2,404 matches
-
început cu Selfridges unde, ca de obicei, nici una dintre femeile de la raionul de parfumuri nu m-a sprayat cu vreun parfum nesuferit sau nu mi-a oferit o schimbare de imagine. Maria, dimpotrivă, a trebuit să le îndepărteze scuturându-și pletele cu violență. Pe mine de ce nu mă întreabă niciodată dacă nu vreau să încerc fardul de obraz de sezon sau crema antiîmbătrânire a lui J-Lo? Pentru că te îmbraci ca și cum puțin îți pasă de felul cum arăți sau ca și cum nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tril de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi ajungeau cam până la vreo palmă mai jos de genunchi. Chipul cu trăsături alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
II După opt zile, Tulio Savastano a dat buzna În celulă, agitat și fericit. Abia de-a putut bâigui: — V-am tras clapa, dom’le! Mi-am adus și bosu! În urma lui venea un domn oarecum astmatic, cu obrazul ras, plete cărunte și ochi ca azurul cerului. Veșmintele-i Îngrijite erau de culoare Închisă; purta fular de vigonie, și Parodi a observat că avea unghiile lăcuite. Foarte natural, cei doi respectabili domni au luat loc pe două bănci; Savastano, beat mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de la care de-acum nu mai pot aștepta nimic, revin la miezul chestiunii. Memoria Îmi Înapoiază o sâmbătă dimineață din 1964, când aveam oră la doctorul gerontolog Raúl Narbondo. E trist, dar adevărat, că noi, băieții de pe vremuri, am Îmbătrânit: pletele ni s-au rărit, câte o ureche ni se astupă, zbârciturile noastre prind scame, măseaua are concavități, tusea prinde rădăcini, spinarea ni se face cocoașă, piciorul ni se prinde În spărturi de piatră și, Într-un cuvânt, pater familias Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor. Ei au uitat că viața se poate mărgini pe albia trezită de moarte unde somnul dispare odată pentru totdeauna. Amintirile rămân brume de dimineți fără lunecarea gândului prin pletele viitorului. Mereu te contemplu fără să-ți văd ochii de flori ce trec prin neființa stelară unde ai ascuns clipele să numi simtă prezența. Mi-ar place să ne plimbăm prin norii lungiți deavalma spre grotele sensului. Singurătatea ți-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
umbrei să percep prăbușirea voinței aici în incinta de suflete oarbe. Omule, de ce ai venit să mă acoperi cu frunze? De ce ai venit să mă acoperi cu arderi, de ce ai venit, să mă faci să produc licori de iubire, în pletele timpului, mungind a înnoptări prin disecții de suflete albe? N-ai știut căci dorul meu de iubire, e noaptea când cocoșii odihnesc în pătuluri sătule și omul meu de sânge, omul meu de ani, s-a răstignit într-o țigară
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
primăverilor unde dorul de mine te va înrădăcina ca un copac cu toate brațele ofilite în muțenia de suflete ce au frunze de glasuri scăzute unde foarte departe de ce am fost altădată... Rămân ca un covor de ispite încărunțite prin pletele scuturate de anii mei pierduți în explozia arzândă a primăverilor. NOAPTEA BĂTRÂNĂ DE ÎNGERI Te-am așteptat într-o noapte târzie până când am devenit noaptea bătrână de îngeri. Luna a pășit prin fiecare ramificație a sufletului și n-am putut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai cuvântului, ce-mi vor îngheța pletele de zări, ce vor ști să slăvească chipul meu de zeiță și vor lăsa, ca peste umbra lui, să se facă lumină, așa cum umbra cuvântului este desprinsă din cuvânt și sensurile cuvintelor mele sunt însele niște clipe eterne. De ce să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lume. Peste toate aceste rugăminți te rog, să-mi păstrezi întregul univers al iubirilor absolute ce le-am consimțit în deplină libertate de gând. E-ul stelar e o deziluzie în CEAȚA DEASĂ A DRAGOSTEI, unde noaptea îmi plânge prin plete de ger. SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aruncat-o după stelele unui CER DE DURERI GRĂITOARE. Dar cine mi-a așezat pe tâmpla nopților cei mai frumoși visători ai orașului meu cu iubiri muribunde. Cine să fie decât vântul care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de visuri înghețate, ce zac în spărturi de univers și TRUPURI VEGETALE. Cine decât tu, CEA FĂRĂ NUME din lumea ta de nimic, ce vroiești să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și acum speranțele. Astăzi nu știu de-ai să mă aștepți. E foarte târziu. Plec îmbătată de neliniște să-ți întâlnesc chipul. Orele mă sfârșesc și-n fiecare secundă atâtea întrebări. Peste toate aș vrea să se lase noaptea cu pletele ei lungi de amintiri în care sfinții caută mereu trupul purificat al stelelor. Bănuiesc că astăzi nu-ți va fi ușor să mă vezi. Va trebui să-ți alegi cuvintele, va trebui să deschizi fereastra să poți alunga amărăciunile gândurilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am regăsit, la capătul viabil al așteptărilor când obosită fiind de propriile mele speranțe mi-am atașat sufletul de propria-ți singurătate, astfel încât înlățuite nu puteau să sugereze decât iubirea dureroasă a liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și toate nesomnurile mi se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
moarte a iubirilor ce mă apropiau și mă înfășurau în perdelele visului. Viața, ca o trecătoare de pătrundere, îmi stoarseră lacrimile ce nu mai aveau acea nevoie de mângâiere deoarece în cimitirile răilor am găsit cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE MARE Ce-au stăpânit adâncuri de iubiri Și-n viețuirea gândului sfâșiat de-o Zare, Prin pletele de lună, ești gerul din priviri. 23.10.2007 LACRIMA DURERII Domnului filozof Relu Budacea Când îmi veți citi din versuri dragii mei Născute din ploile cu chipul alb de seară Pe trupul de furtună din clipele de Zei Doar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt sufletele stinse . La mesele tăcerii aprindeți astă seară Corola de luceferi și stelele de vise. CLIPE DE PLOI SÂNGERÂNDE Prin zile mi se petrec cuvinte Și mi-e tristă durerea de soare, Mi-e chipul albit de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nuntite Te iubesc, iubire, prin cerul de sărut Când te priveam, cum deveneai iubire Erai un prinț din veacul de demult, Și-mi adormeai ușor prin brațul de plutire. Te iubesc, iubire, și-n arderea de vis, Cu dragostea din pletele sculptate Prin așchii de cuvânt demult tu erai scris Cu litere de geruri în deveniri ciudate. Și CERUL, mă va plânge când Eu voi fi cuvânt În patul suferind, o lacrimă prea arsă S-or logodi iubiri, prin zăpezi de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărutam în chip, un strop de rouă șters, Și aștaptam să te iubesc ca prima oară. M-a părăsit iubirea, și-n blestem chemam O noapte siderală de cuvinte, Să mă nuntească ca pe-un zeu de ani Purtând în plete păsări de veșminte. M-a părăsit iubirea în vânturi de dureri, Și sufletul plângea pe margine de noapte Aveam în brațe, trupul tău de zări Și cupa plină mi s-a spart de șoapte. M-a părăsit iubirea în aerul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuvinte Cu timpul meu din roua de profeți Ce-l mai sărut pe nopțile de albe infite... GENIUL UNUI TIMP PREA ȘTERS Aveam un microfon de aer Era un duh de liniști și ninsori. El, omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pătul de aer unde veșnicia stă la sfat cu nopțile de cuvinte având martori doar sufletele reci... Poate-ntr-un vis, Doamnă, voi strecura iubirea de aer și voi stăpâni toate nopțile din trupul lacrimă a puterii de veci. PE PLETELE ALBE ALE NEVĂZUTULUI SOMN în memoria prof. Alexandru Poamă La capătul lumii se făcea numărarea. Cine trebuia să moară eram chiar eu. Mă amenința infinitului și tainică marea disecând în trupuri durerea de rău. La capătul așteptărilor cineva m-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
împărat dumnezeiesc Și voi reveni “Cu o tabletă de seară” Să vă spun că am rămas ACELAȘI și mai veșnicesc Într-o altă poveste de vis Unde nu se distruge omul pe om, Ci se hrănesc din AERUL STINS Pe pletele albe ale nevăzutului somn. APRINDEȚI LUMÂNĂRI ȘI LACRIMI SFINTE în memoria prof. Alexandru Poamă Nimic nu se mai poate schimba în lumină Când brațele se ntind înspre cer Cu sufletul stins într-o chemare divină Blestemând în surdină un demon
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prea nevinovata, Fecioara Maria naște pe Mesia." Dar mie îmi place, cel mai mult, să merg cu grupul meu format din verișorii veniți și ei în vacanță , din copiii vecinilor bunicii și împreună, cântăm pe Moș Crăciun. Moș Crăciun cu plete dalbe, a venit de prin nămeți și aduce daruri multe la fetițe și băieți... Moș Crăciun, Moș Crăciun! Din bătrâni se povestește că-n toți anii negreșit Moș Crăciun mereu sosește niciodată n-a lipsit... Moș Crăciun, Moș Crăciun! Și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]