești prietenu femeii, ești și prietenu meu, nu pleacă nimeni. Bem sticla asta până la fund și aflăm cum stă lumea. Mai vrem să mai bem, îi mai cerem. O să-i placă și ei să ne vadă vorbind.“ „Nu mai am alta“, spuse Patricia. „Cumpărăm“, exclamă bărbatul. Andrei îl văzu cum se scotocește într-un buzunar al pantalonilor, aplecându-se pe o parte, privindu-i cu ochii mijiți, apoi în celălalt buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aveau să rămînă În lagărul de la Woosung, Jim n-avea să-și mai găsească mama și tatăl. — Uite, Jim. Doctorul Ransome Îi dădu lui Jim cartoful lui. Mușcase doar puțin, iar miezul dulce era aproape intact. — E bun, o să-ți placă. — Zău, mulțumesc... Devoră repede cel de-al doilea cartof. Gestul doctorului Ransome Îl uimi. Japonezii erau buni cu copiii, iar cei doi marinari americani se Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era cazul, el zice pa, Toni cea solară. și pleacă, vorbim mâine, am cent! aha! dimineață, încep eu, ei?! de dimineață nu mă scol, nu, zic, de dimineață mă duc să citesc textul la un internet, a, da! o să-ți placă! În colțul blocului pașii o iau în stânga și imaginea lui cumva se deplasează în sens invers. Tocmai m-a sunat să ne vedem diseară, ok! lui îi răspund. Câinele Ham s-a culcat cuminte, mă mir. Ce zici, Baby, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]